DECIZIE Nr. 185 din 25 iunie 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14, 25 si
33 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia
chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 543 din 25 iulie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 14, 25 si 33 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
40/1999 privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
241/2001, exceptie ridicata de Cornelia Daniela Tarina in Dosarul nr.
4.394/C/2001 al Curtii de Apel Timisoara - Sectia civila.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca
inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, intrucat aceste dispozitii au
fost abrogate prin Legea nr. 241 din 16 mai 2001. Referitor la exceptia de
neconstitutionalitate a celorlalte dispozitii legale criticate solicita
respingerea acesteia ca neintemeiata, invocandu-se in acest sens jurisprudenta
Curtii.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 10 octombrie 2001, pronuntata in Dosarul nr.
4.934/C/2001, Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 14,
25 si 33 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia
chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicata
de Cornelia Daniela Tarina.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autoarea acesteia arata ca
dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 contravin prevederilor
art. 114 din Constitutie, deoarece "o ordonanta de urgenta a Guvernului nu
poate intra in vigoare daca in prealabil publicarii sale nu a fost supusa spre
aprobare Parlamentului, incalcarea acestei conditii conducand la inexistenta
ordonantei". Se mai sustine ca dispozitiile art. 14 si 33 din aceasta
ordonanta deroga de la principiile dreptului comun, asa cum sunt reglementate
de Codul civil, iar prevederile art. 25, care "reduc caile de atac",
contravin prevederilor Codului de procedura civila.
Curtea de Apel Timisoara - Sectia civila considera ca exceptia este
neintemeiata, invocandu-se in acest sens jurisprudenta Curtii Constitutionale.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Guvernul arata, pe de o parte, ca relatiile sociale ce fac obiectul
Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 nu sunt de domeniul legilor
organice, asa cum de altfel a statuat si Curtea Constitutionala prin Decizia
nr. 25/2001 si prin Decizia nr. 26/2001. Pe de alta parte, ordonantele de
urgenta sunt supuse regimului derogatoriu prevazut la art. 114 alin. (4) din
Constitutie, astfel incat lor nu le este aplicabila conditia impusa la alin.
(1) al aceluiasi articol. In ceea ce priveste celelalte critici, arata ca
acestea nu se refera la motive de neconstitutionalitate, ele excedand
competentei Curtii Constitutionale.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si
23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 14, 25 si 33 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia chiriasilor si
stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte, aprobata cu
modificari si completari prin Legea nr. 241/2001.
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca Ordonanta
de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost aprobata cu modificari si completari
prin Legea nr. 241 din 16 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei,
Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.
Potrivit pct. 21 al articolului unic din Legea nr. 241/2001, art. 33 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost abrogat. Fata de aceasta
situatie instanta de judecata trebuia sa constate ca dispozitia legala atacata
este abrogata si, pe cale de consecinta, sa respinga exceptia privind aceste
dispozitii, ca fiind inadmisibila, in temeiul prevederilor art. 23 alin. (1) si
(6) din Legea nr. 47/1992, republicata. Potrivit acestor prevederi Curtea
Constitutionala decide asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor
judecatoresti privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unor
dispozitii dintr-o lege sau ordonanta, numai daca acestea sunt in vigoare, iar
atunci cand nu este indeplinita aceasta conditie instanta de judecata insasi
trebuie sa respinga exceptia ca inadmisibila. Curtea Constitutionala constata
ca nu se poate exercita controlul de constitutionalitate a unei dispozitii
legale abrogate si de aceea se impune respingerea exceptiei de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 33 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999, ca fiind inadmisibila.
In consecinta, Curtea va exercita controlul de constitutionalitate asupra
dispozitiilor art. 14 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, asa
cum a fost modificat prin Legea nr. 241/2001, precum si ale art. 25 din aceeasi
ordonanta, texte al caror continut este urmatorul:
- Art. 14: "(1) La expirarea termenului de inchiriere stabilit conform
prezentei ordonante de urgenta chiriasul are dreptul la reinnoirea
contractului, pentru aceeasi perioada, daca partile nu modifica prin acord
expres durata inchirierii.
(2) Proprietarul poate refuza reinnoirea contractului de inchiriere numai
pentru urmatoarele motive:
a) locuinta este necesara pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale
sotului, parintilor ori copiilor oricaruia dintre acestia, numai daca sunt
cetateni romani cu domiciliul in Romania;
b) locuinta urmeaza sa fie vanduta in conditiile prezentei ordonante de
urgenta;
c) chiriasul nu a achitat chiria cel putin 3 luni consecutive in executarea
contractului de inchiriere;
d) in cazurile prevazute la art. 13 lit. f) - i).
(3) Proprietarul este obligat sa ii notifice chiriasului refuzul de a
reinnoi contractul de inchiriere cu cel putin un an inainte de expirarea
acestuia, pentru situatiile prevazute la alin. (2) lit. a) si b). In cazurile
prevazute la alin. (2) lit. d) notificarea se face cu cel putin 60 de zile
inainte de expirarea contractului.
(4) Sunt permise mai multe reinnoiri succesive.
(5) Chiriasul este obligat sa paraseasca locuinta in termen de 60 de zile
de la expirarea termenului contractual, daca locatiunea nu s-a reinnoit.
Chiriasul este obligat sa plateasca intreaga chirie, precum si toate
cheltuielile pentru servicii si intretinere aferente perioadei in care a ocupat
efectiv locuinta.";
- Art. 25: "Litigiile dintre proprietari si chiriasi, legate de
schimbul obligatoriu de locuinta, sunt de competenta judecatoriei in raza
careia se afla imobilul. Hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata
in recurs. Hotararea instantei de recurs este definitiva si irevocabila."
Autorul exceptiei critica prevederile ordonantei in ansamblul ei, pe motiv
ca modifica o lege organica (Legea nr. 114/1996) si ca este inaplicabila
intrucat nu a fost supusa aprobarii Parlamentului inainte de a fi publicata.
Cu privire la aceste argumente Curtea Constitutionala s-a pronuntat in mod
constant in jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia nr. 34/1998, publicata
in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 88 din 25 februarie 1998),
statuand ca interdictia reglementarii de catre Guvern in domeniul legilor
organice priveste numai ordonantele Guvernului adoptate in baza unei legi
speciale de abilitare, aceasta interdictie decurgand nemijlocit din textul
constitutional. O asemenea limitare nu este prevazuta insa la alin. (4) al art.
114 din Constitutie, referitor la ordonantele de urgenta, deoarece cazul
exceptional ce impune adoptarea unor masuri urgente pentru salvgardarea unui
interes public ar reclama instituirea unei reglementari in domeniul legii
organice, care, daca nu ar fi adoptata, interesul public avut in vedere ar fi
sacrificat, ceea ce este contrar finalitatii constitutionale a institutiei.
Cele statuate prin aceasta decizie isi pastreaza valabilitatea si in prezenta
cauza, neintervenind elemente noi care sa determine modificarea jurisprudentei
Curtii.
Nici critica de neconstitutionalitate ce vizeaza nedepunerea ordonantei la
Parlament spre aprobare, prealabil publicarii ei, nu poate fi retinuta.
Potrivit art. 114 alin. (4) din Constitutie, ordonanta intra in vigoare dupa
depunerea ei spre aprobare la Parlament. Ordonanta de urgenta a Guvernului nr.
40/1999 a fost depusa spre aprobare la Parlament la data de 8 aprilie 1999. De
altfel, la data sesizarii Curtii (10 octombrie 2001), Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 40/1999 fusese aprobata cu modificari si completari prin Legea
nr. 241 din 16 mai 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I,
nr. 265 din 23 mai 2001. Or, asa cum a statuat Curtea Constitutionala in
jurisprudenta sa (de exemplu, Decizia nr. 46 din 24 aprilie 1996, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 108 din 28 mai 1996), dupa
intrarea in vigoare a legii de aprobare ordonanta este incorporata in lege,
care apare astfel ca un act juridic distinct de fosta ordonanta, ale carei
dispozitii, mentinute de legea de aprobare, opereaza in temeiul acesteia.
Aceste considerente isi pastreaza valabilitatea si in cauza de fata,
neintervenind elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a
jurisprudentei Curtii.
In ceea ce priveste raportarea dispozitiilor atacate la unele dispozitii si
principii din Codul civil si din Codul de procedura civila, Curtea
Constitutionala a statuat in jurisprudenta sa ca examinarea constitutionalitatii
unui text de lege are in vedere compatibilitatea acestui text cu dispozitiile
constitutionale, iar nu raportarea la alte dispozitii legale.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
alin. (3) si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 33 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protectia
chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu destinatia de locuinte,
aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 241/2001, exceptie ridicata
de Cornelia Daniela Tarina in Dosarul nr. 4.394/C/2001 al Curtii de Apel
Timisoara - Sectia civila.
2. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 14 si 25 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 40/1999
privind protectia chiriasilor si stabilirea chiriei pentru spatiile cu
destinatia de locuinte, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr.
241/2001, exceptie ridicata de acelasi autor in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 25 iunie 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Maria Bratu