DECIZIE Nr.
197 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 220 alin. (1) lit. c) si d) si alin.
(2) lit. a) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura
fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 255 din 1 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă
- procuror
Ioana Marilena Chiorean - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin.
(2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Valdor Prod Corn" -
S.R.L, din localitatea Valea lui Mihai, judeţul Bihor, în Dosarul nr.
7.809/111/CA/2006 al Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios
administrativ.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public
pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor
constituţionale invocate de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 26 martie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 7.809/111/R/CA/2006, Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 190 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin.
(2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală.
Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială
„Valdor Prod Corn" - S.R.L, din localitatea Valea lui Mihai, judeţul
Bihor, cu prilejul soluţionării contestaţiei în anulare formulate împotriva
Deciziei nr. 402/R/CA/2006, pronunţată de Tribunalul Bihor în Dosarul nr.
3.168/R/CA/2006.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 190 alin.
(1) lit. c) şi d) şi alin. (2) lit. a) din Codul de procedură fiscală sunt
contrare dispoziţiilor art. 21, 47, 52 şi 16 din Constituţie. Astfel, arată că
respingerea plângerii contravenţionale pe care a formulat-o conduce la
concluzia că nu s-a bucurat de un proces echitabil, întrucât nu a avut
posibilitatea şă-şi dovedească nevinovăţia. De asemenea, arată că i s-a aplicat
o pedeapsă vădit
disproporţionată în raport cu gradul de pericol social al faptei
contravenţionale, astfel că, în opinia sa, se contravine principiului
egalităţii în drepturi. In sfârşit, consideră că aplicarea sancţiunii, care i-a
determinat pierderi patrimoniale semnificative, încalcă art. 52 din Constituţie
privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, precum şi
dispoziţiile constituţionale ce consacră dreptul la un nivel de trai decent.
Tribunalul Bihor - Secţia comercială şi contencios
administrativ consideră că excepţia de
neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că măsurile
instituite prin dispoziţiile legale criticate asigură eficienţa luptei
împotriva evaziunii fiscale, ceea ce nu îngrădeşte cu nimic libertatea
comerţului, stabilind un cadru legal clar şi precis în care să se desfăşoare
schimburile comerciale.
In conformitate cu dispoziţiile
art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost
comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului,
precum şi Avocatul Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire
la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale
invocate de autorul excepţiei. Astfel, arată că aplicarea unei sancţiuni în
urma săvârşirii unei contravenţii nu are nicio legătură cu principiul
egalităţii în drepturi. De asemenea, respingerea plângerii contravenţionale a
petentei de către instanţa de fond nu reprezintă o încălcare a art. 21 din
Constituţie, deoarece soluţia dată de o instanţă judecătorească într-o anumită
cauză reprezintă o chestiune de aplicare a legii, nicidecum de
constituţionalitate a acesteia, iar posibilitatea de a ataca actul
administrativ reprezintă tocmai o concretizarea a art. 52 din Constituţie. In
sfârşit, arată că art. 47 din Constituţie consacră obligativitatea statului de
a lua măsuri de dezvoltare economică şi protecţie socială, iar sancţionarea
faptelor de evaziune fiscală răspunde tocmai acestei cerinţe prin finalitatea
asigurării unui mediu economic sănătos.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. In acest sens, arată că
incriminarea şi sancţionarea contravenţiilor se aplică tuturor persoanelor
aflate în situaţia reglementată de ipoteza normei juridice, fără privilegii sau
discriminări pe considerente arbitrare. De asemenea, arată că actele de
soluţionare a contestaţiilor sau reclamaţiilor sunt acte administrative supuse
cenzurii instanţei de judecată. In ceea ce priveşte art. 47 din Constituţie,
arată că acesta nu are incidenţă în cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 190 alin. (1) lit. c) şi
d) şi alin. (2) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Curtea
constată însă că ulterior sesizării sale cu excepţia de neconstituţionalitate,
Codul de procedură fiscală a fost republicat în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 513 din 31 iulie
2007, textele de lege criticate primind o nouă numerotare, astfel că în prezent
soluţia legislativă criticată se găseşte în cuprinsul art. 220 alin. (1) lit.
c) şi d) şi alin. (2) lit. a), având următoarea redactare:
- Art. 220 alin. (1) lit. c) şi d): „Constituie
contravenţii următoarele fapte: [...]
c) deţinerea în afara antrepozitului fiscal sau
comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării,
potrivit titlului VII din Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate
necorespunzător ori cu marcaje false;
d) nerespectarea programului de lucru al
antrepozitului fiscal de producţie de alcool etilic şi de distilate, aşa cum a
fost aprobat de autoritatea fiscală competentă;";
-Art. 220 alin. (2) lit. a): „Contravenţiile prevăzute la alin. (1) se sancţionează cu amendă de
la 20.000 lei la 100.000 lei, precum şi cu:
a) confiscarea produselor, iar în situaţia în care acestea au fost vândute, confiscarea sumelor rezultate din această vânzare, în cazurile prevăzute la
alin. (1) lit. a), c), k), I), m), n), v), x) şi y);".
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate sunt contrare următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 52 privind dreptul persoanei vătămate
de o autoritate publică, art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor
şi art. 47 privind nivelul de trai.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate sub
aspectul criticii dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) şi d) şi alin. (2)
lit. a) din Codul de procedură fiscală în raport cu prevederile constituţionale
care consacră dreptul la un proces echitabil, Curtea constată că argumentele
autorului excepţiei se sprijină pe aspecte de aplicare a legii, iar nu pe
probleme ce ţin de constituţionalitatea textelor de lege, nemulţumirea sa fiind
generată de soluţia dată de instanţa de judecată cu prilejul soluţionării
plângerii contravenţionale. Or, aplicarea legii este un aspect ce revine
competenţei instanţei de judecată, iar nu competenţei instanţei de contencios
constituţional.
De altfel, Curtea observă că cel interesat poate
formula plângere împotriva măsurilor administrative dispuse de către organele
fiscale, drept de care autorul excepţiei s-a şi prevalat, astfel că nu se poate
reţine îngrădirea dreptul de acces liber la justiţie şi nici a dreptului
persoanei vătămate de o autoritate publică printr-un act administrativ de a
obţine recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea
actului şi repararea pagubei.
In ceea ce priveşte concordanţa dintre textele de lege
criticate şi art. 16 din Constituţie, pornind de la argumentele invocate de
autorul excepţiei, Curtea reţine că principiul constituţional al egalităţii în
drepturi nu include în conţinutul său necesitatea existenţei unei proporţii
între sancţiunea aplicată prin lege şi gradul de pericol al faptei sancţionate.
In sfârşit, Curtea constată şi că aplicarea unei
sancţiuni pentru săvârşirea unor contravenţii nu poate fi privită ca o
impietare a dreptului la un nivel de trai decent, de vreme ce restrângerile patrimoniale
invocate de autorul excepţiei sunt rezultatul unor acte de încălcare a legii.
Pentru considerentele expuse,
în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 220 alin. (1) lit. c) şi d) şi ale alin. (2) lit. a) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Valdor Prod Corn" - S.R.L. din
localitatea Valea lui Mihai, judeţul Bihor, în Dosarul nr. 7.809/111/CA/2006 al
Tribunalului Bihor - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea