DECIZIE   Nr. 189 din 10 octombrie 2000

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata

ACT EMIS DE:                CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 92 din 22 februarie 2001

    Ioan Muraru            - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Paula C. Pantea        - procuror
    Gabriela Dragomirescu  - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Sogexport '95" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 7.603/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
    La apelul nominal se constata lipsa partilor Societatea Comerciala "Sogexport '95" - S.R.L. din Bucuresti si Banca Comerciala "Albina" - S.A. Bucuresti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei ca nefondata, deoarece apreciaza ca art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, nu contravine prevederilor constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 5 aprilie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 7.603/1999, Tribunalul Bucuresti - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Sogexport '95" - S.R.L. din Bucuresti intr-un litigiu avand ca obiect cererea formulata de Banca Comerciala "Albina" - S.A. pentru deschiderea procedurii de faliment impotriva acestei societati comerciale.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, sunt neconstitutionale in raport cu prevederile art. 54 si ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie. Se considera ca textul criticat incalca prevederile art. 54 din Constitutie referitor la exercitarea drepturilor si a libertatilor constitutionale cu buna-credinta, prin aceea ca da posibilitatea unui creditor sa il cheme in judecata pe comerciantul fata de care acesta are si calitatea de debitor, in loc ca, pe cale amiabila si/sau prin instanta de drept comun, sa isi compenseze unul fata de altul creantele. In ceea ce priveste contrarietatea dintre art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, si art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, se arata ca, in conditiile in care creditorul care a introdus la tribunal cerere impotriva comerciantului fata de care are si calitate de debitor, statul nu mai asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale, intrucat orice asemenea creditor poate formula astfel de cereri tocmai pentru a scoate de pe piata un comerciant.
    Tribunalul Bucuresti, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptia este neintemeiata, deoarece textul de lege criticat nu contravine dispozitiilor art. 54 din Constitutie. Se considera ca procedura prevazuta de Legea nr. 64/1995, republicata, reprezinta o alternativa specifica la actiunile judiciare, avand scopul realizarii creantelor, iar promovarea ei nu este conditionata de compensarea in prealabil a creantelor reciproce ale partilor. De asemenea, se arata ca dispozitiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, nu contravin nici prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, deoarece unul dintre scopurile reglementarii legale a procedurii falimentului este si inlaturarea comerciantilor care nu fac fata concurentei, iar procedura in cadrul litigiilor dintre comerciantii avand si calitatea de creditor si calitatea de debitor prezinta avantajul unei solutionari unitare a acestor litigii.
    Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece "textul invocat nu urmareste lichidarea debitorului, ci se margineste a da creditorilor dreptul de a cere deschiderea procedurii impotriva debitorilor aflati in incetare de plati. Textul nu se aplica automat, ci constituie numai inceputul unei proceduri al carei scop principal este onorarea creantelor comerciale".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost sesizata cu solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, republicata, prin Incheierea din 5 aprilie 2000, pronuntata de judecatorul-sindic in Dosarul nr. 7.603/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
    In legatura cu legalitatea sesizarii de catre judecatorul-sindic Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 67 din 14 aprilie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 370 din 22 decembrie 1997. Prin acea decizie, respingand ca vadit nefondata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 131 din Legea nr. 64/1995, Curtea a retinut ca judecatorul-sindic nu se identifica cu instanta de judecata.
