DECIZIE   Nr. 197 din 19 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 518 din 30 august 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Paula C. Pantea       - procuror
    Claudia Miu           - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Praktik's Import Export" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 13.050/2000 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind nefondata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 12 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 13.050/2000, Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Praktik's Import Export" - S.R.L. din Bucuresti. Exceptia a fost ridicata intr-o cauza avand ca obiect solutionarea plangerilor formulate de aceasta societate comerciala impotriva procesului-verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor incheiat de Directia generala a finantelor publice si controlului financiar de stat a municipiului Bucuresti.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca prin aplicarea sanctiunilor prevazute la art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 se incalca dispozitiile constitutionale ale art. 41 alin. (7), ale art. 49, ale art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a), precum si ale art. 135 prin faptul ca se prevede aplicarea unor sanctiuni contraventionale societatilor comerciale independent de existenta culpei lor. Se sustine, de asemenea, ca obligatia de repatriere a valutei la termenele stabilite prin ordonanta reprezinta, pe de o parte, o ingerinta a "legiuitorului in activitatea contractuala desfasurata de societatile comerciale", iar pe de alta parte, o restrangere a libertatii comertului si a dreptului de proprietate. Se mai arata ca dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 1 din primul protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, "care nu admit adoptarea de masuri legislative in dispretul dreptului de proprietate".
    Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate nu este intemeiata.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece dispozitiile criticate "au ca scop realizarea interesului national in desfasurarea activitatii comerciale, potrivit legii, urmarindu-se asigurarea repatrierii valutei in timp util, ceea ce, evident, nu reprezinta un act de incalcare a Constitutiei". Punctul de vedere se intemeiaza pe jurisprudenta Curtii Constitutionale referitoare la constitutionalitatea prevederilor art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. IV pct. 3 si 7 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 28 din 28 ianuarie 1994), aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 27 din 7 februarie 1995), dispozitii avand urmatorul cuprins:
    Art. 4 pct. 3
    "In cazul operatiunilor de incasare la vedere, repatrierea valutei rezultate in urma producerii actului de comert international se va face in maximum 5 zile de la data incasarii, dar nu mai tarziu de 90 de zile calendaristice, calculate de la data atestarii documentare a trecerii marfii prin frontiera romana, sau, dupa caz, a executarii lucrarilor si prestarii serviciilor in strainatate, in functie de zona geografica a partenerului extern.
    Pentru operatiunile cu incasare la termen intre 90 si 360 de zile, cat si pentru cele pe credit de peste 1 an, pentru care Ministerul Comertului a eliberat licente in limita unui plafon stabilit anual de Banca Nationala a Romaniei, termenul de repatriere este de maximum 15 zile calendaristice calculate de la data scadentei platii, stabilite conform clauzelor contractuale.
    In cazul platilor in avans pentru importuri, pentru care nu s-a livrat marfa, nu s-a executat lucrarea sau nu s-a prestat serviciul, sau pentru care nu s-a restituit avansul platit, se aplica aceeasi perioada de 15 zile calendaristice calculate de la data ultimului termen de livrare contractual.
    Ministerul Comertului, in raport cu obiectivele politicii comerciale, va propune Guvernului, in vederea aprobarii, lista grupelor de produse care pot fi exportate cu plata pana la 90 de zile calendaristice de la data livrarii, precum si lista grupelor de produse cu plata peste 1 an de la data livrarii, produsele necuprinse in cele doua categorii de grupe de produse putand fi exportate cu plata la termene intre 90 si 360 de zile calendaristice.";
    Art. 4 pct. 7
    "In cazul constatarii nerespectarii termenelor mentionate la pct. 3, 5 si 6, precum si a celor mentionate in autorizatia Bancii Nationale a Romaniei eliberata conform pct. 4, privind repatrierea incasarilor in valuta, se vor aplica urmatoarele amenzi contraventionale reprezentand:
    - 10%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri de pana la 30 de zile calendaristice;
    - 15%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru intarzieri intre 30 si 60 de zile calendaristice;
    - 20%, in lei, asupra sumelor in valuta nerepatriate, pentru fiecare luna calendaristica care depaseste primele 60 de zile de intarziere.
    In toate situatiile se mentine obligatia repatrierii sumelor in valuta in termen de 30 de zile calendaristice de la data constatarii contraventiei.
    In cazul depasirii termenului de la alineatul precedent, penalitatile stabilite la art. 7 din Legea nr. 76/1992, astfel cum a fost modificat prin prezenta ordonanta, se majoreaza cu 50% ."
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate sustine ca aceste dispozitii legale contravin urmatoarelor prevederi constitutionale:
    Art. 41 alin. (7)
    "Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma.";
    Art. 49
    "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    Art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a)
    "(1) Economia Romaniei este economie de piata.
    (2) Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;".
    Desi in motivarea exceptiei autorul acesteia mentioneaza ca dispozitiile criticate incalca prevederile art. 135 din Constitutie, se constata ca in realitate sunt vizate doar prevederile cuprinse in alin. (6) al mentionatului articol, care au urmatorul cuprins: "Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    Art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale: "Orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului international.
    Dispozitiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contributii, sau a amenzilor."
