DECIZIE   Nr. 183 din 20 iunie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 750 din 15 octombrie 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Iuliana Nedelcu          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Maria Raceanu si Ionela-Claudia Raceanu in Dosarul nr. 6.135/2001 al Judecatoriei Targoviste.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca prin textul de lege criticat nu se instituie privilegii sau discriminari, care sa contravina principiului egalitatii in drepturi prevazut de art. 16 din Constitutie. Se mai arata ca legiuitorul este singurul competent sa reglementeze modul de tragere la raspundere a faptuitorilor care au savarsit infractiuni, partea vatamata avand un rol strict determinat in cadrul procedurii plangerii prealabile.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 26 februarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 6.135/2001, Judecatoria Targoviste a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Maria Raceanu si Ionela-Claudia Raceanu in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, referitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor, intrucat creeaza un avantaj pentru partea vatamata si posibilitatea infaptuirii unui abuz de drept din partea acesteia. Se considera ca dispozitiile legale criticate dau posibilitatea persoanei vatamate sa isi extinda plangerea si impotriva altor persoane, chiar daca initial formulase plangerea numai cu privire la una sau unele persoane, in conditiile in care cunostea faptuitorul. Se arata, de asemenea, ca aceleasi dispozitii contravin si prevederilor art. 284 din Codul de procedura penala, care obliga partea vatamata sa introduca plangerea prealabila in termen de doua luni de la data cand a luat cunostinta de persoana faptuitorului. In cazul in care nu a inaintat plangerea autoritatii competente, aceasta echivaleaza cu lipsa acestei plangeri, cauza care inlatura raspunderea penala.
    Judecatoria Targoviste arata ca textul art. 131 alin. 4 din Codul penal se interpreteaza in raport cu dispozitiile art. 279 alin. 2 lit. a) teza finala din Codul de procedura penala, care prevad ca atunci cand faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala pentru identificarea lui. Prin urmare, se apreciaza ca, daca in plangerea sa persoana vatamata a precizat ca au existat mai multi faptuitori, insa unii ii erau necunoscuti, ii revine organului de cercetare penala sarcina sa ii identifice pe acesti faptuitori, astfel ca nu se poate sustine ca persoana vatamata si-a extins ulterior plangerea in fata instantei judecatoresti. In schimb, daca persoana vatamata a precizat in plangere ca au existat unul sau mai multi faptuitori, iar in fata instantei a indicat si alte persoane, dupa expirarea termenului de doua luni, instanta apreciaza ca dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal sunt neconstitutionale.
    In aplicarea dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a instantei a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a transmite punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza.
    Presedintele Camerei Deputatilor considera ca dispozitiile art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal sunt constitutionale, considerand exceptia ca fiind neintemeiata.
    Guvernul arata ca dispozitiile art. 131 alin. 3 din Codul penal consacra principiul indivizibilitatii active a raspunderii penale, potrivit caruia, in cazul unei pluralitati de persoane vatamate, nu se poate vorbi de lipsa plangerii prealabile decat daca nici una dintre acestea nu a introdus plangere in termenul legal. Daca insa una dintre ele s-a plans, este suficient pentru tragerea la raspundere penala a infractorului. Acesta nu are nici o legatura cu principiul egalitatii in drepturi, asa cum pretind autoarele exceptiei, nefiind vorba despre privilegii sau discriminari.
    Articolul 131 alin. 4 din Codul penal consacra principiul indivizibilitatii pasive a raspunderii penale, care functioneaza in cazul in speta. Daca persoana vatamata se plange impotriva unuia dintre participanti, este firesc sa fie trasi la raspundere toti participantii, plangerea prealabila fiind considerata ca fiind facuta impotriva tuturor. Daca in cursul judecatii apar date sau indicii ca la savarsirea faptei au participat si alte persoane, procesul penal poate fi extins cu privire la aceste persoane, deoarece, prin lege, se considera ca plangerea prealabila a fost facuta fata de toti participantii. Dispozitiile art. 131 alin. 4 din Codul penal nu numai ca nu contravin dispozitiilor art. 16 alin. (1) din Constitutie, dar chiar constituie o reflectare a acestor dispozitii, deoarece asigura tragerea la raspundere penala a tuturor faptuitorilor. Daca persoana vatamata doreste ca unii dintre faptuitori sa fie iertati, ea se poate impaca cu acestia.
    Pentru aceste motive se considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal este neintemeiata.
    Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierile de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei Deputatilor si Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei il constituie dispozitiile art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal, care au urmatorul cuprins: "Fapta care a adus vatamare mai multor persoane atrage raspunderea penala, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine numai de catre una dintre ele.
    Fapta atrage raspunderea penala a tuturor participantilor la savarsirea ei, chiar daca plangerea prealabila s-a facut sau se mentine cu privire numai la unul dintre ei."
    Textul constitutional invocat de autorul exceptiei ca fiind incalcat este art. 16 alin. (1) care are urmatoarea redactare: "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal, Curtea constata ca sustinerea conform careia aceste dispozitii creeaza o situatie privilegiata persoanei vatamate, prin regula instituita de alin. 4, deoarece, in cazul pluralitatii de infractori, este suficient ca persoana vatamata sa formuleze plangere impotriva unuia dintre acestia pentru ca toti ceilalti sa fie trasi la raspundere penala, este neintemeiata.
    Prin dispozitiile art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal au fost instituite principiile indivizibilitatii active a raspunderii penale, in cazul pluralitatii de victime, si indivizibilitatii pasive a raspunderii penale, in cazul pluralitatii de infractori, pentru a asigura tragerea la raspundere a tuturor infractorilor in cadrul procedurii plangerii prealabile.
    In cazul pluralitatii de faptuitori, ca in speta, legea prevede ca, daca plangerea s-a realizat sau se mentine numai cu privire la unul dintre ei, toti faptuitorii vor fi trasi la raspundere penala, ca participanti la infractiune, chiar daca persoana vatamata nu ar dori acest lucru. Infractiunea fiind unica si fiind rezultatul contributiei tuturor faptuitorilor, indiferent de forma de participatie: coautorat, instigare, complicitate, ea constituite temeiul raspunderii penale pentru toti. Pluralitatea de infractori presupune contributii efective ce tin de latura obiectiva a infractiunii si vointa comuna de a coopera la savarsirea unei infractiuni. De aceea legea prevede ca pentru tragerea la raspundere penala a tuturor faptuitorilor este suficient ca persoana vatamata sa faca plangere numai cu privire la unul dintre acestia, indiferent daca ii cunostea sau nu pe ceilalti ori nu a dorit sa depuna plangere impotriva lor. Datorita indivizibilitatii raspunderii penale, care decurge din unitatea infractiunii, plangerea prealabila atrage raspunderea tuturor, indiferent de vointa persoanei vatamate, astfel incat, fiind formulata cu privire la unul sau la unii dintre faptuitori, ea atrage, prin vointa legii, raspunderea penala a tuturor.
    Daca persoana vatamata nu doreste sa fie trasi la raspundere unii dintre participanti, ea se poate impaca cu acestia, fapt ce determina numai inlaturarea raspunderii lor penale, impacarea avand un caracter personal.
    Dispozitia art. 279 alin. 2 lit. a) partea finala din Codul de procedura penala, care prevede ca, daca faptuitorul este necunoscut, persoana vatamata se poate adresa organului de cercetare penala pentru identificarea lui, nu inseamna, in caz de pluralitate de infractori, ca este necesar sa fie identificati toti faptuitorii in momentul introducerii plangerii prealabile, fiind suficienta stabilirea identitatii numai a unuia dintre acestia. Daca in cursul judecatii sunt identificati si ceilalti participanti, este firesc sa fie trasi la raspundere si ei, in temeiul aceleiasi plangeri.
    Prin urmare, Curtea retine ca dispozitiile art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal nu instituie privilegii sau discriminari, ele se aplica tuturor persoanelor aflate in situatii similare, astfel incat nu poate fi pusa in discutie incalcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constitutie.
    Curtea Constitutionala mai constata ca nu pot fi primite sustinerile autoarelor exceptiei privind contrarietatea dintre dispozitiile legale criticate si prevederile Codului de procedura penala, intrucat in atributiile sale intra doar examinarea dispozitiilor legale in raport cu prevederile si principiile constitutionale. In acest sens este jurisprudenta constanta a Curtii, concretizata, de exemplu, prin Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999, sau Decizia nr. 151 din 12 octombrie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 3 din 7 ianuarie 2000. Asa fiind, aceste sustineri urmeaza sa fie respinse.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 131 alin. 3 si 4 din Codul penal, exceptie ridicata de Maria Raceanu si Ionela-Claudia Raceanu in Dosarul nr. 6.135/2001 al Judecatoriei Targoviste.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 iunie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu