DECIZIE   Nr. 193 din 27 aprilie 2004

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 461 din 24 mai 2004

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Lucian Stangu         - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Artur Kocharyan si Vadim Casu in Dosarul nr. 1.372/2003 al Tribunalului Arges - Sectia penala.
    La apelul nominal raspunde avocat Ion Grigoroiu, pentru autorul exceptiei Artur Kocharyan, lipsa fiind autorul exceptiei Vadim Casu, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Avand cuvantul pe fond, reprezentantul autorului exceptiei Artur Kocharyan solicita admiterea exceptiei de neconstitutionalitate asa cum a fost formulata, sustinand ca dispozitiile art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala incalca dispozitiile constitutionale referitoare la dreptul la aparare. Se arata ca din redactarea art. 86^2 alin. 2 din Codul de procedura penala rezulta ca la audierea martorilor in timpul judecatii participa doar procurorul si presedintele instantei, nefiind asigurat dreptul la aparare al inculpatului, cata vreme acesta, nefiind prezent la audiere, nu are posibilitatea de a pune intrebari martorilor.
    Reprezentantul Ministerului Public apreciaza ca textele de lege criticate nu incalca dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei. In acest sens si cu referire la jurisprudenta in materie a Curtii Europene a Drepturilor Omului, respectiv cazul Kostovski contra Olandei, arata ca principiul potrivit caruia fiecare element de proba trebuie prezentat in fata acuzatului permite si exceptii, sub rezerva respectarii dreptului la aparare, respectiv a asigurarii pentru acuzat a dreptului de a asculta declaratiile martorului si de a-l interoga pe acesta. Or, dispozitiile art. 86^2 alin. 8 din Codul de procedura penala, prin trimiterea expresa la dispozitiile art. 86 din acelasi cod, care stipuleaza in alin. 2 ca "Dupa ce martorul a facut declaratii, i se pot pune intrebari cu privire la faptele si imprejurarile care trebuie constatate in cauza, cu privire la persoana partilor, precum si in ce mod a luat cunostinta despre cele declarate", asigura indeplinirea acestor exigente corespunzatoare respectarii dreptului la aparare, inculpatul avand posibilitatea legala de a pune intrebari martorului. Conchizand, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 10 februarie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.372/2003, Tribunalul Arges - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala. Exceptia a fost ridicata de Artur Kocharyan si Vadim Casu, inculpati in dosarul mentionat, trimisi in judecata pentru savarsirea infractiunii prevazute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate, autorii acesteia sustin ca dispozitiile criticate, referitoare la protectia martorilor, incalca dreptul la aparare reglementat de art. 24 din Constitutie, republicata, si de art. 6 pct. 1 si 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. Se arata ca, potrivit dispozitiilor art. 86^2 alin. 2 din Codul de procedura penala, la audierea martorilor in timpul judecatii participa doar procurorul si presedintele instantei, ceea ce inseamna ca dreptul la aparare este incalcat, inculpatul neavand posibilitatea de a asculta depozitiile martorilor si de a le pune intrebari. Referindu-se la speta, autorii exceptiei arata ca, in timpul cercetarii judecatoresti, instanta, la cererea procurorului, a hotarat audierea secreta a unui numar de cinci martori, desi in faza de urmarire penala inculpatii au cunoscut martorii, identitatea si adresele acestora. Martorii au fost audiati in lipsa inculpatilor si a aparatorului ales, ajungandu-se la aceasta ingradire a dreptului la aparare - potrivit sustinerilor autorilor exceptiei - prin interpretarea dispozitiilor art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala.
    Tribunalul Arges - Sectia penala considera ca exceptia este neintemeiata, textele criticate fiind in acord cu prevederile art. 53 din Constitutie, republicata, referitoare la restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati. Se arata ca dispozitiile legale criticate, care dau posibilitatea procurorului sau instantei de judecata ca, in urma admiterii cererii formulate de partea interesata sau de procuror, in situatia in care exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului, a localitatii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, sa incuviinteze martorului sa nu declare aceste date, nu incalca dreptul la aparare al inculpatului sau principiul proportionalitatii, avand in vedere situatia ce a determinat restrangerea dreptului la aparare, si anume necesitatea protejarii drepturilor si libertatilor martorilor audiati in cauza. Totodata se arata ca, potrivit dispozitiilor art. 86^1 alin. 6 din Codul de procedura penala, declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza, ceea ce nu face decat sa garanteze dreptul la aparare al inculpatului, contrar celor sustinute de autorii exceptiei.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispozitiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea si functionarea institutiei Avocatul Poporului, cu modificarile ulterioare, a fost solicitat punctul de vedere al acestei institutii.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, intrucat dispozitiile criticate constituie limitari normale ale dreptului la aparare, in considerarea apararii ordinii publice, a sanatatii, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si in vederea desfasurarii instructiei penale, in concordanta cu dispozitiile art. 53 si art. 126 alin. (2) din Constitutie, republicata. Se mai arata ca aceasta restrangere este in acord si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, in care s-a statuat ca aplicarea unor masuri similare celor prevazute in art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala este conforma Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, daca este indeplinita conditia existentei unor masuri de control care sa suplineasca presupusa limitare, precum si conditia ca declaratia obtinuta in aceste circumstante sa nu constituie singurul element probatoriu care sta la baza condamnarii. Or, aceste conditii sunt indeplinite, intrucat elementele procesuale de echilibrare a masurilor prevazute de art. 86^1 si 86^2 satisfac standardele stabilite de Curte, iar in ceea ce priveste declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, acestea pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza. In concluzie, Guvernul apreciaza ca exceptia este neintemeiata.
    Avocatul Poporului considera ca nu poate fi retinuta neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala, fata de prevederile art. 24 si 53 din Constitutie, republicata, deoarece textele legale criticate nu aduc atingere existentei dreptului la aparare, ci doar restrang, in limitele stabilite de Constitutie, exercitiul acestui drept. Scopul protectiei datelor de identificare a martorului este acela de a-i asigura acestuia, precum si celorlalti cetateni care ar fi expusi prin declararea identitatii reale a martorului dreptul la viata, la integritate fizica si libertate individuala. Restrangerea exercitiului dreptului este proportionala cu situatia care a determinat-o si are loc numai daca sunt probe sau indicii temeinice ca fara ea ar fi periclitate drepturile si libertatile mentionate. Se mai arata ca declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza, nefiind incalcat, asadar, dreptul la aparare. Se conchide ca dispozitiile legale criticate sunt constitutionale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, sustinerile partii prezente, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, republicata, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala, avand urmatorul cuprins:
    - Art. 86^1: "Daca exista probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului sau a localitatii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi periclitata viata, integritatea corporala sau libertatea lui ori a altei persoane, martorului i se poate incuviinta sa nu declare aceste date, atribuindu-i-se o alta identitate sub care urmeaza sa apara in fata organului judiciar.
    Aceasta masura poate fi dispusa de catre procuror in cursul urmaririi penale, iar in cursul judecatii de instanta, la cererea motivata a procurorului, a martorului sau a oricarei alte persoane indreptatite.
    Datele despre identitatea reala a martorului se consemneaza intr-un proces-verbal, care va fi pastrat, la sediul parchetului care a efectuat sau a supravegheat efectuarea urmaririi penale ori, dupa caz, la sediul instantei, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta. Procesul-verbal va fi semnat de cel care a inaintat cererea, precum si de cel care a dispus masura.
    Documentele privind identitatea reala a martorului vor fi prezentate procurorului sau, dupa caz, completului de judecata, in conditii de stricta confidentialitate.
    In toate cazurile, documentele privind identitatea reala a martorului vor fi introduse in dosarul penal numai dupa ce procurorul, prin ordonanta sau, dupa caz, instanta, prin incheiere, a constatat ca a disparut pericolul care a determinat luarea masurilor de protectie a martorului.
    Declaratiile martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate, redate in procesul-verbal al procurorului potrivit art. 86^2 alin. 5, precum si declaratia martorului, consemnata in cursul judecatii si semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata, potrivit art. 86^2 alin. 6, teza I, pot servi la aflarea adevarului numai in masura in care sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza.
    Pot fi audiati ca martori carora li s-a atribuit o alta identitate si investigatorii sub acoperire.
    Dispozitiile prevazute in alin. 1 - 6 se aplica si expertilor.";
    - Art. 86^2: "In situatiile prevazute in art. 86^1, daca exista mijloace tehnice corespunzatoare, procurorul sau, dupa caz, instanta poate admite ca martorul sa fie ascultat fara a fi prezent fizic la locul unde se afla organul de urmarire penala sau in sala in care se desfasoara sedinta de judecata, prin intermediul mijloacelor tehnice prevazute in alineatele urmatoare.
    Luarea declaratiei martorului, in conditiile aratate in alin. 1, se face in prezenta procurorului.
    Martorul poate fi ascultat prin intermediul unei retele de televiziune cu imaginea si vocea distorsionate, astfel incat sa nu poata fi recunoscut.
    Declaratia martorului ascultat, in conditiile aratate in alin. 1 si 2, se inregistreaza prin mijloace tehnice video si audio si se reda integral in forma scrisa.
    In cursul urmaririi penale, se intocmeste un proces-verbal in care se reda cu exactitate declaratia martorului si acesta se semneaza de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de organul de urmarire penala si se depune la dosarul cauzei. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de acesta si va fi pastrata in dosarul depus la parchet, intr-un loc special, in plic sigilat, in conditii de maxima siguranta.
    In cursul judecatii, declaratia martorului va fi semnata de procurorul care a fost prezent la ascultarea martorului si de presedintele completului de judecata. Declaratia martorului, transcrisa, va fi semnata si de martor, fiind pastrata in dosarul depus la instanta, in conditiile prevazute in alin. 5.
    Casetele video si audio pe care a fost inregistrata declaratia martorului, in original, sigilate cu sigiliul parchetului sau, dupa caz, al instantei de judecata in fata careia s-a facut declaratia, se pastreaza in conditiile prevazute in alin. 5. Casetele video si audio inregistrate in cursul urmaririi penale vor fi inaintate la terminarea urmaririi penale instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei, si vor fi pastrate in aceleasi conditii.
    Dispozitiile art. 78, 85 si ale art. 86 alin. 1 si 2 se aplica in mod corespunzator."
    Autorii exceptiei sustin ca dispozitiile legale criticate incalca prevederile constitutionale ale art. 24, care garanteaza dreptul la aparare, precum si dispozitiile art. 6 pct. 1 si 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul la aparare, in contextul mai larg al dreptului la un proces echitabil.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine ca, potrivit art. 53 din Constitutie, republicata, "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii."
    Curtea observa ca dispozitiile legale supuse criticii de neconstitutionalitate reprezinta o concretizare a prevederilor constitutionale citate, necesitatea asigurarii protectiei datelor de identificare a martorului determinand restrangerea prin lege a dreptului la aparare al persoanei supuse acuzarii. Aceasta masura este impusa de necesitatea asigurarii pentru martor, precum si pentru ceilalti cetateni care ar fi expusi prin declararea identitatii reale a martorului a dreptului la viata, la integritate fizica si libertate individuala, valori supreme si garantate in statul roman de drept, in conformitate cu dispozitiile art. 1 alin. (3) din Constitutie, republicata. Restrangerea dreptului la aparare este proportionala cu situatia care a determinat-o, realizandu-se numai daca sunt probe sau indicii temeinice ca prin declararea identitatii reale a martorului sau a localitatii acestuia de domiciliu ori de resedinta ar fi periclitate drepturile si libertatile mentionate, si nu incalca acest drept, contrar celor sustinute de autorii exceptiei.
    Curtea mai observa ca, in ceea ce priveste problema restrangerii dreptului la aparare realizata prin aplicarea unor masuri similare celor prevazute in art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala, s-a pronuntat si Curtea Europeana a Drepturilor Omului in jurisprudenta sa. Astfel, in aplicarea dispozitiilor art. 6 paragraful 3 lit. d) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora "Orice acuzat are, in special, dreptul (...) sa intrebe sau sa solicite audierea martorilor acuzarii (...)", Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca se admit exceptii de la principiul potrivit caruia elementele de proba trebuie produse in fata acuzatului in sedinta publica, in vederea unei dezbateri in contradictoriu. Aceasta insa sub rezerva respectarii drepturilor apararii care impun, ca regula generala, sa se asigure acuzatului, la unul sau la altul dintre stadiile procedurii, o ocazie adecvata si suficienta de a contesta o marturie in acuzare si de a interoga autorul marturiei, si cu respectarea conditiei ca, in ipoteza in care de-a lungul intregii proceduri acuzatului nu i s-a acordat posibilitatea de a chestiona martorul si a combate marturia acestuia, hotararea de condamnare sa nu se intemeieze in totalitate sau in mod determinant pe aceasta marturie (cazul Kostovski contra Olandei, 1989).
    In acord cu cele statuate in aceasta jurisprudenta, dispozitiile supuse criticii de neconstitutionalitate reglementeaza, pe de o parte, posibilitatea de a i se pune intrebari martorului supus masurilor de protectie, dupa ce acesta a facut declaratii (prin trimiterea realizata de art. 86^2 alin. 8 din Codul de procedura penala la dispozitiile art. 86 din acelasi cod, referitoare la modul si limitele ascultarii martorului, dispozitii cu privire la care se arata ca "se aplica in mod corespunzator"), iar pe de alta parte, reglementeaza obligatia coroborarii, in vederea aflarii adevarului, a declaratiilor martorilor carora li s-a atribuit o alta identitate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza (prin dispozitiile art. 86^1 alin. 6 din Codul de procedura penala). Totodata, masurile de protectie mentionate se conformeaza unor reguli stricte privind consemnarea declaratiilor martorului, semnarea acestora, aducerea la cunostinta organelor judiciare si verificarea lor. De asemenea, dupa disparitia pericolului care a determinat luarea acestor masuri, documentele privind identitatea reala a martorului sunt introduse in dosarul penal.
    Fata de cele retinute, nu poate fi primita sustinerea autorilor exceptiei in sensul ca dispozitiile art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala incalca dreptul la aparare, intrucat textele legale criticate nu aduc atingere existentei acestui drept, ci doar il restrang, in limitele stabilite de Constitutie, si, de asemenea, exista suficiente elemente procesuale de echilibrare a masurilor reglementate prin aceste norme, in concordanta cu prevederile art. 24 si 53 din Constitutie, republicata, precum si cu dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, republicata, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 86^1 si 86^2 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Artur Kocharyan si Vadim Casu in Dosarul nr. 1.372/2003 al Tribunalului Arges - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 27 aprilie 2004.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu