DECIZIE Nr.
192 din 12 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 160 din 16 martie 2009
Ioan Vida -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel
Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea
Comercială „Jolt Impex" - S.R.L. Bistriţa în Dosarul nr. 3.734/190/2007 al
Judecătoriei Bistriţa.
La apelul nominal se constată
lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că
textul legal criticat nu are legătură cu soluţionarea cauzei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 15 mai 2008, pronunţată în Dosarul
nr. 3.734/190/2007, Judecătoria Bistriţa a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 214 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Jolt Impex" - S.R.L. Bistriţa într-o
cauză privind soluţionarea contestaţiei la executare, formulată împotriva unor
titluri executorii emise de Administraţia Finanţelor Publice Bistriţa.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate îngrădesc posibilitatea
reclamantului de a se adresa direct justiţiei şi afectează celeritatea
judecării contestaţiei,
introdusă în temeiul art. 213 din Codul de procedură fiscală. Mai mult, se
arată că această procedură prealabilă ar trebui să fie facultativă şi nu
obligatorie.
Judecătoria Bistriţa, formulându-şi
opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, apreciază excepţia
de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum
a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 214 din Ordonanţa Guvernului
nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007. In realitate, critica autorului
excepţiei, astfel cum rezultă din motivarea acesteia, vizează dispoziţiile art.
214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003, text asupra căruia
Curtea urmează a se pronunţa. Art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 are următorul cuprins:
„(1) Organul de soluţionare competent poate
suspenda, prin decizie motivată, soluţionarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a
sesizat organele în drept cu privire la
existenţa indiciilor săvârşirii unei infracţiuni a cărei constatare ar avea o
înrâurire hotărâtoare asupra soluţiei ce urmează să fie dată în procedura
administrativă; [...]".
Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale
criticate încalcă textele constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (4)
privind accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată,
Curtea reţine următoarele:
Prin Decizia nr. 1.173 din 6 noiembrie 2008, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 8 decembrie 2008, şi Decizia nr. 927 din 18 octombrie
2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 801 din 23 noiembrie 2007, s-a mai
pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor cuprinse în titlul IX - Soluţionarea
contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 şi, cu precădere, asupra
dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din acelaşi act normativ, statuând, în
esenţă, că textul criticat din Codul de procedură fiscală reglementează proceduri de recurs
administrativ, prin care se lasă posibilitatea organelor care au emis actele
administrative atacate sau organelor superioare acestora de a reveni asupra
măsurilor luate.
Intrucât nu au intervenit
elemente noi, care să conducă la schimbarea jurisprudenţei Curţii
Constituţionale, considerentele şi soluţia din deciziile amintite îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Distinct de cele de mai sus, Curtea reţine că textul
criticat nu aduce atingere dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât
suspendarea soluţionării contestaţiei pe cale administrativă nu presupune şi
suspendarea judecării contestaţiei la executare, dovadă fiind chiar existenţa
prezentei cauze.
Pe de altă parte, Curtea reţine
că, în situaţia suspendării soluţionării contestaţiei pe cale administrativă în
temeiul art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 - text
criticat în cauza de faţă -, contribuabilul are deschisă calea acţiunii în
justiţie [drept prevăzut de art. 215 alin. (2) din Codul de procedură fiscală]
în temeiul prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel
încât, şi sub acest aspect, excepţia apare ca neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din
Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din
Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 214 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, excepţie ridicată de Societatea Comercială
„Jolt Impex" - S.R.L. Bistriţa în Dosarul nr. 3.734/190/2007 al
Judecătoriei Bistriţa.
Definitivă şi general
obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 12 februarie
2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly