DECIZIE Nr.
194 din 28 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 447 din Codul de procedura penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 222 din 24 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Marinela Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 447 din Codul de procedură penală,
excepţie ridicată de Cristian Potîrniche în Dosarul nr. 1.739/324/2007 al
Judecătoriei Tecuci.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 4 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 1.739/324/2007, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 447 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Cristian Potîrniche în dosarul de mai sus
având ca obiect soluţionarea unei cereri de anulare a suspendării condiţionate
a executării pedepsei.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă
dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un
proces echitabil şi ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece
se încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti
irevocabile.
Judecătoria Tecuci opinează
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece
în cursul executării unei hotărâri definitive în materie penală pot apărea
împrejurări de natură a determina schimbări în modul de executare a acestei
hotărâri judecătoreşti. In categoria acestor împrejurări, care nu aduc atingere
autorităţii de lucru judecat a hotărârii definitive, respectând şi principiul non bis in idem, se înscrie şi
instituţia revocării sau anulării suspendării pedepsei.
De asemenea, nu este afectat dreptul la apărare,
deoarece, ori de câte ori când urmează a se pronunţa în baza textului legal
criticat, instanţa dispune citarea părţilor interesate şi ia măsuri pentru
desemnarea unui apărător din oficiu, în cazurile prevăzute în art. 171 din
Codul de procedură penală.
In sfârşit, nu este afectat
nici dreptul la un proces echitabil, deoarece prezenta excepţie a fost invocată
în faţa unei instanţe de judecată înzestrate cu competenţa şi procedurile
stabilite prin lege de a soluţiona pe fond o cauză dedusă judecăţii pe baza
unor proceduri clare şi previzibile.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile
legale criticate nu încalcă principiul constituţional al asistenţei obligatorii
din partea unui avocat în cursul derulării procedurii privind cererile de
revocare sau anulare a suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute
în art. 85 din Codul penal.
De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu înlătură
posibilitatea părţilor de a beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale
instituite prin lege, în cadrul unui proces public, judecat de către o instanţă
independentă, imparţială şi stabilită prin lege, într-un termen rezonabil.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 447 din Codul de procedură penală, cu denumirea
marginală Revocarea
sau anularea suspendării executării pedepsei, care
au următorul conţinut: „Asupra revocării sau anulării suspendării
condiţionate a executării pedepsei prevăzute în art. 83 ori în art. 85 din
Codul penal sau a suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzută în
art. 864 ori în art. 865 din
Codul penal se pronunţă, din oficiu sau la sesizarea procurorului, instanţa
care judecă ori a judecat în primă instanţă infracţiunea ce ar putea atrage
revocarea sau anularea.
Dacă până la expirarea termenului de încercare nu au
fost respectate obligaţiile civile prevăzute în art. 84 sau cele prevăzute în
art. 864 alin. 1 din Codul penal, partea interesată sau procurorul
sesizează instanţa care a pronunţat în primă instanţă suspendarea, în vederea
revocării suspendării executării pedepsei".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile legale criticate reglementează cu privire la revocarea
sau anularea suspendării executării pedepsei în anumite situaţii determinate de
Codul penal. Or, ţinând cont de caracterul şi natura sa, instituţia suspendării
condiţionate a executării pedepsei este strâns legată de individualizarea
pedepsei, care presupune, mai exact, un proces de atenuare a pedepsei, şi nu
unul de atenuare a executării pedepsei. Fiind o creaţie a legiuitorului, este
firesc ca acesta să determine nu numai condiţiile şi sfera de incidenţă a
măsurii, ci şi limitele ei, care presupune, între altele, posibilitatea
anulării ori a revocării.
Autoritatea de lucru judecat în materie penală legitimează aspectele referitoare la existenţa faptei, a
persoanei care a săvârşit-o şi a vinovăţiei acesteia. Aşa fiind, prin
posibilitatea revocării ori anulării unei modalităţi de executare nu se aduce
atingere principiului non bis in idem, legiuitorul fiind liber să întreprindă
măsurile necesare care să justifice o individualizare a pedepsei mai eficientă.
In plus, întrucât suspendarea condiţionată a executării pedepsei nu reprezintă
un drept al persoanei, ci doar o vocaţie conferită inculpatului, şi revocarea
sau anularea acestei măsuri de individualizare capătă acelaşi caracter. Aşa
fiind, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia dispoziţiile legale
criticate ar contraveni liberului acces la justiţie sau dreptului la un proces
echitabil, deoarece aplicarea măsurii, precum şi revocarea sau anularea ei se
fac prin hotărâre judecătorească pronunţată ca urmare a finalizării procesului
penal.
De asemenea, textele de lege criticate sunt în deplină
concordanţă cu dispoziţiile constituţionale privind dreptul la apărare, partea
interesată având posibilitatea să îşi angajeze un apărător, beneficiind de
toate garanţiile procesuale în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 447 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Cristian Potîrniche în Dosarul nr. 1.739/324/2007 al Judecătoriei Tecuci.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru