DECIZIE Nr.
195 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 83 si art. 85 din Codul penal
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 229 din 3 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu -
judecător
Tudorel Toader - judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Marieta Safta -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din
Codul penal, excepţie ridicată de Marian Laza în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar număr unic 4.805/117/2006) al Tribunalului Cluj - Secţia
penală.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de
autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar număr unic 4.805/117/2006), Tribunalul
Cluj - Secţia penală a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, excepţie ridicată
de Marian Laza în dosarul menţionat.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate
contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece prin
art. 83 din Codul penal se
instituie fără temei un tratament sancţionator mai sever „în cazul revocării
suspendării condiţionate decât în cazul anulării suspendării condiţionate, prin
imposibilitatea de a pronunţa o nouă pedeapsă cu suspendarea condiţionată a
executării în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în termenul de
încercare".
Tribunalul Cluj - Secţia
penală consideră că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât art.
83 şi art. 85 din Codul penal sunt în concordanţă cu dispoziţiile art. 16 din Constituţie.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea
de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83
şi art. 85 din Codul penal, în
raport de prevederile art. 16 din Constituţie şi art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor
Omului, este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că dispoziţiile
legale criticate reglementează două situaţii juridice diferite şi, prin urmare,
nu se poate reţine o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în
drepturi.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin.
(2), ale art. 2, 3, 10 şi 29
din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie art. 83 şi art. 85 din Codul penal, care au următorul
cuprins:
- Art. 83: „Dacă în cursul
termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru
care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen,
instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a
pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
Revocarea suspendării
pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost
descoperită după expirarea termenului de încercare.
Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din
culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar
dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a
executării pedepsei. In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.
La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită
după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut
de lege pentru recidivă. ";
- Art. 85: „Dacă se descoperă că cel condamnat mai săvârşise o infracţiune
înainte de pronunţarea hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sau până la
rămânerea definitivă a acesteia, pentru care i s-a aplicat pedeapsa închisorii chiar după expirarea termenului de
încercare, suspendarea condiţionată a executării pedepsei se anulează,
aplicându-se, după caz, dispoziţiile privitoare la concursul de infracţiuni sau
recidivă.
Anularea suspendării executării pedepsei nu are loc,
dacă infracţiunea care ar fi putut atrage anularea a fost descoperită după
expirarea termenului de încercare.
In cazurile prevăzute în alin. 1, dacă pedeapsa rezultată în urma
contopirii nu depăşeşte 2 ani, instanţa poate aplica dispoziţiile art. 81. In cazul când se dispune
suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare se
calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunţat
anterior suspendarea condiţionată a executării pedepsei."
Se invocă încălcarea, prin aceste texte de lege, a art.
16 din Constituţie privind Egalitatea în drepturi, precum şi a
art. 7 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum
a fost formulată, Curtea constată că autorul excepţiei deduce
neconstituţionalitatea art. 83 din Codul penal, privind revocarea suspendării condiţionate a
executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni, din compararea acestuia cu art. 85 din Codul
penal, referitor la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei
pentru infracţiuni săvârşite anterior. Se susţine în acest sens că, dacă art. 85 din Codul penal oferă posibilitatea
instanţei de judecată de a dispune o nouă suspendare condiţionată a executării
pedepsei, în situaţia expres prevăzută de acest text de lege, această
posibilitate nu este prevăzută şi de art. 83 din Codul penal, ceea ce, în opinia autorului excepţiei, încalcă
principiul egalităţii în drepturi.
Asemenea critici nu pot fi reţinute. Curtea
Constituţională a statuat în jurisprudenta sa, de exemplu în Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19
ianuarie 2005, că examinarea constituţionalităţii unui
text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile
constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi
legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezulta din această comparaţie
la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge inevitabil la concluzia că,
deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa
lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele.
Curtea constată, totodată, că
nu există nicio contradicţie între textele de lege criticate şi prevederile
art. 16 din Constituţie
privind Egalitatea în drepturi, respectiv cele ale art. 7 din Declaraţia
Universală a Drepturilor Omului, privind interzicerea discriminării. Aceasta
întrucât, astfel cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenta sa,
principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, astfel încât, dacă la
situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite,
cum este cazul în speţă, tratamentul nu poate fi decât diferit. Art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în
drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora
a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, iar nu şi identitatea de tratament
juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. In felul acesta
se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de
anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.
De altfel, Curtea s-a mai pronunţat asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 83 din Codul
penal, în raport cu art. 16 din Legea fundamentală. In
acest sens sunt, de exemplu, deciziile nr. 637 din 24
noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.138 din 15 decembrie 2005,
nr. 215 din 15 mai 2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 421 din 16 iunie
2003, şi nr. 317 din 14 iunie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 672 din 27 iulie 2005, prin care Curtea a statuat că textul de lege criticat nu aduce
atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii,
deoarece nu stabileşte discriminări, ci instituie un tratament juridic egal
pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nicio deosebire.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 şi art. 85 din Codul penal, excepţie ridicată de
Marian Laza în Dosarul nr. 4.885/2006 (Dosar număr unic 4.805/117/2006) al
Tribunalului Cluj - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Marieta Safta