DECIZIE Nr.
190 din 13 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 269 din 20 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Tudorel Toader - judecător
Antonia Constantin - procuror
Cristina Cătălina Turcu
- magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001
privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6
martie 1945 - 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ioan David în Dosarul nr.
4.252/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul
nr. 2.194 D/2006, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate,
ridicată de Szilvassy Ecaterina Irina si Szilvassy Gheorghe Adalbert în Dosarul
nr. 1.025/97/2006 (2.838/2006) al Tribunalului Hunedoara - Secţia civilă.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor
sus-menţionate, având în vedere obiectul identic al excepţiilor ridicate.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune
conexării dosarelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.194 D/2006 la Dosarul nr.
2.004 D/2006, care este primul înregistrat.
Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi
acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că textul de lege
criticat a fost adoptat ţinându-se cont de situaţia concretă a bunurilor, fără
a se institui un tratament juridic diferenţiat persoanelor îndreptăţite la
măsuri reparatorii.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor,
reţine următoarele:
Prin încheierile din 28 iulie 2006 şi din 18 octombrie
2006, pronunţate în dosarele nr. 4.252/2006 si nr. 1.025/97/2006 (2.838/2006), Tribunalul Timiş -
Secţia civilă şi Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989.
Excepţia a fost ridicată de Ioan David, Szilvassy
Ecaterina Irina şi Szilvassy Gheorghe Adalbert în cauze având ca obiect
contestaţii împotriva dispoziţiilor emise de primari prin care au fost
respinse, în temeiul art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cererile de
acordare a despăgubirilor pentru bunurile confiscate.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale
art. 44, precum şi ale art. 1 din Protocolul adiţional ia Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. In acest sens arată
că prin textul de lege criticat sunt exceptaţi de la acordarea despăgubirilor
cetăţenii îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru utilajele şi instalaţiile
preluate odată cu imobilul care au fost înlocuite, casate sau distruse. Se
creează astfel o discriminare a acestora în raport cu cealaltă categorie de
cetăţeni, ale căror utilaje şi instalaţii preluate odată cu imobilul nu au fost
înlocuite, casate sau distruse.
Tribunalul Timiş - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată,
întrucât art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 are caracter discriminatoriu,
„înlăturând cetăţenii ale căror bunuri au fost preluate în mod abuziv de la
măsurile reparatorii în cazul în care aceste bunuri au fost înlocuite, casate
sau distruse".
Tribunalul Hunedoara - Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece „legiuitorul român nu a prevăzut forma de restituire a instalaţiilor
şi utilajelor devenite imobile prin încorporare, prin echivalent, de aceea a
stipulat în mod expres condiţia ca acestea să nu fie înlocuite, casate sau
distruse".
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că legiuitorul a
ţinut seama la adoptarea textului de lege criticat de situaţiile practice care
nu pot fi rezolvate prin acordarea unor sume de bani în echivalent, deoarece
prin scurgerea unei perioade îndelungate de timp valoarea bunurilor utilaje şi
instalaţii, imobile prin încorporare, nu mai poate fi determinată de vreme ce
acestea nu mai există.
Avocatul Poporului apreciază
că textele de lege criticate sunt constituţionale, invocând în acest sens
jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de
sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele
întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr.
10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 798
din 2 septembrie 2005, care au următorul conţinut:„Măsurile reparatorii
privesc şi utilajele şi instalaţiile preluate de stat sau de alte persoane
juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate
sau distruse."
Aceste dispoziţii sunt considerate de autorii excepţiei
ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 16 alin. (1) privind
egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi ale art. 44
referitoare la dreptul de proprietate privată din Legea fundamentală, precum şi
ale art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul adiţional la Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia, Curtea constată că asupra
constituţionalităţii prevederilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, prin
raportare la dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 44,
s-a pronunţat prin Decizia nr.
43 din 7 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, şi prin
Decizia nr. 668 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 940 din 21 noiembrie 2006.
Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:
Legiuitorul este liber să opteze în privinţa sferei
bunurilor pentru care stabileşte măsuri reparatorii, precum şi a întinderii şi
a modalităţii de acordare a acestora. textul de lege examinat nu instituie
tratament juridic diferit pentru anumite categorii de cetăţeni aflate în
situaţii identice, ci are în vedere situaţia concretă a bunurilor preluate.
Totodată, legiuitorul ordinar este competent să
stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de
proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau
cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel
anumite limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv
garantat.
Aşa fiind, prin reglementarea dedusă controlului,
legiuitorul nu a făcut decât să dea expresie acestor imperative, în limitele şi
potrivit competenţei sale constituţionale.
Pentru aceleaşi motive nu poate fi reţinută nici
critica privind încălcarea art. 1 privind protecţia proprietăţii din Protocolul
adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului si a libertăţilor
fundamentale.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, în
temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3,
al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al
unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989, excepţie ridicată de Ioan David în Dosarul nr. 4.252/2006 al Tribunalului
Timiş - Secţia civilă şi de Szilvassy Ecaterina Irina şi Szilvassy Gheorghe
Adalbert în Dosarul nr. 1.025/97/2006 (2.838/2006) al Tribunalului Hunedoara -
Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Cristina Cătălina Turcu