DECIZIE   Nr. 2 din  3 martie 1994

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 77 din 25 martie 1994

    Pe rol solutionarea contestatiei in anulare formulata de procurorul general al Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie impotriva Deciziei nr. 1 din 7 septembrie 1993 privind dispozitiile Codului penal referitoare la avutul obstesc in contextul prevederilor constitutionale despre proprietate, pronuntata de Plenul Curtii Constitutionale.
    Parchetul General este reprezentat prin domnul procuror Alexandru Grigorie.
    Magistratul-asistent refera asupra obiectului cauzei.
    Presedintele Curtii Constitutionale pune in discutia reprezentantului Parchetului General admisibilitatea contestatiei in anulare.
    Avand cuvantul, reprezentantul Parchetului General sustine ca sunt intrunite cerintele prevazute de art. 317 alin. 1 din Codul de procedura civila, deoarece Ministerul Public nu a fost citat la dezbaterile ce au prilejuit pronuntarea deciziei atacate, desi, potrivit prevederilor art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, judecarea exceptiilor de neconstitutionalitate are loc cu citarea obligatorie a acestuia. Invedereaza, de asemenea, ca au fost incalcate si prevederile art. 19 alin. (3) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale. In concluzie, solicita admiterea contestatiei in anulare. Pe fond reia motivele sustinute in toate recursurile declarate de Ministerul Public impotriva deciziilor Curtii prin care s-au admis exceptiile de neconstitutionalitate cu privire la diferitele dispozitii din Codul penal privind avutul obstesc, acestea referindu-se, in esenta, la necompetenta Curtii Constitutionale de a se pronunta asupra constitutionalitatii unor dispozitii legale anterioare Constitutiei din anul 1991 si la faptul ca dispozitiile Codului penal la care ne-am referit nu sunt contrare Constitutiei si nici nu au fost abrogate, deoarece ele nu neaga existenta celor doua tipuri de proprietate - publica si privata.

    PLENUL CURTII CONSTITUTIONALE
    examinind contestatia in anulare formulata si vazand dispozitiile art. 144 si 145 din Constitutie, ale art. 24 si 25 din Legea nr. 47/1992, ale art. 317 alin. 1 din Codul de procedura civila, precum si cele ale art. 18 alin. (2), art. 19 alin. (3) si art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, judecata exceptiei de neconstitutionalitate are loc pe baza raportului prezentat de judecatorul raportor, a incheierii prin care a fost sesizata Curtea Constitutionala, a punctelor de vedere prezentate de Camerele Parlamentului si de Guvern, a probelor administrate, a sustinerilor partilor, cu citarea acestora si a Ministerului Public. De asemenea, citarea  Ministerului Public este obligatorie, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, la solutionarea contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic.
    Pe de alta parte, in art. 18 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale se precizeaza ca in cazurile in care, potrivit Legii nr. 47/1992, participarea Ministerului Public este obligatorie, acestuia i se comunica actul de sesizare, o data cu citatia. In sfarsit, art. 19 alin. (3) din regulament dispune ca la sedintele in plen participa, in cazurile prevazute de lege, si reprezentantul Ministerului Public. Acest din urma text se afla situat in sectiunea a 3-a, intitulata "Activitatea in timpul sedintelor de dezbateri" si deci are in vedere ipotezele in care atributiile jurisdictionale ale Curtii Constitutionale, prevazute de art. 144 din Constitutie, sunt de competenta plenului acesteia, iar citarea Ministerului Public este obligatorie, cum ar fi solutionarea contestatiilor privind constitutionalitatea unui partid politic sau a contestatiilor ori cererilor formulate in legatura cu alegerile prezidentiale [art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992 si art. 85 alin. (1) din Legea nr. 68/1992].
    Dupa cum se poate constata, in toate aceste cazuri in care legea prevede obligativitatea citarii Ministerului Public este vorba de activitatea jurisdictionala desfasurata de Curtea Constitutionala, fie in plen, fie in complete de 3 sau 5 judecatori, ca in cazul rezolvarii exceptiilor de neconstitutionalitate. Chiar si in aceste cazuri, insa, sunt stabilite reguli derogatorii de la dreptul comun in privinta exercitarii cailor de atac. Astfel, decizia pronuntata ca urmare a solutionarii in fond a exceptiei de neconstitutionalitate poate fi atacata de parti numai cu recurs, potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, asa incat, fata de aceasta prevedere expresa si neechivoca, Curtea, prin Decizia nr. 61 din 19 octombrie 1993, a statuat in sensul ca deciziile sale definitive pronuntate asupra exceptiilor de neconstitutionalitate nu mai pot fi atacate prin nici o cale extraordinara de atac, fie ca ar fi vorba de contestatie in anulare, revizuire, recurs in interesul legii sau recurs in anulare. De asemenea, art. 30 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 stabileste ca decizia Curtii pronuntata de plen in urma solutionarii contestatiei care are ca obiect constitutionalitatea unui partid politic nu este supusa nici unei cai de atac. In sfarsit, art. 85 alin. (2) din Legea nr. 68/1992, ale carui dispozitii au fost declarate constitutionale prin Decizia nr. 3 din 30 iunie 1992, si care, potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 69/1992, este aplicabil si in materia alegerilor prezidentiale, dispune ca impotriva hotararilor definitive pronuntate potrivit dispozitiilor sale nu exista cale de atac, excluzand deci caile extraordinare de atac. In toate aceste situatii, care se refera la activitatea jurisdictionala a Curtii Constitutionale, contestatia in anulare este exclusa.
    Daca in cazul activitatii jurisdictionale a Curtii deciziile sale nu pot fi atacate pe calea contestatiei in anulare, cu atat mai mult aceasta cale de atac nu este admisibila in cauza de fata, in care Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1 din 7 septembrie 1993 nu este rezultatul unei activitati jurisdictionale, ci consecinta unei proceduri prevazute de art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale in scopul de a asigura o practica unitara. Intr-adevar, textul prevede ca in cazul in care completul de 3 judecatori sau de 5 judecatori doreste sa se indeparteze de interpretarea juridica continuta intr-o decizie a plenului sau intr-o decizie definitiva a unui complet, se va adresa plenului, acordand termen in cauza pe care o dezbate. Interpretarea data de plen cu votul majoritatii judecatorilor este obligatorie pentru completul de judecata. Rezulta, cu evidenta, din dispozitia regulamentului ca la aceasta activitate participa numai judecatorii Curtii Constitutionale, mai intai cei din completul de judecata care sesizeaza plenul, iar apoi toti cei 9 judecatori. Procurorul nu face parte din completul de judecata si nici din Plenul Curtii Constitutionale, astfel incat nu trebuie consultat cand completul decide sa sesizeze plenul si nici nu trebuie citat la sedinta de plen in care se analizeaza aceasta sesizare. Ministerul Public are calitatea de parte in contenciosul constitutional numai in cazurile prevazute de lege. De aceea participarea procurorului la solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate se poate manifesta exclusiv in conditiile prevazute de Legea nr. 47/1992: citarea la solutionarea in fond a exceptiei si punerea de concluzii; exercitarea recursului; citarea la solutionarea recursului declarat de oricare dintre parti si punerea de concluzii.
    In legatura cu cauza de fata, se constata ca prin Incheierea din 14 iulie 1993, pronuntata in dosarul nr. 11 C/1993, completul de 5 judecatori care solutiona recursul Ministerului Public impotriva Deciziei nr. 32/1993 a sesizat plenul Curtii Constitutionale, deoarece dorea sa se indeparteze de interpretarea juridica cuprinsa in Decizia nr. 38 din 7 iulie 1993, pronuntata, de asemenea, in recurs si care era definitiva. Plenul Curtii Constitutionale a dat, cu majoritate de voturi, o interpretare obligatorie pentru completele de judecata prin Decizia nr. 1 din 7 septembrie 1993. Aceasta activitate s-a desfasurat deci cu respectarea prevederilor art. 26 alin. (2) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, care a si fost invocat ca temei juridic in motivarea Deciziei Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1993. Este adevarat ca Ministerul Public nu a fost citat la sedinta de plen in care s-a analizat sesizarea completului de 5 judecatori, dar dupa cum s-a aratat, fata de dispozitiile legale, citarea sa nu era necesara. Ministerul Public a fost insa citat si a pus concluzii la solutionarea tuturor exceptiilor de neconstitutionalitate si a tuturor recursurilor declarate impotriva deciziilor pronuntate in fond, astfel cum prevad art. 24 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 si art. 18 alin. (2) din regulamentul Curtii.
    Cel de-al treilea text invocat in sustinerea contestatiei in anulare, anume art. 19 alin. (3) din Regulamentul de organizare si functionare a Curtii Constitutionale, nu are relevanta in cauza, deoarece el se refera la situatiile in care, potrivit legii, Ministerul Public este citat pentru a pune concluzii in procesele de constitutionalitate sau de contencios electoral ce sunt rezolvate de Curtea Constitutionala in plen.
    Pentru motivele aratate,

    PLENUL CURTII CONSTITUTIONALE
    DECIDE:
    1. Respinge ca inadmisibila contestatia in anulare introdusa de procurorul general al Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie impotriva Deciziei nr. 1 din 7 septembrie 1993 privind dispozitiile Codului penal referitoare la avutul obstesc in contextul prevederilor constitutionale despre proprietate, pronuntata de Plenul Curtii Constitutionale.
    2. Decizia se comunica Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie si se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.
    Deliberarea a avut loc la data de 3 martie 1994 si la ea au participat Vasile Gionea, presedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu si Victor Dan Zlatescu, judecatori.

            PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
            prof. dr. VASILE GIONEA

                           Magistrat-asistent,
                           Constantin Burada