    I. Curtea retine, mai intai, ca prin Decizia nr. 123 din 28 septembrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 532 din 1 noiembrie 1999, a constatat ca Legea nr. 76/1992 privind masuri pentru rambursarea creditelor rezultate din actiunea de compensare, regimul platilor agentilor economici, prevenirea incapacitatii de plata si a blocajului financiar, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 178 din 28 iulie 1992, la care face referire alin. 3 al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, a fost abrogata in intregime prin art. 11 lit. c) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 10/1997 cu privire la diminuarea blocajului financiar si a pierderilor din economie (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 72 din 22 aprilie 1997), aprobata si modificata prin Legea nr. 151/1997 (publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 172 din 28 iulie 1997). Dispozitiile din acest act normativ abrogat, referitoare la sanctiuni, nu au mai fost preluate in noul act normativ. Prin urmare, in cazul depasirii termenului prevazut la alin. 3 al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 nu se vor mai putea aplica sanctiunile reglementate de Legea nr. 76/1992, cu majorare de 50%, deoarece este lipsit de eficienta textul legal care face trimitere la o norma juridica ce a fost abrogata intre timp.
    Avand in vedere situatia mai sus expusa, in temeiul art. 23 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992, republicata, urmeaza ca exceptia de neconstitutionalitate privind prevederile alin. 3 al pct. 7 al art. IV din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995, sa fie respinsa ca fiind inadmisibila.
    II. In ceea ce priveste dispozitiile art. IV pct. 3 si pct. 7 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995, Curtea retine ca acestea au mai facut obiectul controlului de constitutionalitate, respingand exceptiile examinate.
    Referitor la sustinerea potrivit careia dispozitiile criticate sunt contrare prevederilor constitutionale ale art. 41 alin. (7), Curtea constata ca dispozitiile supuse examinarii nu instituie o masura de confiscare deghizata, ci ele prevad masuri de consolidare a regimului valutar, de intarire a disciplinei financiare a agentilor economici care desfasoara activitati de import-export, prevazandu-se obligatia acestora de repatriere a valutei, precum si sanctiuni pentru nerespectarea acestei obligatii, nerespectare care constituie contraventie. De aceea nu se poate sustine ca textele criticate instituie o raspundere obiectiva. Prin Decizia nr. 161 din 10 noiembrie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 11 ianuarie 1999, Curtea Constitutionala a retinut ca "in cauza nici nu s-ar putea pune problema unei raspunderi obiective, intrucat, prin ipoteza, fiind vorba de savarsirea unei contraventii, elementul vinovatiei este de esenta acestuia si, de aceea, in lipsa vinovatiei nu se poate aplica niciodata o sanctiune contraventionala. Desigur, existenta sau inexistenta acesteia este un element al starii de fapt, a carei apreciere este de atributul exclusiv al instantei de judecata".
    Este nefondata si sustinerea potrivit careia dispozitiile criticate ar contraveni prevederilor art. 1 din primul Protocol aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Curtea retine ca, dimpotriva, aceste dispozitii normative interne se armonizeaza cu prevederea cuprinsa in actul juridic international care garanteaza dreptul de proprietate. Se observa ca in acelasi timp aceasta garantie nu ingradeste dreptul statelor parti sa adopte legi care, alaturi de plata contributiilor financiare, sa asigure plata amenzilor.
    Analizand critica de neconstitutionalitate referitoare la incalcarea dispozitiilor art. 49 din Legea fundamentala, Curtea retine ca atat obligatia de repatriere a valutei, cat si efectuarea operatiunilor prin conturile deschise la banci autorizate nu au semnificatia unor ingerinte ale autoritatilor publice in exercitiul unor drepturi, deoarece aceste dispozitii constitutionale reglementeaza acele situatii in care pot fi restranse drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor (prevazute la cap. II al titlului II din Constitutiei). Or, dispozitiile ce fac obiectul exceptiei analizate sunt aplicabile unei categorii de persoane juridice (agenti economici), iar nu cetatenilor. Aceasta inseamna ca drepturile si libertatile persoanelor juridice, indiferent de forma lor de organizare ori de faptul ca sunt de drept privat sau public, nu fac obiectul reglementarilor cuprinse in prevederile titlului II din Constitutie.
    Referitor la sustinerea potrivit careia prevederile criticate incalca dispozitiile art. 134 alin. (1) si alin. (2) lit. a) si lit. b), precum si ale art. 135 alin. (6) din Constitutie, Curtea retine ca aceasta este neintemeiata, deoarece inviolabilitatea proprietatii private, in conditiile legii, nu poate fi opusa cerintelor apararii intereselor nationale in activitatea financiara si valutara, in stadiul actual de dezvoltare a economiei de piata. Nici economia de piata si nici libertatea comertului nu justifica incalcarea obligatiei de repatriere a valutei si a termenului legal maxim de repatriere, deoarece de constituirea fondurilor valutare depinde functionarea insasi a sistemului economic, astfel incat autonomia juridica a agentilor economici in activitatea de comert exterior nu se poate realiza decat cu respectarea acestor obligatii. Legiuitorul constituant a prevazut chiar la art. 134 alin. (2) lit. b) ca statul este obligat sa asigure "protejarea intereselor nationale in activitatea economica, financiara si valutara". (Decizia nr. 113 din 22 iulie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 287 din 5 august 1998, si Decizia nr. 38 din 7 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 332 din 17 iulie 2000).
    Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa justifice modificarea jurisprudentei Curtii Constitutionale, cele statuate anterior prin deciziile mentionate isi mentin valabilitatea si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi privind art. IV pct. 7 alin. 1 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 7 alin. 3 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994 privind masuri pentru intarirea disciplinei financiare a agentilor economici, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Praktik's Import Export" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 13.050/2000 al Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti.
    2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. IV pct. 3 si pct. 7 alin. 1 si 2 din Ordonanta Guvernului nr. 18/1994, aprobata cu modificari prin Legea nr. 12/1995, ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 19 iunie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent sef,
                              Claudia Miu