DECIZIE Nr.
199 din 17 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 159 din 16 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-sef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Draga Adina Paula Corneanu în Dosarul nr.
459/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a IV-a civilă.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea Elena
Ionescu, avocatul Victor Diaconescu, cu delegaţie depusă la dosar.
Lipseşte autorul excepţiei, faţă de care procedura de
citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Avocatul părţii prezente solicită respingerea excepţiei
de neconstituţionalitate, sens în care depune la dosar
concluzii scrise.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 13 iunie
2008, pronunţată în Dosarul nr. 459/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti -
Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură
civilă.
Excepţia a fost ridicată de
Draga Adina Paula Corneanu cu ocazia soluţionării contestaţiei în anulare
formulate împotriva Deciziei civile nr. 1.987 din 23 noiembrie 2007.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul de lege criticat contravine
prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2) şi
(3), art. 124 alin. (1) şi (2) şi art. 129. De asemenea, autorul mai invocă şi
încălcarea prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un
proces echitabil. In esenţă, arată că dispoziţiile de lege criticate îngrădesc
în mod vădit drepturile procesuale şi interesele legale ale părţilor
interesate.
Instanţa de judecată
apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca
fiind neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
textul de lege criticat ca fiind constituţional.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului si Guvernul nu
au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile
părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, având
următorul cuprins: „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu
contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau
când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din
greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de
modificare sau de casare."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (1), (2) şi
(3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 124 alin. (1) şi (2)
privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 129 referitoare la folosirea căilor
de atac. De asemenea, autorul mai invocă şi încălcarea prevederilor art. 6
paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că asupra dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură
civilă, raportate la prevederile constituţionale şi convenţionale invocate şi
în prezenta cauză, s-a mai pronunţat, spre exemplu, prin Decizia nr. 387 din 30
septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004.
Cu acel prilej, Curtea a
reţinut, în esenţă, că acest text de lege reglementează contestaţia în anulare
specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în
cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunţate de
instanţele de recurs.
Aceste dispoziţii de lege nu
contravin prevederilor constituţionale invocate, întrucât, potrivit
jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este
suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară
de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune
atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care,
prin definiţie, are caracter de excepţie şi deci poate fi valorificată numai în
cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul
producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor
juridice. De asemenea, aceste dispoziţii de lege constituie o garanţie a
aplicării art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din
partea părţilor, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a
soluţionării unui proces.
Atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această
decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind
elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată
de Draga Adina Paula Corneanu în Dosarul nr. 459/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti
- Secţia a IV-a civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman