DECIZIE Nr. 195 din 27 iunie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si
337 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 576 din 5 august 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Nicoleta Grigorescu - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata
de Gratian Oprean in Dosarul nr. 478/2002 al Judecatoriei Deva, judetul
Hunedoara.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens Decizia
Curtii Constitutionale nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din data de 26 martie 2001.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 3 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 478/2002,
Judecatoria Deva, judetul Hunedoara, a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Gratian Oprean in dosarul acelei
instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca
dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale, intrucat ingradesc
posibilitatea celorlalti participanti la procesul penal, in afara procurorului,
de a pune in discutie, in cursul judecatii, extinderea procesului penal cu
privire la alte persoane decat cele retinute in actul de sesizare a instantei.
In aceasta situatie autorul considera ca sunt incalcate prevederile
constitutionale ale art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern,
art. 16 alin. (2) potrivit carora "nimeni nu este mai presus de
lege", art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile
omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 125
referitoare la instantele judecatoresti, precum si prevederile art. 6 pct. 1
din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor
fundamentale, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.
In opinia Judecatoriei Deva dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedura
penala nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei,
partile avand posibilitatea ca in cursul cercetarii judecatoresti sa
administreze orice fel de proba, care sa dovedeasca, eventual, implicarea altor
persoane in savarsirea faptei retinute in sarcina inculpatului, astfel incat sa
il determine pe procuror sa puna in discutie extinderea procesului penal cu
privire la alte persoane.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a
transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate
in cauza.
Presedintele Camerei Deputatilor arata ca autorul exceptiei de
neconstitutionalitate face confuzie intre exercitarea dreptului la actiune in
justitie in vederea protejarii unui interes legitim si exercitarea functiei de
acuzare, respectiv extinderea acuzarii in procesul penal. Se considera ca numai
in conditiile in care procurorul solicita extinderea procesului penal pentru
fapte noi si declara ca pune in miscare actiunea penala instanta de judecata
este obligata sa procedeze la judecarea cauzei si cu privire la aceste noi
infractiuni, incluse, in acest mod, in obiectul judecatii. Realizarea justitiei
prin instantele judecatoresti echivaleaza cu judecarea cauzei penale in
limitele impuse de actul de sesizare, persoana nemultumita de solutia adoptata
de organul judiciar avand la indemana suficiente modalitati de a o contesta
prin intermediul cailor de atac. In concluzie, se considera ca dispozitiile
art. 317 si 337 din Codul de procedura penala sunt constitutionale.
Guvernul apreciaza ca dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedura
penala, potrivit carora judecata se margineste la fapta si la persoana aratate
in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal,
si la fapta si persoana la care face referire extinderea, sunt in concordanta
cu dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Scopul
extinderii procesului penal este asigurarea operativitatii procesuale,
evitandu-se desfasurarea intregii faze a urmaririi penale.
Intrucat actiunea penala a fost pusa in miscare de procuror, legiuitorul a
lasat la latitudinea procurorului initiativa extinderii procesului penal, in
cazul in care acesta participa la judecata. Se precizeaza ca, intrucat art. 317
si 337 din Codul de procedura penala nu abiliteaza procurorul sa infaptuiasca
un act de justitie, nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia textele
legale atacate contravin dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie. Se
mai arata ca aceste dispozitii nu ingradesc liberul acces la justitie sau
exercitarea drepturilor si libertatilor prevazute in Conventia pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In concluzie, Guvernul
considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele
Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor,
concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la
prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine
urmatoarele:
Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este
competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si
ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
317 si 337 din Codul de procedura penala, care prevad:
- Art. 317: "Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in
actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si
la fapta si persoana la care se refera extinderea.";
- Art. 337: "In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la
participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea
penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei
fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu
fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu
privire la acea persoana.
Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit
dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator."
Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale mentionate sunt
neconstitutionale, deoarece incalca prevederile constitutionale ale art. 11
referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 16 alin. (2)
potrivit carora "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 20
referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21
privind accesul liber la justitie si ale art. 125 referitoare la instantele
judecatoresti, precum si prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru
apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la
dreptul persoanei la un proces echitabil.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra
constitutionalitatii dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura
penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 18 din 18
ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149
din 26 martie 2001, respingand exceptia ca fiind neintemeiata. Cu acel prilej
Curtea a retinut ca, in afara cazurilor prevazute la art. 279 alin. 2 lit. a)
din Codul de procedura penala, in toate celelalte cazuri Ministerul Public
sesizeaza instantele judecatoresti in vederea solutionarii cauzelor penale.
Faptul ca o persoana fizica sau juridica nu poate pune in miscare actiunea
penala nu contravine principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata
legii, exercitarea drepturilor personale realizandu-se in limitele corelarii
interesului subiectiv cu interesele generale ale societatii. Curtea a retinut
ca fiind neintemeiata si critica autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile
legale criticate ingradesc accesul liber la justitie. S-a retinut ca
"exercitarea dreptului la actiune in justitie pentru apararea unui
<<interes legitim>> nu este echivalenta cu exercitarea functiei de
acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii in procesul penal. Astfel, numai
atunci cand procurorul cere extinderea procesului penal si daca declara ca pune
in miscare actiunea penala, instanta este obligata sa procedeze la judecarea
cauzei si cu privire la noua infractiune, care se include astfel in obiectul
judecatii (art. 17 din Codul de procedura penala). In acelasi sens, in cazul
extinderii cu privire la alte persoane, daca procurorul nu cere extinderea
procesului penal, instanta este obligata sa solutioneze cauza in limitele in
care a fost sesizata prin actul de sesizare si nu poate sa dispuna extinderea
procesului penal din proprie initiativa". Acest drept al procurorului
corespunde prevederilor art. 130 alin. (1) din Constitutie.
Pe de alta parte, sustinerea autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile
art. 334 din Codul de procedura penala aduc atingere independentei si
impartialitatii instantei de judecata este, de asemenea, neintemeiata. Curtea
constata ca prevederile legale criticate nu numai ca nu ingradesc independenta
si impartialitatea instantei, ci, dimpotriva, acestea sunt expresia
principiului consacrat la art. 123 alin. (2) din Constitutie, conform caruia
"Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Infaptuirea
justitiei prin instantele judecatoresti are semnificatia judecarii unei cauze
penale in limitele prevazute in actul de sesizare, iar persoana nemultumita de
solutia adoptata de un organ judiciar are la dispozitie suficiente modalitati
de a contesta aceasta, folosind caile de atac.
In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale
in raport cu prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, cu referire la cele ale
art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil,
Curtea constata ca actele si masurile procurorului nu sunt scoase de sub
controlul justitiei, intrucat impotriva acestora persoana interesata se poate
plange, in conditiile prevazute la art. 278 din Codul de procedura penala. De
altfel, potrivit Deciziei nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul
Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, Curtea a retinut ca
persoana nemultumita de solutionarea plangerii se poate adresa justitiei, in
temeiul art. 21 din Constitutie.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337
din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gratian Oprean in Dosarul
nr. 478/2002 al Judecatoriei Deva, judetul Hunedoara.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 27 iunie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu