DECIZIE Nr.
192 din 4 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 403 si art. 581 din Codul de
procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 167 din 16 martie 2010
Ioan Vida - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Zoltan Valentin -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Doina Suliman -
magistrat-asistent-şef
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 şi art. 581 din
Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „RR Turism" - S.R.L.' din Bucureşti în Dosarul nr.
12.988/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia
civilă.
La apelul nominal se prezintă, pentru partea
Societatea Comercială „MKB Romexterra Bank" - S.A. din Târgu
Mureş, consilierul juridic Mihai Gabriel Căpăţână, cu
delegaţie depusă la dosar. Lipsesc autorul excepţiei şi
celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este
legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul părţii prezente, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, solicită
respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune
concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 29 octombrie 2008,
pronunţată în Dosarul nr. 12.988/301/2008, Judecătoria
Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 şi art. 581 din Codul de procedură
civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „RR Turism" - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză
având ca obiect o cerere de suspendare provizorie a executării silite.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul excepţiei
susţine că dispoziţiile art. 403 şi art. 581 din Codul de
procedură civilă încalcă prevederile constituţionale ale
art. 21 alin. (1), (2) şi (3), ale art. 24 şi art. 129, deoarece
părţile interesate sunt puse în imposibilitatea de a putea exercita o
cale de atac împotriva încheierii prin care se dispune sau se respinge
suspendarea provizorie a executării silite, hotărârea
pronunţată neputând fi cenzurată în niciun fel, nici măcar
odată cu fondul.
Instanţa de judecată apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 403 şi art. 581 din Codul de
procedură civilă, cu următorul conţinut:
- Art. 403: „Până la soluţionarea
contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea
silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă
se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în
afară de cazul în care legea dispune altfel.
Dacă bunurile urmărite sunt supuse
stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea
preţului.
Asupra cererii de suspendare formulate potrivit
alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin
încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
In cazuri urgente, dacă s-a plătit
cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere
şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a
executării până la soluţionarea cererii de suspendare de
către instanţă. Incheierea nu este supusă niciunei căi
de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din
valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în
bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea
stabilită de instanţă, dacă este cazul.";
- Art. 581: „Instanţa va putea să ordone
măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept
care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente
şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea
piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Cererea de ordonanţă
preşedinţială se va introduce la instanţa
competenţă a se pronunţa asupra fondului dreptului.
Ordonanţa va putea fi dată şi
fără citarea părţilor şi chiar atunci când există
judecata asupra fondului. Judecata se face de urgenţă şi cu
precădere. Pronunţarea se poate amâna cu cel mult 24 de ore, iar
motivarea ordonanţei se face în cel mult 48 de ore de la pronunţare.
Ordonanţa este vremelnică şi
executorie. Instanţa va putea hotărî ca executarea să se
facă fără somaţie sau fără trecerea unui termen."
Aceste texte de lege sunt raportate la prevederile
constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) referitoare la
accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 24
privind dreptul la apărare şi art. 129 referitoare la folosirea
căilor de atac.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a pronunţat în numeroase cauze asupra
constituţionalităţii dispoziţiilor art. 403 şi art.
581 din Codul de procedură civilă, cu motivare similară,
statuând că acestea sunt constituţionale.
Astfel, prin Decizia nr. 1.203 din 13 decembrie 2007,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 24
ianuarie 2008, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 403 din
Codul de procedură civilă reglementează posibilitatea
instanţei de a suspenda executarea silită până la
soluţionarea contestaţiei la executare, dacă se depune o
cauţiune al cărei cuantum este fixat de instanţă.
Instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii ca o condiţie a
suspendării executării are o dublă finalitate, şi anume, pe
de o parte, aceea de a constitui o garanţie pentru creditor în ceea ce
priveşte acoperirea eventualelor daune suferite ca urmare a întârzierii
executării silite, prin efectul suspendării acesteia, şi, pe de
altă parte, de a preveni şi limita eventualele abuzuri în
valorificarea unui atare drept de către debitorii rău-platnici.
Intrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a
contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea
executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi
calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie.
In continuare, Curtea reţine că prin Decizia
nr. 244 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, a statuat că prin procedura de
urgenţă instituită de art. 581 din Codul de procedură
civilă nu numai că nu se aduce vreo îngrădire dreptului
oricărei persoane de a se adresa justiţiei pentru apărarea
drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, ci,
dimpotrivă, se creează o posibilitate în plus pentru cel
vătămat într-un drept legitim de a se adresa justiţiei, prin
cerere de ordonanţă preşedinţială, şi aceasta în
cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin
întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea
repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu
prilejul unei executări.
Aşa fiind, Curtea constată că, în
condiţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul este
abilitat să reglementeze competenţa şi procedura de
judecată, stabilind cadrul organizatoric şi funcţional în care
se realizează accesul liber la justiţie, dreptul la apărare
şi folosirea căilor de atac.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele,
cât şi soluţiile deciziei menţionate îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 403 şi art. 581 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „RR
Turism" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 12.988/301/2008 al
Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 4 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef,
Doina Suliman