    Curtea constata insa ca decizia mentionata a fost pronuntata in anul 1997, iar dispozitiile Legii nr. 64/1995 pe care aceasta s-a intemeiat au fost modificate prin mai multe acte normative si, in consecinta, legea a fost republicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. In redactarea Legii nr. 64/1995, astfel cum aceasta a fost republicata, art. 5 alin. (1) prevede ca organele care aplica procedura reorganizarii si lichidarii sunt "[...] instantele judecatoresti, judecatorul-sindic, administratorul, lichidatorul, adunarea creditorilor si comitetul creditorilor", iar art. 6 din aceeasi lege din cap. II, sectiunea 1, intitulata "Instantele judecatoresti", stabileste ca "Toate procedurile prevazute de prezenta lege, cu exceptia recursului prevazut la art. 7, sunt de competenta exclusiva a tribunalului in jurisdictia caruia se afla sediul debitorului, care figureaza in registrul comertului, si sunt exercitate de un judecator-sindic desemnat de catre presedintele tribunalului, in conditiile art. 8". Conform acestui din urma text, "Judecatorul-sindic este nominalizat, in fiecare caz, de presedintele tribunalului, dintre judecatorii desemnati ca judecatori-sindici, in temeiul art. 12 alin. 3 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, cu modificarile ulterioare". Judecatorul-sindic indeplineste atributiile tribunalului, in calitate de reprezentant al acestuia, precum si atributiile stabilite la art. 10 din Legea nr. 64/1995, republicata, si anume de a judeca cereri si actiuni si de a pronunta hotarari care, in temeiul art. 11 din aceeasi lege, sunt "definitive si executorii si vor cuprinde, prin derogare de la art. 261 alin. 4 din Codul de procedura civila, si motivarea. In conditiile legii, ele vor putea fi atacate cu recurs". Este evident ca prin aceste atributii judecatorul-sindic "spune dreptul" si hotararile sale sunt cu putere de executare silita, avand atat "jurisdictio", cat si "imperium".
    Din coroborarea acestor dispozitii legale cu prevederile art. 17 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, republicata, conform carora "Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanta a judecatoriilor, tribunalelor si curtilor de apel se judeca de un singur judecator", rezulta ca judecatorul-sindic realizeaza activitate de judecata ca judecator unic si, in consecinta, poate sesiza Curtea Constitutionala cu exceptii de neconstitutionalitate.
    In consecinta, in prezenta cauza Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, potrivit carora "Orice creditor, care are o creanta certa, lichida si exigibila, poate introduce la tribunal o cerere impotriva unui debitor care, timp de cel putin 30 de zile, a incetat platile".
    Autorul exceptiei de neconstitutionalitate considera ca dispozitiile acestui text de lege, ce dau posibilitatea oricarui creditor care are o creanta certa, lichida si exigibila sa formuleze la tribunal cerere introductiva impotriva unui debitor care a incetat platile timp de cel putin 30 de zile, contravin art. 54 si art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, care prevad:
    Art. 54
    "Cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna-credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.";
    Art. 134 alin. (2) lit. a)
    "Statul trebuie sa asigure:
    a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;"
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala constata ca aceasta este neintemeiata si, in consecinta, urmeaza sa fie respinsa.
    Prima critica de neconstitutionalitate consta in aceea ca textul criticat, avand o formulare generala, "da posibilitatea unei persoane de rea-credinta sa incalce drepturile si libertatile celorlalti", ceea ce contravine art. 54 din Constitutie. Curtea retine ca dispozitiile acestui text constitutional nu sunt incidente in cauza. Art. 54 din Constitutie prevede obligativitatea pentru cetatenii romani, cetatenii straini si apatrizi de a-si exercita cu buna-credinta drepturile si libertatile constitutionale, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti. Or, in speta, parti in dosarul instantei de judecata sunt comercianti, societati comerciale, carora nu le sunt aplicabile dispozitiile art. 54 din Constitutie.
    Cea de-a doua critica priveste incalcarea prin dispozitiile ce fac obiectul exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constitutie, potrivit carora "Statul trebuie sa asigure: a) libertatea comertului, protectia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie".
    Nici aceasta sustinere nu este intemeiata. Curtea retine ca textul criticat reglementeaza dreptul creditorului de a cere deschiderea procedurii prevazute de Legea nr. 64/1995, republicata, impotriva debitorului aflat in incetare de plati timp de cel putin 30 de zile, in contextul in care, asa cum s-a aratat deja, scopul legii este instituirea unei proceduri pentru plata pasivului debitorului aflat in incetare de plati. In felul acesta se realizeaza respectarea intocmai a prevederilor art. 134 alin. (1) lit. a) din Constitutie privind obligatia statului de a asigura libertatea comertului si protectia concurentei loiale.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizarii judiciare si a falimentului, republicata, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Sogexport '95" - S.R.L. din Bucuresti in Dosarul nr. 7.603/1999 al Tribunalului Bucuresti - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 10 octombrie 2000.

                PRESEDINTE,
         prof. univ. dr. Ioan Muraru

                              Magistrat asistent,
                              Gabriela Dragomirescu