DECIZIE   Nr. 194 din 12 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 653 din 13 decembrie 2000

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Mihai Paul Cotta       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Constantin Paunescu in Dosarul nr. 10.706/1999 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    La apelul nominal a lipsit autorul exceptiei, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei. Asupra prevederilor art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 48/2000 si a constatat ca acestea sunt constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 13 decembrie 1999, pronuntata in Dosarul nr. 10.706/1999, Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penala, exceptie ridicata, prin aparator, de Gheorghe Constantin Paunescu, avand calitatea de inculpat in cauza.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penala, potrivit carora invinuitul sau inculpatul care locuieste in strainatate se citeaza prin scrisoare recomandata, iar recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare, incalca principiul egalitatii cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, precum si pe cel al garantarii dreptului la aparare, prevazute la art. 16 alin. (1) si (2), respectiv la art. 24 alin. (1) din Constitutie. Conform sustinerilor autorului exceptiei, abaterea de la regula generala inscrisa la art. 178 alin. 1 din Codul de procedura penala, care stabileste modalitatea de indeplinire a procedurii de citare, prin exceptia prevazuta la art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penala, "se creeaza un tratament juridic diferit, in ceea ce priveste procedura de citare, intre invinuitul sau inculpatul care locuieste in tara si cel care locuieste in strainatate". In legatura cu nerespectarea dreptului la aparare autorul exceptiei sustine ca "art. 24 alin. (1) din Constitutie garanteaza dreptul la aparare, scop pe care art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penala il eludeaza".
    Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti, exprimandu-si opinia, considera ca exceptia ridicata este neintemeiata, deoarece invinuitul sau inculpatul care locuieste in strainatate se afla intr-o situatie diferita fata de cel care locuieste in tara, ceea ce justifica si impune chiar un tratament juridic diferentiat.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca dispozitiile art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penala nu contravin principiului consacrat la art. 16 din Constitutie, intrucat "tuturor persoanelor le sunt aplicate aceleasi reguli procedurale. Existenta unor norme derogatorii de la dreptul comun nu infirma respectarea acestui principiu, deoarece aplicarea acelor norme nu se face in mod discriminatoriu". In sustinerea acestei aprecieri se citeaza Decizia Plenului Curtii Constitutionale nr. 1/1994. In acelasi punct de vedere se considera, in continuare, ca "nu se incalca nici dreptul la aparare, acesta cuprinzand mai multe componente, printre care si obligatia organelor judiciare de a avea in vedere, din oficiu, aspectele favorabile partilor sau existenta asistentei juridice obligatorii ori a conditiilor cerute de lege pentru valabilitatea unor acte sau posibilitatea partilor de a folosi calea de atac a apelului". Se invoca totodata si Decizia Curtii Constitutionale nr. 48/2000 referitoare la constitutionalitatea aceluiasi text de lege.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penala, care face obiectul exceptiei, are urmatorul continut: "Daca invinuitul sau inculpatul locuieste in strainatate, citarea se face prin scrisoare recomandata, in afara de cazul cand prin lege se dispune altfel. Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare." Potrivit dispozitiilor alin. 9 al aceluiasi articol, prevederile alineatelor precedente, referitoare la citarea invinuitului sau a inculpatului, se aplica in mod corespunzator si altor persoane care urmeaza sa fie citate in cursul procesului penal.
    In legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea constata ca, desi este criticat art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penala in intregul sau, din motivarea exceptiei rezulta ca aceasta critica vizeaza doar dispozitia din teza finala a art. 177 alin. 8 din Codul de procedura penala, potrivit careia "Recipisa de predare a scrisorii tine loc de dovada a indeplinirii procedurii de citare". In consecinta, controlul de constitutionalitate exercitat in prezenta cauza se va limita la aceasta dispozitie legala.
    In opinia autorului exceptiei, textul de lege criticat incalca doua norme constitutionale, referitoare la drepturile fundamentale ale cetatenilor, si anume:
    a) Prevederile art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari", respectiv "Nimeni nu este mai presus de lege". Se sustine in motivarea exceptiei, sub aceste aspecte, ca textul de lege criticat instituie o discriminare intre persoanele care urmeaza sa fie citate la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata, in cursul procesului penal, in functie de locul domiciliului, in tara sau in strainatate; de vreme ce pentru persoanele care locuiesc in tara indeplinirea procedurii de citare trebuie sa rezulte din dovada de inmanare a citatiei, in cazul persoanelor care locuiesc in strainatate, pentru dovedirea indeplinirii procedurii este suficienta recipisa de predare a scrisorii recomandate, prin care s-a facut citarea.
    In ceea ce priveste interpretarea si aplicarea prevederilor art. 16 alin. (1) si (2) din Constitutie, Plenul Curtii Constitutionale a stabilit, prin Decizia nr. 1/1994, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, ca "Principiul egalitatii in fata legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, in functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotriva, presupune solutii diferite pentru situatii diferite". Aceasta jurisprudenta a Curtii este constanta, solutii identice fiind adoptate in numeroase decizii ulterioare, dintre care mentionam Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, si Decizia nr. 49 din 10 martie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998.
    In acelasi sens sunt si dispozitiile din anexa la Carta sociala europeana - revizuita, ratificata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 74/1999 si publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 193 din 4 mai 1999, care prevede in Partea a V-a, art. E, ca "O diferenta de tratament intemeiata pe un motiv obiectiv si rezonabil nu este considerata ca discriminatorie". Or, este evident ca situatia persoanelor care locuiesc in strainatate este esential diferita de cea a persoanelor care locuiesc in tara. Sub aspectul indeplinirii procedurii de citare sunt diferite atat posibilitatile de comunicare, cat si cele de deplasare. Tot ca o cauza obiectiva, care justifica diferenta de tratament procedural, o constituie si faptul ca legislatia nationala poate stabili obligatia agentilor proprii de transmitere a corespondentei sa returneze dovada indeplinirii procedurii de citare sau de comunicare a actelor judiciare, dar nu poate prevedea aceleasi obligatii pentru agentii altor state.
    De altfel, normele procedurale prevad numeroase exceptii de la regula generala a inmanarii in mod direct si personal a citatiei si in cazul persoanelor care locuiesc in tara, cum sunt de exemplu: predarea citatiei unor rude sau altor persoane care locuiesc impreuna cu persoana in cauza, afisarea citatiei, citarea prin publicitate, citarea prin administratiile locului de detinere, ale unitatilor militare sau ale spitalelor ori prin poarta hotelului si altele, dar aceste exceptii nu inseamna discriminare, ci modalitati diferite de indeplinire a procedurii de citare, determinate de situatia obiectiv diferita a persoanelor citate. O cauza legala de impiedicare a continuarii judecatii o constituie absenta inculpatului detinut (art. 314 din Codul de procedura penala), intrucat acesta nu are libertate de miscare, iar prezenta lui trebuie asigurata de administratia locului de detinere.
    Cerinta legala de a asigura persoanei citate posibilitatea reala de a lua cunostinta de citatie, cu toate datele pe care aceasta trebuie sa le contina, este general valabila si obligatorie, fara nici o discriminare si fara nici un privilegiu. Indeplinirea viciata a procedurii de citare, ca si imposibilitatea de a se prezenta la termenul fixat pot fi invocate de partile interesate, urmand ca instanta de judecata sa dispuna in consecinta. Aceasta insa nu este o problema de constitutionalitate, ci una de aplicare a legii.
    b) Cel de al doilea motiv de neconstitutionalitate, sustinut de autorul exceptiei, se refera la incalcarea dreptului la aparare, prevazut la art. 24 alin. (1) din Constitutie, potrivit caruia "Dreptul la aparare este garantat". In opinia autorului exceptiei lipsa dovezii de inmanare a citatiei creeaza o incertitudine asupra primirii citatiei de catre persoana respectiva, care, in necunostinta de cauza, nu isi poate exercita dreptul la aparare.
    Curtea constata ca nici acest motiv de neconstitutionalitate nu este intemeiat. Comunicarea citatiei printr-o scrisoare recomandata presupune, dupa toate regulile de transmitere a corespondentei, predarea personala a acesteia. Or, persoana care a avut posibilitatea reala de a lua la cunostinta faptul ca a fost citata la o anumita instanta, intr-o anume cauza, intr-o anumita calitate procesuala si la un termen precizat, nu mai poate fi considerata ingradita in exercitiul dreptului sau la aparare. Dovada contrariului cade in sarcina celui care se considera lezat in drepturile sale.
    Pe baza acelorasi considerente, intr-o alta cauza, Curtea Constitutionala a respins, prin Decizia nr. 48 din 16 martie 2000, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penala. Aceeasi solutie se impune si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi, care sa justifice reconsiderarea jurisprudentei Curtii.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, cu majoritate de voturi,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 177 alin. 8 teza finala din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gheorghe Constantin Paunescu in Dosarul nr. 10.706/1999 al Judecatoriei Sectorului 1 Bucuresti.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 12 octombrie 2000.

                     PRESEDINTE,
              prof. univ. dr. IOAN MURARU

                              Magistrat asistent,
                              Mihai Paul Cotta