DECIZIE   Nr. 179 din 14 iunie 2001

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 490 din 23 august 2001

    Nicolae Popa          - presedinte
    Costica Bulai         - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ioan Vida             - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Marioara Prodan       - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Augustin Mircea Vojgan si Sabin Chira in Dosarul nr. 666/2001 al Tribunalului Maramures - Sectia penala.
    La apelul nominal se prezinta avocat Florin Predescu pentru autorii exceptiei.
    Procedura de citare este legal indeplinita.
    Autorii exceptiei, prin avocat, solicita admiterea exceptiei si constatarea neconstitutionalitatii dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala. Se sustine ca aceste dispozitii incalca prevederile constitutionale ale art. 21, referitoare la accesul liber la justitie, si ale art. 125, referitoare la instantele judecatoresti, prin nereglementarea posibilitatii atacarii cu recurs a incheierii prin care s-a respins cererea de revocare sau de incetare de drept a masurii preventive. Astfel inculpatii sunt privati de dreptul la aparare, fiindu-le ingradit accesul liber la justitie. Pe de alta parte, se mai arata ca se incalca si prevederile art. 6 pct. 1 si ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, referitoare la dreptul oricarei persoane la un proces echitabil si la dreptul la un recurs efectiv, si totodata ale art. 11 si 20 din Constitutia Romaniei, referitoare la respectarea de catre statul roman a tratatelor internationale privind drepturile omului, la care este parte, deoarece este inechitabil ca numai procurorul sa poata exercita calea de atac a recursului impotriva acestor incheieri.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, ca fiind neintemeiata, precizand ca art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu prevede dreptul exclusiv al procurorului la exercitarea caii de atac a recursului, ci si al inculpatului, aceasta sustinere fiind doar o interpretare dedusa de autorii exceptiei. De altfel dreptul la un recurs efectiv exista, deoarece invinuitul sau inculpatul arestat are posibilitatea de a solicita incetarea de drept a masurii preventive, de a se plange impotriva ordonantei de arestare preventiva sau poate solicita revocarea ori inlocuirea masurii preventive. Or, aceste incheieri pot fi atacate cu recurs atat de procuror, cat si de inculpat, potrivit dispozitiilor legale criticate, prevederi care nu contravin textelor constitutionale si nici celor ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea nr. 74/R din 20 februarie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 666/2001, Tribunalul Maramures - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Augustin Mircea Vojgan si Sabin Chira.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca dispozitiile legale criticate "[...] incalca art. 125 din Constitutie si art. 13 din Conventia europeana a drepturilor omului raportat la art. 19 si 20 din Constitutia Romaniei, privind dreptul la un recurs efectiv. De asemenea, art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nesocoteste si art. 6 pct. 1 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului raportat la art. 19 si 20 din Constitutie, intrucat este inechitabil ca procurorul sa aiba dreptul de a ataca cu recurs o incheiere de incetare de drept a masurii preventive, iar inculpatul sa nu aiba un asemenea drept atunci cand instanta respinge cererea de incetare de drept a masurii preventive".
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei, instanta de judecata considera ca aceasta este intemeiata, apreciind ca in raport cu prevederile art. 16 din Constitutie, referitoare la egalitatea in drepturi a cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice, cu prevederile art. 21 alin. (1) din Constitutie, referitoare la accesul liber la justitie, "precum si cu prevederile art. 5 pct. 4 din Conventia europeana a drepturilor omului [...], aceasta reglementare din procedura penala apare ca fiind lacunara". In final se arata ca "atat timp cat art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala permite procurorului sa atace cu recurs incheierea prin care s-a revocat masura arestarii preventive, s-a dispus inlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura preventiva sau incetarea de drept a masurii preventive, pentru a nu contraveni reglementarilor din Constitutie si Conventiei Europene a Drepturilor Omului, trebuie sa atace cu recurs acea incheiere prin care se respinge cererea acestuia de revocare, inlocuire sau incetarea unei masuri preventive".
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.
