DECIZIE   Nr. 18 din 18 ianuarie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 149 din 26 martie 2001

    Lucian Mihai           - presedinte
    Costica Bulai          - judecator
    Constantin Doldur      - judecator
    Kozsokar Gabor         - judecator
    Ioan Muraru            - judecator
    Nicolae Popa           - judecator
    Lucian Stangu          - judecator
    Florin Bucur Vasilescu - judecator
    Romul Petru Vonica     - judecator
    Iuliana Nedelcu        - procuror
    Cristina Radu          - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gratiela-Ioana Buldan in Dosarul nr. 2.925/1999 al Judecatoriei Campina.
    La apelul nominal se prezinta avocat Ion Schiopu, pentru Gratiela-Ioana Buldan, lipsind reprezentantul Primariei comunei Banesti, judetul Prahova, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Avocatul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, sustinand ca dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale in ceea ce priveste dreptul exclusiv al procurorului de a dispune de actiunea penala atunci cand acest drept este exercitat contrar principiilor procesului penal. Avand in vedere prevederile art. 125 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege", scoaterea de sub controlul instantelor judecatoresti a actelor procurorului, precum si "constrangerea" instantei de a se limita doar la investirea ei de catre procuror, impotriva oricarei evidente rezultand din cercetarea judecatoreasca, reprezinta, in opinia autorului exceptiei, o limitare a infaptuirii justitiei, contrara Constitutiei si scopului legii penale. Acelasi drept exclusiv recunoscut procurorului este contrar prevederilor art. 16 si 21 din Constitutie, deoarece lasa la latitudinea acestuia aplicarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, cu posibilitatea de a crea privilegii si de a face discriminari, lipsind de continut principiul potrivit caruia "Nimeni nu este mai presus de lege". Se sustine ca acest drept exclusiv situeaza pozitia procesuala a procurorului deasupra instantei de judecata, paralizand insusi scopul legii penale. Se mai arata ca din examinarea comparativa a prevederilor art. 130 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor", si ale art. 337 din Codul de procedura penala, care prevad ca "In cursul judecatii [...] procurorul poate cere extinderea procesului penal [...]", se constata contrapunerea unei obligatii, aceea de a apara ordinea de drept, inclusiv impotriva infractiunilor, cu un drept de disponibilitate, ilustrat prin "poate", termen sinonim cu "daca vrea", ceea ce nu poate fi admis. Pe de alta parte, in raport cu prevederile art. 21 din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, dreptul exclusiv al procurorului de a dispune de actiunea penala, potrivit art. 317 din Codul de procedura penala, si mai ales dreptul prevazut la art. 337 din Codul de procedura penala reprezinta prevederi legale care sunt contrare art. 21 alin. (2) din Constitutie. In opinia autorului exceptiei dispozitiile art. 337 din Codul de procedura penala ar fi trebuit sa prevada ca procurorul nu "poate", ci este "obligat" sa ceara extinderea procesului penal sau restituirea dosarului pentru completarea urmaririi penale. Numai astfel norma legala ar corespunde obligatiei prevazute la art. 130 alin. (1) din Constitutie si prevederilor art. 316 din Codul de procedura penala, referitoare la rolul procurorului in desfasurarea cercetarii judecatoresti si a dezbaterilor.
    Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea exceptiei de neconstitutionalitate, deoarece, pe de o parte, instanta este obligata sa solutioneze cauzele in limitele in care a fost investita prin actul de sesizare si nu este indreptatita sa restituie dosarul pe motivul de a se cerceta daca in cauza nu este angajata si raspunderea altor persoane, iar pe de alta parte, persoana nemultumita poate face plangere la organul ierarhic superior impotriva solutiei date de organul judiciar.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 23 iunie 2000, pronuntata in Dosarul nr. 2.925/2000, Judecatoria Campina a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de inculpata Gratiela-Ioana Buldan.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se arata ca dispozitiile art. 317 si 337 din Codul de procedura penala sunt neconstitutionale, intrucat, pe de o parte, obliga instanta sa se limiteze la fapta si la persoana aratate in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, numai la fapta si la persoana la care se refera extinderea, si, pe de alta parte, numai procurorul are dreptul exclusiv de a cere extinderea procesului penal cu privire la o alta persoana, drept pe care acesta il poate exercita contrar principiilor procesului penal. Prin urmare, textele legale mentionate sunt considerate ca fiind contrare art. 16 din Constitutie, referitor la egalitatea in drepturi, si art. 21 din Constitutie, referitor la accesul liber la justitie, prin aceea ca lasa la latitudinea procurorului aplicarea principiului egalitatii cetatenilor in fata legii, cu posibilitatea de a crea privilegii si de a face discriminari.
