DECIZIE   Nr. 199 din 23 noiembrie 1999

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 76 din 21 februarie 2000

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Doina Suliman          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, exceptie ridicata de Leon Nica in Dosarul nr. 19.144/1998 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 16 noiembrie 1999 si au fost consemnate in Incheierea din aceeasi data, cand, avand nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amanat pronuntarea pentru data de 23 noiembrie 1999.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 11 februarie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 19.144/1998, Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice. Exceptia a fost ridicata de Leon Nica intr-o cauza civila ce are ca obiect solutionarea contestatiei formulate de autorul exceptiei impotriva Procesului-verbal din 10 octombrie 1998, emis de Sectia 8 Politie.
    In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 36 privind "libertatea intrunirilor" si ale art. 150 referitoare la "conflictul temporal de legi".
    Exprimandu-si opinia, instanta de judecata apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece art. 6 si 10 din Legea nr. 60/1991 nu contravin textelor constitutionale invocate, ele fiind "de natura a proteja valorile enumerate expres in art. 49 alin. (1) din Constitutie".
    Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, considera ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale si in deplina concordanta cu art. 11 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care "nu interzice ca restrangeri legale sa fie impuse exercitarii dreptului la libera intrunire de catre membrii fortelor armate, ai politiei sau ai administratiei de stat".
    In punctul sau de vedere Guvernul considera exceptia ca fiind neintemeiata, intrucat "libertatea intrunirilor poate fi supusa, prin lege, unor limitari sau conditionari, indeosebi pentru a garanta serviciile esentiale necesare societatii".
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile autorului exceptiei, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie art. 6 si 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, care au urmatoarea redactare:
    - Art. 6: "Organizarea adunarilor publice se declara la primariile municipale, orasenesti sau comunale, pe teritoriul carora acestea urmeaza sa se desfasoare."
    - Art. 10: "Primariile pot, cu consultarea organului local al politiei, sa interzica organizarea adunarii publice, daca detin date din care rezulta ca desfasurarea acesteia ar duce la incalcarea prevederilor art. 2 sau daca, in perioada, la locul si pe traseele unde aceasta ar urma sa aiba loc, se executa lucrari edilitar-gospodaresti de amploare."
    Motivul principal de neconstitutionalitate este acela ca, potrivit art. 36 din Constitutie, mitingurile, demonstratiile sau orice alte intruniri sunt libere si se pot organiza si desfasura numai in mod pasnic, fara nici un fel de arme, in timp ce dispozitiile legale criticate restrang exercitarea acestei libertati prin cerinta obtinerii unei autorizari prealabile.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala retine ca dispozitiile art. 36 trebuie corelate cu cele ale art. 49 din Constitutie, in sensul ca exercitiul libertatii intrunirilor poate comporta anumite restrangeri si conditionari, potrivit legii, tocmai pentru ca drepturile si libertatile garantate de Constitutie cetatenilor, interesele acestora si, implicit, ordinea publica si securitatea nationala sa nu fie afectate.
    Din perspectiva art. 11 si 20 din Constitutie, Curtea observa ca, de altfel, art. 11 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale prevede ca exercitiul dreptului de intrunire poate face obiectul unor restrictii care, potrivit legii, constituie masuri necesare intr-o societate democratica, intre altele, pentru apararea ordinii, a moralei sau a drepturilor si libertatilor altora. In acest sens, in cauzele "Platform <<Arzte fur das Leben>> contra Austriei", 1985, si "Rassemblement jurassien contra Elvetiei", 1979, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut ca art. 11 presupune ca fiecare stat este in masura sa adopte masuri rezonabile si adecvate pentru a asigura desfasurarea pasnica a manifestatiilor licite ale cetatenilor sai si ca pentru intrunirile ce au loc pe caile publice nu este exagerata impunerea obligatiei de a se obtine o autorizatie prealabila, intrucat autoritatile au posibilitatea, in aceste conditii, sa vegheze asupra respectarii ordinii publice si sa ia masurile necesare pentru ca libertatea manifestatiilor sa fie pe deplin asigurata.
    In aceste conditii Curtea Constitutionala constata ca dispozitiile legale criticate, desi preconstitutionale, nu intra sub incidenta art. 150 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Legile si toate celelalte acte normative raman in vigoare, in masura in care ele nu contravin prezentei Constitutii", deoarece nu incalca prevederile constitutionale ale art. 36, criticile aduse nefiind, asadar, intemeiate.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 si 10 din Legea nr. 60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice, exceptie ridicata de Leon Nica in Dosarul nr. 19.144/1998 al Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 23 noiembrie 1999.

           PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman