DECIZIE   Nr. 184 din 14 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 509 din 28 august 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Doina Suliman         - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiilor de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal, exceptii ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar si Florin Susan in dosarele nr. 400/2001 si nr. 6.554/2000 ale Tribunalului Sibiu.
    La apelul nominal raspunde avocatul Diamant Bettinio pentru Nicolae Berdea si Florin Susan, lipsind celelalte parti, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Curtea, avand in vedere ca exceptiile de neconstitutionalitate ridicate in dosarele nr. 115C/2001 si nr. 129C/2001 au un continut identic, pune in discutie, din oficiu, problema conexarii cauzelor. Avocatul prezent si reprezentantul Ministerului Public nu se opun conexarii dosarelor. Curtea, in temeiul dispozitiilor art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicata, coroborate cu cele ale art. 164 din Codul de procedura civila, dispune conexarea Dosarului nr. 129C/2001 la Dosarul nr. 115C/2001.
    Avocatul autorilor exceptiilor arata ca dispozitiile art. 64 coroborate cu cele ale art. 71 din Codul penal contravin art. 34 din Constitutie, deoarece potrivit acestor prevederi constitutionale, nu au drept de vot persoanele condamnate prin hotarare judecatoreasca definitiva la pierderea drepturilor electorale. Se poate considera ca exista condamnare definitiva numai in cazul pedepselor complementare. Or, in cazul pedepselor accesorii nu este vorba de pierderea vreunui drept, ci de suspendarea unui drept. In final se solicita admiterea exceptiilor de neconstitutionalitate.
    Reprezentantul Ministerului Public, considerand ca distinctia facuta de autorii exceptiilor intre pierderea dreptului, irevocabila, si suspendarea dreptului, temporara, nu este intemeiata, solicita respingerea exceptiei.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarelor, constata urmatoarele:
    Prin Incheierile din 12 martie 2001, pronuntate in dosarele nr. 400/2001 si nr. 6.554/2000, Tribunalul Sibiu a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal. Exceptiile au fost ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar si Florin Susan cu ocazia solutionarii recursurilor declarate impotriva sentintelor penale nr. 790/2000 si nr. 644/2000 pronuntate de Judecatoria Medias.
    In motivarea exceptiilor de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate contravin art. 34 din Constitutie, in sensul ca interzicerea dreptului de a alege nu poate fi aplicata ca pedeapsa accesorie, ci numai ca pedeapsa complementara, daca este cazul. Se arata ca pedeapsa accesorie se executa de drept, o data cu pedeapsa principala, astfel ca nu poate fi vorba de o condamnare la pierderea unui drept electoral. Aceasta deoarece in cazul pedepsei accesorii nu este vorba de pierderea vreunui drept, asa cum cere textul constitutional invocat, ci de suspendarea unui drept. In incheierea argumentelor se fac referiri la unele dispozitii din Codul penal francez, care prevad ca pedeapsa degradarii civice nu poate fi pedeapsa accesorie la o pedeapsa de natura corectionala. Desi se retine ca dreptul nostru nu cunoaste clasificarea infractiunilor in crime si delicte, se considera ca textul francez poate servi ca argument in sprijinul opiniei ca pedepsele accesorii ar trebui pronuntate ca pedepse complementare.
    Instanta de judecata, exprimandu-si opinia, apreciaza ca exceptiile sunt neintemeiate, deoarece textele de lege criticate nu contravin prevederilor constitutionale invocate.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierile de sesizare au fost comunicate presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.
    Presedintele Camerei Deputatilor, in punctul sau de vedere, arata ca autorii exceptiilor confunda pedeapsa accesorie cu pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, care este guvernata de alte principii, enumerate in art. 65 din Codul penal. Spre deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, care consta in interzicerea unuia sau mai multor drepturi enumerate in art. 64 din Codul penal, pedeapsa accesorie consta in interzicerea tuturor drepturilor prevazute la art. 64 din Codul penal, fara a fi nevoie de indeplinirea vreunei conditii. Potrivit art. 71 din Codul penal pedeapsa accesorie decurge din pedeapsa privativa de libertate, este obligatorie si alaturata executarii pedepsei principale. In concluzie, se considera ca dispozitiile art. 64 si art. 71 din Codul penal sunt constitutionale si se propune respingerea exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptiile sunt neintemeiate. Se arata ca ratiunea pedepsei accesorii rezida in necesitatea accentuarii condamnarii moral-politice a infractorului condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii si in incompatibilitatea drepturilor pe care condamnatul le-a avut anterior cu situatia sa de condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii. De asemenea, se arata ca pedeapsa accesorie decurge de drept din pedeapsa principala si nu trebuie sa fie anume pronuntata si aplicata de instanta.
    Presedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra exceptiilor de neconstitutionalitate ridicate.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele intocmite in cauze de judecatorul-raportor, sustinerile autorilor exceptiilor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptiile de neconstitutionalitate ridicate.
    Obiectul exceptiilor il constituie dispozitiile art. 71 raportate la cele ale art. 64 din Codul penal.
    Aceste texte de lege au urmatorul continut:
    Art. 64
    "Interzicerea unor drepturi
    Pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi consta in interzicerea unuia sau unora din urmatoarele drepturi:
    a) dreptul de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice;
    b) dreptul de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat;
    c) dreptul de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii;
    d) drepturile parintesti;
    e) dreptul de a fi tutore sau curator.
    Interzicerea drepturilor prevazute la lit. b) nu se poate pronunta decat pe langa interzicerea drepturilor prevazute la lit. a), afara de cazul cand legea dispune altfel.";
    Art. 71
    "Continutul si executarea pedepsei accesorii
    Pedeapsa accesorie consta in interzicerea tuturor drepturilor prevazute in art. 64.
    Condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor aratate in alineatul precedent din momentul in care hotararea de condamnare a ramas definitiva si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei.
    Dispozitiile alin. 1 si 2 se aplica si in cazul cand s-a dispus executarea pedepsei la locul de munca, cu exceptiile prevazute in art. 86^8, interzicerea drepturilor prevazute in art. 64 lit. d) si e) fiind lasata la aprecierea instantei."
    Autorii exceptiilor sustin ca aceste dispozitii legale contravin prevederilor art. 34 din Constitutie, referitoare la "Dreptul la vot", potrivit carora: "(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv.
    (2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale."
    Examinand exceptia, Curtea retine ca art. 64 enumera drepturile a caror exercitare poate fi interzisa cu titlu de pedeapsa complementara, aplicata si executata in conditiile prevazute la art. 65 si 66 din Codul penal. Art. 71, care se refera la pedeapsa accesorie, prevede ca cel condamnat la pedeapsa detentiunii pe viata sau la pedeapsa inchisorii, indiferent de durata, este lipsit de exercitiul tuturor drepturilor enumerate in art. 64 din Codul penal, de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare si pana la terminarea executarii pedepsei, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori pana la implinirea termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Pedeapsa accesorie decurge de drept din condamnarea la pedeapsa privativa de libertate si se executa de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare, inainte de inceperea executarii pedepsei, in timpul executarii acesteia, in timpul intreruperii executarii si in timpul liberarii conditionate. O situatie speciala se creeaza in cazul executarii pedepsei la locul de munca, in care, potrivit art. 86^8 alin. 2 din Codul penal, "Pe durata executarii pedepsei, condamnatului i se interzice dreptul electoral de a fi ales", de unde rezulta, dintr-o interpretare per a contrario, ca cel condamnat se bucura in acest caz de dreptul de a alege.
    Asadar, spre deosebire de pedeapsa complementara a interzicerii unor drepturi, prevazuta la art. 64 din Codul penal, care consta in interzicerea, pe o durata intre 1 si 10 ani, stabilita de instanta prin hotararea de condamnare, a exercitiului unuia sau unora dintre cele 5 categorii de drepturi prevazute in text, pedeapsa accesorie prevazuta la art. 71 din Codul penal consta in interzicerea exercitiului tuturor drepturilor prevazute la art. 64, de la ramanerea definitiva a hotararii de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate si pana la data terminarii executarii sau pana la data considerarii acesteia ca executata (prin gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori prin prescriptia executarii). Tot spre deosebire de pedeapsa complementara, care trebuie sa fie pronuntata de instanta in fiecare caz in parte, pedeapsa accesorie decurge de drept din condamnarea la pedeapsa principala privativa de libertate, nefiind necesara pronuntarea explicita a instantei. Cu toate acestea, in art. 357 alin. 3 din Codul de procedura penala se prevede ca atunci cand pronunta pedeapsa inchisorii instanta trebuie sa mentioneze in hotarare ca persoana condamnata este lipsita de drepturile aratate in art. 71 din Codul penal, pe durata prevazuta in acelasi articol.
    In aceste conditii Curtea nu poate retine argumentul potrivit caruia art. 64 din Codul penal, care reglementeaza interzicerea dreptului de a alege, contravine prevederilor art. 34 din Constitutie. Restrangerea cu titlu de pedeapsa a exercitiului unor drepturi sau al unor libertati este permisa, asa cum se prevede in art. 49 din Constitutie, pentru apararea ordinii publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor. In ceea ce priveste instituirea pedepselor aplicabile si a conditiilor de aplicare si executare ale acestora, fie ele pedepse principale, complementare sau accesorii, Curtea constata ca aceasta constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Faptul ca prin lege s-a prevazut ca o persoana condamnata la o pedeapsa privativa de libertate este totodata condamnata si la interzicerea drepturilor limitativ prevazute in art. 64 din Codul penal, pana la executarea in intregime a pedepsei principale sau pana la considerarea acesteia ca executata, reprezinta o optiune de politica penala a legiuitorului, care a considerat ca pe timpul cat este privat de libertate condamnatul este nedemn sa exercite drepturile prevazute la art. 64 din Codul penal. Prin aceasta nu se aduce atingere nici unei dispozitii si nici unui principiu al Constitutiei.
    In sfarsit, Curtea constata ca sunt nesemnificative pentru solutionarea exceptiilor referirile facute de autorii acestora la pedeapsa degradarii civice reglementata in Codul penal francez.
    Asa fiind, in cauzele de fata exceptiile de neconstitutionalitate ridicate urmeaza sa fie respinse.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptiile de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 64 si art. 71 din Codul penal, exceptii ridicate de Nicolae Berdea, Cosmin Ciurar si Florin Susan in dosarele nr. 400/2001 si nr. 6.554/2000 ale Tribunalului Sibiu.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Doina Suliman