    Guvernul, in punctul sau de vedere, apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece prin dispozitiile legale criticate nu se creeaza o situatie discriminatorie, in sensul ca unele parti pot ataca separat cu recurs incheierea prin care s-a respins cererea de luare, inlocuire, revocare sau incetare a masurii preventive, iar altele nu. Se arata, de asemenea, ca nu este intemeiata nici critica referitoare la incalcarea art. 21 din Constitutie, critica invocata tot de instanta de judecata. In acest sens se face referire la Decizia Curtii Constitutionale nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996, prin care Curtea a statuat ca "accesul liber la justitie nu inseamna ca el trebuie asigurat la toate structurile judecatoresti, deoarece competenta si caile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, in considerarea unor situatii deosebite". Totodata se apreciaza ca nu este incalcat nici art. 125 din Constitutie care se refera la instantele judecatoresti. In ceea ce priveste incalcarea prevederilor art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, invocata de instanta de judecata, se arata ca aceste prevederi se refera la o cale de atac impotriva actului prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive. Or, potrivit art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, incheierea data in prima instanta, prin care s-a dispus luarea unei masuri preventive, poate fi atacata separat cu recurs. Se considera prin urmare ca dispozitiile art. 141 alin. 1 sunt in deplina concordanta cu prevederile art. 5 pct. 4 din conventie. Pe de alta parte, chiar in conditiile in care incheierea prin care s-a respins cererea de revocare a arestarii preventive nu poate fi atacata separat cu recurs, persoana arestata dispune de o serie de alte garantii impotriva mentinerii unei arestari ilegale. Astfel, potrivit art. 5 alin. 3 din Codul de procedura penala, daca cel impotriva caruia s-a luat masura arestarii preventive sau o masura de restrangere a libertatii considera ca aceasta este ilegala, are dreptul, in tot cursul procesului, sa se adreseze instantei competente, potrivit legii. De asemenea, se mai arata ca potrivit art. 139 alin. 1 din Codul de procedura penala masura preventiva luata se inlocuieste cu o alta masura preventiva, daca s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea masurii, iar alin. 2 prevede ca masura trebuie revocata din oficiu sau la cerere, atunci cand nu mai exista motive care sa justifice mentinerea ei. In privinta neconcordantei textului de lege criticat cu art. 6 pct. 1 din conventie se considera ca acest text este irelevant in cauza, nefiind vorba de o hotarare de achitare sau condamnare. In ceea ce priveste necesitatea arestarii preventive, aceasta este recunoscuta si prin conventie, care la art. 5 stabileste cadrul in care poate fi luata aceasta masura. Referitor la neconcordanta textului de lege criticat cu art. 13 din conventie, invocata de autorul exceptiei, se arata ca acesta nu este aplicabil in speta, deoarece se refera la dreptul oricarei persoane de a se adresa efectiv unei instante nationale pentru incalcarea drepturilor sale.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei si ale Conventiei pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost legal sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate, astfel cum rezulta din cererea formulata de autorii acesteia si din incheierea de sesizare, il constituie dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, dispozitii care au urmatorul continut: "Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. Termenul de recurs este de 3 zile si curge de la pronuntare pentru cei prezenti si de la comunicare pentru cei lipsa."
    In sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia au invocat urmatoarele prevederi constitutionale:
    Art. 19
    "(1) Cetateanul roman nu poate fi extradat sau expulzat din Romania.
    (2) Cetatenii straini si apatrizii pot fi extradati numai in baza unei conventii internationale sau in conditii de reciprocitate.
    (3) Expulzarea sau extradarea se hotaraste de justitie.";
    Art. 20
    "(1) Dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile cetatenilor vor fi interpretate si aplicate in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si cu celelalte tratate la care Romania este parte.
    (2) Daca exista neconcordante intre pactele si tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care Romania este parte, si legile interne, au prioritate reglementarile internationale.";
    Art. 125
    "(1) Justitia se realizeaza prin Curtea Suprema de Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege.
    (2) Este interzisa infiintarea de instante extraordinare.
    (3) Competenta si procedura de judecata sunt stabilite de lege."
    Instanta de judecata, din oficiu, a invocat si incalcarea prin textul de lege criticat a prevederilor constitutionale ale art. 16 alin. (1) din Constitutie, potrivit carora "Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari", precum si a celor ale art. 21 alin. (1), conform carora "Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime". De asemenea, a considerat ca se incalca si art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, care prevede ca "Orice persoana lipsita de libertatea sa prin arestare sau detinere are dreptul sa introduca un recurs in fata unui tribunal, pentru ca acesta sa statueze intr-un termen scurt asupra legalitatii detinerii sale si sa dispuna eliberarea sa daca detinerea este ilegala".
    Autorii exceptiei considera ca prevederile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala incalca si prevederile art. 6 pct. 1 si ale art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, prevederi care au urmatorul continut:
    Art. 6 pct. 1
    "Orice persoana are dreptul la judecarea in mod echitabil, in mod public si intr-un termen rezonabil a cauzei sale, de catre o instanta independenta si impartiala, instituita de lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptate impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in mod public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata absolut necesara de catre instanta atunci cand, in imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei.";
    Art. 13
    "Orice persoana, ale carei drepturi si libertati recunoscute de prezenta conventie au fost incalcate, are dreptul sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea constata ca aceasta este neintemeiata pentru considerentele ce urmeaza:
    Astfel, referitor la incalcarea prin dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala a art. 16 alin. (1) din Constitutie, text invocat de instanta de judecata in completarea motivarii exceptiei ridicate de inculpati, Curtea retine ca nu se creeaza in realitate nici o discriminare in folosirea cailor de atac, ci, dimpotriva, se precizeaza ca "Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat." Prin urmare, nu se instituie nici o discriminare pentru inculpat ori un privilegiu pentru procuror in folosirea caii de atac a recursului in cazul mentionat.
    Pe de alta parte, faptul ca legiuitorul nu a prevazut o astfel de cale de atac si impotriva incheierii prin care s-a respins cererea de incetare de drept a masurii preventive nu poate fi considerat contrar Constitutiei, deoarece potrivit art. 128 din Legea fundamentala "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii". Rezulta deci ca este atributul exclusiv al legiuitorului de a institui caile de atac si conditiile in care acestea pot fi exercitate. Totodata, in conformitate cu dispozitiile art. 2 alin. (3) teza intai din Legea nr. 47/1992, republicata, "In exercitarea controlului, Curtea Constitutionala se pronunta numai asupra problemelor de drept, fara a putea modifica sau completa prevederea legala supusa controlului". Or, autorii exceptiei solicita tocmai completarea prevederilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, solicitare contrara atat prevederilor mentionate, cat si prevederilor constitutionale cuprinse in art. 58 alin. (1), potrivit carora "Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului roman si unica autoritate legiuitoare a tarii".
    In ceea ce priveste pretinsa incalcare a art. 19 din Constitutie, referitoare la extradare si expulzare, Curtea observa ca acestea in mod evident nu au nici o legatura cu obiectul exceptiei de neconstitutionalitate.
    In ceea ce priveste sustinerea instantei de judecata referitoare la ingradirea prin art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala a accesului liber la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie, Curtea retine ca si aceasta critica este lipsita de temei, deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala reglementeaza tocmai calea de atac a recursului impotriva incheierii prin care instanta de judecata a dispus luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive. Or, aceste dispozitii nu pot fi considerate neconstitutionale, deoarece nu ingradesc, ci permit accesul liber la justitie. Totodata Curtea observa ca accesul liber la justitie, in sensul prevederilor art. 5 pct. 4 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, nu inseamna si accesul la caile de atac, ci posibilitatea oricarei persoane lipsite de libertate de a contesta in fata unui tribunal competent legalitatea masurii privative de libertate luate impotriva sa.
    Acestei cerinte ii raspunde in mod evident textul de lege criticat care prevede in plus si calea de atac a recursului impotriva incheierii privind masurile preventive. Din aceasta perspectiva art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravine nici prevederilor art. 20 din Constitutie, referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.
    Pentru aceleasi considerente Curtea retine ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala permite persoanelor arestate pe nedrept "sa se adreseze efectiv unei instante nationale, chiar si atunci cand incalcarea s-ar datora unor persoane care au actionat in exercitarea atributiilor lor oficiale."
    Referitor la pretinsa contrarietate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala cu prevederile art. 125 din Constitutie Curtea constata ca alin. (1) si (2) ale acestui text constitutional, care se refera la instantele judecatoresti, nu au legatura cu dispozitiile legale criticate, iar alin. (3) al aceluiasi articol, care se refera la stabilirea de catre legiuitor a competentei si a procedurii de judecata, este respectat.
    De altfel asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat, respingand, ca fiind neintemeiate, exceptiile ridicate (spre exemplu Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, si Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998). In aceste decizii s-a retinut ca "restrangerea prin lege a cailor de atac este constitutionala, nefiind contrara dispozitiilor art. 128 din Constitutie".
    Curtea constata ca atat considerentele, cat si solutiile pronuntate prin aceste decizii isi pastreaza valabilitatea si in prezenta cauza, intrucat nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudentei Curtii.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) si (4) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Augustin Mircea Vojgan si Sabin Chira in Dosarul nr. 666/2001 al Tribunalului Maramures - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 14 iunie 2001.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Marioara Prodan