Decizia Nr.186 din 10.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. (2), art. 192⁴ alin. (2) şi art. 192⁷ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Marieş Leş Daniel Gabriel în Dosarul nr. 97/219/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 97/219/2009, Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 168 alin. (2), art. 192⁴ alin. (2) şi art. 192⁷ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Marieş Leş Daniel Gabriel.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textele de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (7) şi (8) din Constituţie. În esenţă, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că, pentru încălcarea regulilor prevăzute de dispoziţiile criticate, i se pot aplica anumite sancţiuni, care pot fi însoţite de măsura confiscării produselor în cauză.Tribunalul Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, prevederile constituţionale invocate neavând legătură cu obiectul dedus judecăţii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 168 alin. (2), art. 192⁴ alin. (2) şi art. 192⁷ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate, începând cu 1 aprilie 2010, prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Prin încheiere, instanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 168 alin. (2), art. 192⁴ alin. (2) şi art. 192⁷ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu următorul conţinut:– Art. 168 alin. (2): „Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost plătită.“;– Art. 192⁴ alin. (2): „Sunt considerate scopuri comerciale toate scopurile, altele decât nevoile proprii ale persoanelor fizice.“;– Art. 192⁷ alin. (2) şi (3): „(2) Produsele achiziţionate de persoane fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi cantităţile prevăzute în norme.
(3) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute în norme şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în România.“Dispoziţiile criticate au fost abrogate prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Prin art. I pct. 148 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, la titlul VII, după capitolul I s-a introdus un nou capitol, capitolul I¹ „Regimul accizelor armonizate“, alcătuit din art. 206²-206⁶⁹. Curtea constată că soluţia legislativă conţinută de dispoziţiile art. 168 alin. (2) şi de cele ale art. 192⁷ alin. (2) şi (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost preluată de dispoziţiile art. 206²¹ alin. (10) şi art. 206⁴³ alin. (3) şi (4), introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, iar cea prevăzută de dispoziţiile art. 192⁴ alin. (2) nu a mai fost preluată, textul fiind abrogat. Noile texte au următorul conţinut: – Art. 206²¹ alin. (10): „Este interzisă deţinerea unui produs accizabil în afara antrepozitului fiscal, dacă acciza pentru acel produs nu a fost percepută.“; – Art. 206⁴³ alin. (3) şi (4): „(3) Produsele achiziţionate de persoanele fizice se consideră a fi destinate scopurilor comerciale, în condiţiile şi în cantităţile prevăzute în normele metodologice.
(4) Produsele achiziţionate şi transportate în cantităţi superioare limitelor prevăzute în normele metodologice şi destinate consumului în România se consideră a fi achiziţionate în scopuri comerciale şi, în acest caz, se datorează acciza în România.“Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 192⁴ alin. (2), art. 206²¹ alin. (10) şi art. 206⁴³ alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (7) şi (8) - Dreptul de proprietate privată. 1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192⁴ alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că acestea au fost abrogate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009. Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare [...]“. Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum şi jurisprudenţa sa constantă în astfel de situaţii, Curtea urmează să respingă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192⁴ alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal. 2. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206²¹ alin. (10) şi art. 206⁴³ alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că, potrivit art. 44 alin. (1) din Constituţie, „conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege“. Prin urmare, legiuitorul este în drept ca, în considerarea unor situaţii deosebite avute în vedere, să reglementeze condiţiile concrete ale exercitării dreptului de proprietate. Curtea constată că, în situaţia în care textele de lege criticate prevăd anumite condiţii specifice pentru deţinerea şi comercializarea bunurilor care se încadrează în categoria produselor accizabile, condiţii ce răspund necesităţii îndeplinirii unor obligaţii de ordin fiscal, operatorul economic este obligat să le respecte. Neîndeplinirea acestor condiţii atrage cu titlu de consecinţă şi caracterul ilicit al deţinerii şi comercializării acestor produse, fapt ce justifică aplicarea sancţiunilor prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare, fără a se încălca în acest mod prevederile constituţionale invocate. Mai mult, activitatea economică nu poate să se desfăşoare decât cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege, astfel că sancţionarea abaterilor de la prevederile legale nu poate primi semnificaţia unei restrângeri nejustificate a acestei activităţi sau a unei restrângeri nejustificate a dreptului de proprietate. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: 1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192⁴ alin. (2) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Marieş Leş Daniel Gabriel în Dosarul nr. 97/219/2009 al Tribunalului Cluj - Secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale. 2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206²¹ alin. (10) şi ale art. 206⁴³ alin. (3) şi (4) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Daniela Ramona Mariţiu