    Judecatoria Campina, exprimandu-si opinia in conformitate cu prevederile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicata, apreciaza ca exceptia ridicata este intemeiata, intrucat lasarea numai la latitudinea procurorului a posibilitatii de a extinde procesul penal cu privire la alte persoane evidentiaza contrapunerea unei obligatii a acestuia, aceea de a apara ordinea de drept, cu un drept de disponibilitate, "poate", sinonim cu "daca vrea". Totodata instanta arata ca dreptul exclusiv al procurorului de a dispune de actiunea penala, potrivit art. 337 din Codul de procedura penala, reprezinta o incalcare a art. 21 din Constitutie.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, considera ca exceptia de neconstitutionalitate a art. 317 si 337 din Codul de procedura penala nu este intemeiata. Instanta desfasoara cercetarea judecatoreasca in limitele precizate in actul de sesizare. Prin indicarea certa a persoanelor in actul de sesizare se urmareste evitarea unei judecari cu eludarea garantiilor procesuale. Acest argument justifica competenta atribuita procurorului de a decide asupra extinderii procesului penal cu privire la alte persoane. Fara cererea expresa de extindere formulata de procuror, "instanta este obligata sa solutioneze cauzele in limitele in care a fost investita prin actul de sesizare si nu este indreptatita sa restituie dosarul pe motivul de a se cerceta daca in cauza nu este angajata si raspunderea altor persoane".
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile partii prezente si ale procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie urmatoarele dispozitii din Codul de procedura penala:
    Art. 317
    "Judecata se margineste la fapta si la persoana aratata in actul de sesizare a instantei, iar in caz de extindere a procesului penal, si la fapta si persoana la care se refera extinderea.";
    Art. 337
    "In cursul judecatii, cand se descopera date cu privire la participarea si a unei alte persoane la savarsirea faptei prevazute de legea penala pusa in sarcina inculpatului sau date cu privire la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala de catre o alta persoana, dar in legatura cu fapta inculpatului, procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acea persoana.
    Daca instanta gaseste cererea intemeiata, o admite si procedeaza potrivit dispozitiilor art. 336, care se aplica in mod corespunzator."
    Textele constitutionale invocate in motivarea exceptiei sunt urmatoarele:
    Art. 16
    "(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari.
    (2) Nimeni nu este mai presus de lege.";
    Art. 21
    "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    Art. 125 alin. (1)
    "Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.";
    Art. 130 alin. (1)
    "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337, Curtea constata ca in realitate autoarea exceptiei critica principiul consacrat in procesul penal roman, potrivit caruia instanta de judecata nu se sesizeaza din oficiu, ci actioneaza numai daca este sesizata potrivit legii.
    Sub acest aspect Curtea retine ca in materie penala sesizarea instantei are loc prin rechizitoriul procurorului, care constituie "actul de sesizare a instantei de judecata" (art. 264 alin. 1 din Codul de procedura penala). Numai in mod exceptional instantele de judecata pot pune in miscare actiunea penala, in cazul in care persoana vatamata se adreseaza cu plangere instantei de judecata in conditiile prevazute la art. 279 alin. 2 lit. a) din Codul de procedura penala, precum si in cazul extinderii procesului penal cu privire la alte fapte savarsite de inculpat.
    Cu exceptia acestor situatii expres si limitativ prevazute de lege, in toate celelalte cazuri Ministerul Public sesizeaza instantele judecatoresti pentru judecarea cauzelor penale. Prin urmare, faptul ca o persoana fizica sau juridica nu poate pune in miscare actiunea penala nu contravine egalitatii in drepturi a cetatenilor in fata legii, drepturile acesteia exercitandu-se in limitele corelarii interesului subiectiv cu interesele generale ale societatii.
    Curtea nu poate retine ca fiind intemeiate nici sustinerile autorului exceptiei in sensul ca dispozitiile legale criticate ingradesc accesul liber la justitie. Exercitarea dreptului la actiune in justitie pentru apararea unui "interes legitim" nu este echivalenta cu exercitarea functiei de acuzare, inclusiv cu extinderea acuzarii in procesul penal. Astfel, numai atunci cand procurorul cere extinderea procesului penal pentru fapte noi si daca declara ca pune in miscare actiunea penala, instanta este obligata sa procedeze la judecarea cauzei si cu privire la aceasta infractiune, care se include astfel in obiectul judecatii (art. 317 teza a doua din Codul de procedura penala). In acelasi sens, in cazul extinderii procesului penal cu privire la alte persoane, daca procurorul nu cere extinderea procesului penal, instanta este obligata sa solutioneze cauza in limitele in care a fost investita prin actul de sesizare si nu poate sa dispuna extinderea procesului penal din proprie initiativa.
    Acest drept al procurorului in procesul penal corespunde intru totul prevederilor art. 130 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "In activitatea judiciara, Ministerul Public reprezinta interesele generale ale societatii si apara ordinea de drept, precum si drepturile si libertatile cetatenilor".
    Curtea constata ca dispozitiile procesual penale criticate nu contravin nici art. 125 din Constitutie, deoarece, pe de o parte, infaptuirea justitiei prin instantele judecatoresti are semnificatia judecarii unei cauze penale in limitele prevazute in actul de sesizare, iar pe de alta parte, persoana nemultumita de solutia data de un organ judiciar are la dispozitie suficiente modalitati de a contesta aceasta in caile de atac.

    Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 317 si 337 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Gratiela-Ioana Buldan in Dosarul nr. 2.925/1999 al Judecatoriei Campina.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 18 ianuarie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
                       LUCIAN MIHAI

                              Magistrat asistent,
                              Cristina Radu