DECIZIE   Nr. 195 din 27 iunie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 576 din  5 august 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Nicoleta Grigorescu      - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gratian Oprean in Dosarul nr. 478/2002 al Judecatoriei Deva, judetul Hunedoara.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, invocand in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din data de 26 martie 2001.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 3 aprilie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 478/2002, Judecatoria Deva, judetul Hunedoara, a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gratian Oprean in dosarul acelei instante.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale, intrucat ingradesc posibilitatea celorlalti participanti la procesul penal, in afara procurorului, de a pune in discutie, in cursul judecatii, extinderea procesului penal cu privire la alte persoane decat cele retinute in actul de sesizare a instantei. In aceasta situatie autorul considera ca sunt incalcate prevederile constitutionale ale art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 16 alin. (2) potrivit carora "nimeni nu este mai presus de lege", art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justitie si ale art. 125 referitoare la instantele judecatoresti, precum si prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.
    In opinia Judecatoriei Deva dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale invocate de autorul exceptiei, partile avand posibilitatea ca in cursul cercetarii judecatoresti sa administreze orice fel de proba, care sa dovedeasca, eventual, implicarea altor persoane in savarsirea faptei retinute in sarcina inculpatului, astfel incat sa il determine pe procuror sa puna in discutie extinderea procesului penal cu privire la alte persoane.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza.
    Presedintele Camerei Deputatilor arata ca autorul exceptiei de neconstitutionalitate face confuzie intre exercitarea dreptului la actiune in justitie in vederea protejarii unui interes legitim si exercitarea functiei de acuzare, respectiv extinderea acuzarii in procesul penal. Se considera ca numai in conditiile in care procurorul solicita extinderea procesului penal pentru fapte noi si declara ca pune in miscare actiunea penala instanta de judecata este obligata sa procedeze la judecarea cauzei si cu privire la aceste noi infractiuni, incluse, in acest mod, in obiectul judecatii. Realizarea justitiei prin instantele judecatoresti echivaleaza cu judecarea cauzei penale in limitele impuse de actul de sesizare, persoana nemultumita de solutia adoptata de organul judiciar avand la indemana suficiente modalitati de a o contesta prin intermediul cailor de atac. In concluzie, se considera ca dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedura penala sunt constitutionale.
    Guvernul apreciaza ca dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedura penala, potrivit carora judecata se margineste la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care face referire extinderea, sunt in concordanta cu dispozitiile constitutionale invocate de autorul exceptiei. Scopul extinderii procesului penal este asigurarea operativitatii procesuale, evitandu-se desfasurarea intregii faze a urmaririi penale.
    Intrucat actiunea penala a fost pusa in miscare de procuror, legiuitorul a lasat la latitudinea procurorului initiativa extinderii procesului penal, in cazul in care acesta participa la judecata. Se precizeaza ca, intrucat art. 317 si 337 din Codul de procedura penala nu abiliteaza procurorul sa infaptuiasca un act de justitie, nu poate fi retinuta nici critica potrivit careia textele legale atacate contravin dispozitiilor art. 125 alin. (1) din Constitutie. Se mai arata ca aceste dispozitii nu ingradesc liberul acces la justitie sau exercitarea drepturilor si libertatilor prevazute in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. In concluzie, Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere exprimate de presedintele Camerei Deputatilor si de Guvern, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedura penala, care prevad:
    - Art. 317: "Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea.";
    - Art. 337: "In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
    Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator."
    Autorul exceptiei sustine ca dispozitiile legale mentionate sunt neconstitutionale, deoarece incalca prevederile constitutionale ale art. 11 referitoare la dreptul international si dreptul intern, art. 16 alin. (2) potrivit carora "Nimeni nu este mai presus de lege", art. 20 referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justitie si ale art. 125 referitoare la instantele judecatoresti, precum si prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul persoanei la un proces echitabil.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 18 din 18 ianuarie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 149 din 26 martie 2001, respingand exceptia ca fiind neintemeiata. Cu acel prilej Curtea a retinut ca, in afara cazurilor prevazute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, in toate celelalte cazuri Ministerul Public sesizeaza instantele judecatoresti in vederea solutionarii cauzelor penale. Faptul ca o persoana fizica sau juridica nu poate pune in miscare actiunea penala nu contravine principiului egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii, exercitarea drepturilor personale realizandu-se in limitele corelarii interesului subiectiv cu interesele generale ale societatii. Curtea a retinut ca fiind neintemeiata si critica autorului exceptiei, in sensul ca dispozitiile legale criticate ingradesc accesul liber la justitie. S-a retinut ca "exercitarea dreptului la actiune in justitie pentru apararea unui <<interes legitim>> nu este echivalenta cu exercitarea functiei de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii in procesul penal. Astfel, numai atunci cand procurorul cere extinderea procesului penal si daca declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta este obligata sa procedeze la judecarea cauzei si cu privire la noua infractiune, care se include astfel in obiectul judecatii (art. 17 din Codul de procedura penala). In acelasi sens, in cazul extinderii cu privire la alte persoane, daca procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanta este obligata sa solutioneze cauza in limitele in care a fost sesizata prin actul de sesizare si nu poate sa dispuna extinderea procesului penal din proprie initiativa". Acest drept al procurorului corespunde prevederilor art. 130 alin. (1) din Constitutie.
    Pe de alta parte, sustinerea autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile art. 334 din Codul de procedura penala aduc atingere independentei si impartialitatii instantei de judecata este, de asemenea, neintemeiata. Curtea constata ca prevederile legale criticate nu numai ca nu ingradesc independenta si impartialitatea instantei, ci, dimpotriva, acestea sunt expresia principiului consacrat la art. 123 alin. (2) din Constitutie, conform caruia "Judecatorii sunt independenti si se supun numai legii". Infaptuirea justitiei prin instantele judecatoresti are semnificatia judecarii unei cauze penale in limitele prevazute in actul de sesizare, iar persoana nemultumita de solutia adoptata de un organ judiciar are la dispozitie suficiente modalitati de a contesta aceasta, folosind caile de atac.
    In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale in raport cu prevederile art. 11 si 20 din Constitutie, cu referire la cele ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea constata ca actele si masurile procurorului nu sunt scoase de sub controlul justitiei, intrucat impotriva acestora persoana interesata se poate plange, in conditiile prevazute la art. 278 din Codul de procedura penala. De altfel, potrivit Deciziei nr. 486 din 2 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, Curtea a retinut ca persoana nemultumita de solutionarea plangerii se poate adresa justitiei, in temeiul art. 21 din Constitutie.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gratian Oprean in Dosarul nr. 478/2002 al Judecatoriei Deva, judetul Hunedoara.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 iunie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu