DECIZIE Nr. 193 din 13
martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 28 alin. 2 si 3, art. 31, art. 34
alin. 2, art. 57, art. 183 si art. 244 din Codul de procedura civila, art. 95
alin. (1) si art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si
al procurorilor si art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuintei nr.
114/1996
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 254 din 16 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu -
judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, 183 şi
244 din Codul de procedură civilă, art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor şi art. 31 alin. 3
din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Radu
Constantin şi Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/2005 al Tribunalului laşi.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă asupra cererii depuse la dosar de către
Emil Balaure, prin care acesta solicită acordarea unui nou termen de judecată,
deoarece se află în imposibilitate de a se prezenta.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea cererii de
amânare, arătând că lipsa autorului excepţiei nu impietează asupra soluţionării
excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului
Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 20 ianuarie 2006, pronunţată în Dosarul nr.
10.962/2005, Tribunalul
laşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, 183 şi
244 din Codul de procedură civilă, art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor şi art. 31 alin. 3
din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996. Excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 din Codul de procedură civilă
a fost ridicată de Radu Constantin, iar excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, 183 şi
244 din Codul de procedură civilă şi art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor şi al procurorilor şi art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la
Legea locuinţei nr. 114/1996 a fost ridicată de Emil
Balaure.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei susţin că dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3 din
Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de
prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece nu permite recuzarea
tuturor judecătorilor unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia. De asemenea,
se arată că art. 31 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces
echitabil prevăzut de dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Constituţie, deoarece
potrivit acestui text judecarea cererilor de recuzare nu se desfăşoară în
şedinţă publică şi se poate face cu lipsa de citare a părţilor. Dispoziţiile
art. 34 alin. 2 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces
echitabil, deoarece prevede că încheierea prin care s-a respins cererea de
recuzare poate fi atacată numai odată cu fondul. De asemenea, se arată că şi
dispoziţiile art. 57, art. 183 şi art. 244 din Codul de procedură civilă
încalcă dreptul la un proces echitabil.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004, se arată că
acestea sunt neconstituţionale deoarece permit magistraţilor să comită abuzuri
şi să dea soluţii nedrepte. Prin faptul că exercitarea dreptului de a sesiza
Consiliul Superior al Magistraturii în legătură cu activitatea sau conduita
necorespunzătoare a judecătorilor sau procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale
în raporturile cu justiţiabilii ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri
disciplinare nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile
judecătoreşti, se permite magistraţilor să pronunţe hotărâri judecătoreşti cu
încălcări grave ale legii, fără ca acestea să fie casate nici măcar după
constatarea vinovăţiei magistraţilor respectivi.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996
se arată că acestea contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia
de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Avocatul Poporului apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. In acest sens face
referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului
şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă,
potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie
dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, 183 şi
244 din Codul de procedură civilă, art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr.
303/2004 privind statutul judecătorilor şi al procurorilor, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 13 septembrie 2005, şi art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2
la Legea locuinţei nr. 114/1996, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 31
decembrie 1997, dispoziţii care au următorul conţinut:
- Art. 28 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură civilă: „(...) Nu se
pot recuza toţi judecătorii unei instanţe sau ai unei secţii a acesteia.
Pentru aceleaşi motive de recuzare
nu se poate formula o nouă cerere împotriva aceluiaşi judecător.";
- Art. 31 din Codul de procedură
civilă: „(1) Instanţa decide asupra recuzării, în camera de consiliu, fără
prezenţa părţilor şi ascultând pe judecătorul recuzat.
(2) Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă
a motivelor de recuzare.
(3) In cursul judecării cererii de
recuzare nu se va face niciun act de procedură. ";
- Art. 34 alin. (2) din Codul de
procedură civilă: „(2) Încheierea prin care s-a respins recuzarea se poate
ataca numai o dată cu fondul.";
- Art. 57 din Codul de procedură
civilă: „(1 ) Oricare din părţi poate să cheme în judecată o altă persoană
care ar putea să pretindă aceleaşi drepturi ca şi reclamantul.
(2) Cererea făcută de pârât se
depune odată cu întâmpinarea. Când întâmpinarea nu este obligatorie, cererea se
va depune cel mai târziu la prima zi de înfăţişare.
(3) Cererea făcută de reclamant se
depune cel mai târziu până la închiderea dezbaterilor înaintea primei instanţe.
(4) Cererea va fi motivată şi se va
comunica atât celui chemat, cât şi părţii potrivnice. La exemplarul cererii
destinat celui chemat se vor alătura copii de pe cererea de chemare în
judecată, întâmpinare şi de pe înscrisurile de la dosar.";
- Art. 183 din Codul de procedură
civilă: „Dacăpartea care defaima înscrisul ca fals arată pe autorul sau
complicele falsului, instanţa poate suspenda judecata pricinii, înaintând
înscrisul procurorului împreună cu Procesul-verbal ce se va încheia.";
- Art. 244 din Codul de procedură
civilă: „(1) Instanţa poate suspenda judecata:
1. când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de
existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi;
2. când s-a început urmărirea penală pentru o infracţiune care ar
avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea.
(2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunţată în pricina
care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă.";
- Art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004:
„Judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi
pot fi percheziţionaţi, reţinuţi sau arestaţi preventiv numai cu încuviinţarea
secţiilor Consiliului Superior al
Magistraturii.";
- Art. 97 din Legea nr. 303/2004: „(1) Orice persoană poate sesiza Consiliul Superior al
Magistraturii, direct sau prin conducătorii instanţelor ori ai parchetelor, în
legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor sau
procurorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale în raporturile cu justiţiabilii
ori săvârşirea de către aceştia a unor abateri disciplinare.
(2) Exercitarea dreptului prevăzut la alin. (1) nu poate pune în
discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti, care sunt supuse
căilor legale de atac. ";
- Art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la
Legea locuinţei nr. 114/1996: „Acţiunea este scutită de taxă de
timbru."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale,
autorul excepţiei invocă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16 alin.
(1) care consacră egalitatea în faţa legii, art. 21 alin. (3) privitoare la
accesul liber la justiţie. De asemenea, sunt invocate şi prevederile cuprinse
în art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că
dispoziţiile art. 28 alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 183 şi ale
art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, precum şi cele ale art. 95 şi
97 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor au mai
fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi
dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi cu motivări
similare. Astfel, prin Decizia nr. 280 din 28 martie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 386 din 5 mai 2006, Curtea Constituţională a respins excepţia
de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor
art. 57 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că nici aceasta nu poate
fi reţinută. Dispoziţiile legale criticate sunt norme de procedură referitoare
la chemarea în judecată a altor persoane, iar, potrivit art. 126 alin. (2) din
Constituţie, procedura de judecată este stabilită de legiuitor, evident fără a
fi încălcate prevederile sau principiile constituţionale.
In ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 31 alin. 3 din anexa nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996,
Curtea constată că acestea au mai format obiect al controlului de
constituţionalitate, prin raportare la aceeaşi dispoziţie constituţională.
Astfel, prin Decizia nr. 16 din 22 ianuarie 2002, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 127 din 18 februarie 2002, Curtea a respins o excepţie prin
care se susţinea, ca şi în prezenta cauză, încălcarea principiului egalităţii,
consacrat de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât asociaţia
de proprietari este scutită de taxa de timbru, în timp ce proprietarul nu
beneficiază de această scutire. Prin decizia respectivă, Curtea a respins
excepţia ca nefondată, iar în considerentele deciziei s-a precizat că în
jurisprudenţa Curţii Constituţionale s-a stabilit că instituirea unor excepţii
de la regula generală a plăţii taxelor judiciare de timbru (scutiri de plata
taxei) nu constituie o discriminare [...]. Potrivit art. 138 alin. (1) din
Constituţie, „Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat
şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin
lege", fiind aşadar la latitudinea legiuitorului să stabilească scutiri de
taxe sau impozite având în vedere situaţii diferite, fără ca prin aceasta să se aducă atingere principiului
egalităţii în drepturi. Plata unor taxe sau impozite nu reprezintă un drept, ci
o obligaţie constituţională a cetăţenilor, prevăzută în art. 53 alin. (1) din
Legea fundamentală, în conformitate cu care „Cetăţenii au obligaţia să
contribuie, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice". In acest sens
este, de exemplu, Decizia nr.
175 din 26 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 702 din 28 decembrie 2000.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care
să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d)
şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28
alin. 2 şi 3, art. 31, art. 34 alin. 2, art. 57, art. 183 şi art. 244 din Codul
de procedură civilă, art. 95 alin. (1) şi art. 97 din Legea nr. 303/2004
privind statutul judecătorilor şi al procurorilor şi art. 31 alin. 3 din anexa
nr. 2 la Legea locuinţei nr. 114/1996, excepţie ridicată de Radu Constantin şi
Emil Balaure în Dosarul nr. 10.962/2005 al Tribunalului laşi.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu