Decizia Nr.183 din 10.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cătălin Florinţiu Vărzariu în Dosarul nr. 1.284/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi care face obiectul Dosarului nr. 1.095D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.552D/2010 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Unicomp“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.993/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială. La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având în vedere identitatea de obiect a excepţiei de neconstituţionalitate în dosarele mai sus menţionate, Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea Dosarului nr. 1.552D/2010 la Dosarul nr. 1.095D/2010. Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor. Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.552D/2010 la Dosarul nr. 1.095D/ 2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 5 şi 26 martie 2010, pronunţate în dosarele nr. 1.284/3/2010 şi nr. 10.993/3/2010,Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Secţia a VI-a comercială - a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei.Excepţia a fost invocată de Cătălin Florinţiu Vărzaru şi de Societatea Comercială „Unicomp“ - S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect drepturi băneşti, respectiv într-o cauză comercială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei Cătălin Florinţiu Vărzaru susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate introduc o stare de discriminare în faţa justiţiei în raport cu un alt salariat, aflat într-o situaţie similară -de a cere drepturile legale şi cele prevăzute în contractul de muncă, dar care se judecă cu o societate care nu se află în stare de insolvenţă.În plus, faptul că art. 36 din Legea nr. 85/2006 suspendă judecata privind recunoaşterea dreptului izvorât din raportul de muncă îl împiedică să se înscrie la masa credală în termen, ca un creditor preferenţial cu creanţe izvorâte din salarii. Astfel, îi este afectat liberul acces la justiţie.Autorul Societatea Comercială „Unicomp“ - S.R.L. consideră că prin neincluderea sa la masa credală şi suspendarea dosarului conform art. 36 din Legea nr. 85/2006 se ajunge la încălcarea art. 21 din Constituţia României, întrucât nu va mai avea cu cine să se judece şi să îşi valorifice creanţa.Tribunalul Bucureşti - Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi Secţia a VI-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa apreciază că, prin Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, legiuitorul a înţeles să instituie o procedură specială prin care creditorii îşi pot recupera creanţele împotriva debitorului faţă de care s-a deschis procedura insolvenţei, aceştia având posibilitatea să se înscrie în tabelul creditorilor cu creanţele pe care le au împotriva debitorului, creanţe ce vor fi înregistrate de către administratorul judiciar conform evidenţelor contabile, neaflându-se astfel în prezenţa vreunei discriminări sau împiedicări a liberului acces la justiţie.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, prevederi care au următorul cuprins: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepţia căilor de atac declanşate de debitor.“Curtea constată că, ulterior sesizării, dispoziţiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei au fost modificate prin Legea nr. 169/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 21 iulie 2010, prevederile legale având următorul conţinut: „De la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acţiunile judiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanţelor asupra debitorului sau bunurilor sale.“ În aceste condiţii, în care soluţia legislativă criticată a fost preluată în noua reglementare, Curtea urmează a se pronunţa asupra noilor dispoziţii.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în faţa legii, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 129 privind folosirea căilor de atac, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi dispoziţiilor art. 6 privind dreptul la un proces echitabil şi art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor legale criticate prin mai multe decizii şi, răspunzând unor critici asemănătoare, a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.Astfel, prin Decizia nr. 1.075 din 20 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 7 ianuarie 2008, prin care s-a stabilit că, „în cadrul procedurii insolvenţei, creditorii pot folosi toate mijloacele procedurale puse la dispoziţie de lege pentru realizarea drepturilor lor. În legătură cu acestea, se observă că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, legiuitorul are competenţa exclusivă de a stabili procedura de judecată, iar situaţia specifică avută în vedere la reglementarea procedurii insolvenţei a justificat instituirea unor norme de procedură speciale. Acest fapt nu înseamnă, însă, că nu se asigură o garanţie efectivă drepturilor creditorilor.“În al doilea rând, Curtea a reţinut că „dreptul la acţiune al creditorilor, suspendat de textul de lege criticat, nu dispare, el fiind conservat prin art. 40 din Legea nr. 85/2006, care prevede, de asemenea, suspendarea curgerii termenelor de prescripţie a acţiunilor la care se referă textul de lege criticat. Aceste termene încep să curgă din nou în cazul respingerii sau închiderii procedurii insolvenţei, în condiţiile art. 15 din Decretul nr. 167/1958, publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958.Existenţa riscului ca, ulterior încheierii procedurii insolvenţei, creditorul să nu-şi mai poată recupera creanţa are ca temei lipsa de diligenţă a creditorului care nu a acţionat pentru valorificarea drepturilor sale în cadrul procedurii colective şi nu poate fi privită ca aducând vreo atingere dreptului la un proces echitabil sub aspectul puterii obligatorii a hotărârilor instanţei de judecată“.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Cătălin Florinţiu Vărzariu în Dosarul nr. 1.284/3/2010 al Tribunalului Bucureşti- Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale şi de Societatea Comercială „Unicomp“ - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 10.993/3/2010 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Fabian Niculae