DECIZIE Nr.
178 din 2 martie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 298 alin. (2) ultima liniuta din
Legea nr. 53/2003 - Codul muncii
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 270 din 26 aprilie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Polaris M Holding" - S.R.L.
Constanţa în Dosarul nr. 18/108/2009 al Curţii de Apel Timişoara
- Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul si în
dosarele nr. 5.513D-5.516D/2009, nr. 6.747D-6.748D/2009, nr. 6.819D-6.821
D/2009, nr. 7.308D/2009 şi nr. 7.310D/2009.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare este legal
îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor
nr. 5.513D-5.516D/2009, nr. 6.747D-6.748D/2009, nr. 6.819D-6.821 D/2009, nr.
7.308D/2009 şi nr. 7.310D/2009 la Dosarul nr. 5.530D/2009, având în vedere
că acestea au un obiect identic.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
este de acord cu conexarea cauzelor.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5)
din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 5.513D- 5.516D/2009,
nr. 6.747D-6.748D/2009, nr. 6.819D- 6.821 D/2009, nr. 7.308D/2009
şi nr. 7.310D/2009 la Dosarul nr. 5.530D/2009, care este primul
înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, invocând jurisprudenţa în materie a
Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarelor, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 12 iunie, pronunţată în
Dosarul nr. 18/108/2009, Curtea de Apel Timişoara - Secţia litigii
de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii.
Prin încheierile din 11 august 2009, pronunţate în
dosarele nr. 1.195/108/2009 şi nr. 1.191/108/2009, Tribunalul Arad -
Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă
şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2)
ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Prin încheierile din 23 si 26 iunie 2009,
pronunţate în dosarele nr. 811/115/2009, 764/115/2009, 763/115/2009,
728/115/2009, 809/115/2009, 722/115/2009 şi 724/115/2009, Tribunalul
Caraş-Severin - Secţia civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea nr. 53/2003
- Codul muncii.
Prin Decizia nr. 4.713/R din 24 iunie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.107/116/2008, Curtea de Apel
Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind
conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis recursul
formulat împotriva încheierii prin care Tribunalul Călăraşi -
Secţia civilă a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a
Curţii Constituţionale cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi a sesizat Curtea
Constituţională cu soluţionarea acestei excepţii.
Prin Incheierea din 9 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 1.677/113/2009, Tribunalul Brăila - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - SA, Societatea Comercială „Polaris
Holding" - S.R.L. şi de Societatea Comercială „Refrageram"
în dosare având ca obiect pretenţii.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii acesteia
susţin, în esenţă, că art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Codul muncii, care prevede că orice dispoziţie
contrară acestui act normativ se abrogă, este contrar
dispoziţiilor art. 1 alin. (4) şi (5), art. 73 alin. (3) lit. p)
şi art. 79 alin. (1) din Constituţie, precum şi prevederilor
art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale. Astfel, consideră că textul de
lege criticat, prin formularea sa imprecisă, poate ridica
dificultăţi de interpretare şi aplicare a legii. In acest sens,
autorii fac referire la normele procedurale aplicabile în speţele lor,
care au ca obiect conflicte de muncă, arătând că art. 298 alin.
(2) ultima liniuţă din Codul muncii nu este în măsură
să clarifice care dintre acestea urmează să se aplice. Astfel,
arată că prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă sunt diferite de cele ale art. 284
din Codul muncii, care reglementează aceeaşi materie, respectiv
instanţa competentă să soluţioneze aceste conflicte. Cu
toate că, din perspectiva principiilor de aplicare a legii în timp, în
speţă ar trebui să fie incidente reglementările mai noi,
respectiv cele ale Codului muncii, caracterul special pe care îl are Legea nr.
168/1999 faţă de dreptul comun în materie, reglementat de Codul
muncii, poate conduce la o concluzie contrară, potrivit căreia
incidente ar fi dispoziţiile legii speciale. Toate aceste argumente
sprijină concluzia pe care autorul excepţiei o consideră
esenţială pentru motivarea sa, anume că prevederile art. 298
alin. (2) ultima liniuţă din Codul muncii încalcă principiul
efectivităţii juridice, consacrat de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului. Acest principiu presupune că legiuitorul are obligaţia
de a asigura adoptarea unor dispoziţii legale eficiente care să fie
coerente (Cauza Unedic contra Franţei - 2008), să evite
paralelismul legislativ (Cauza Katz contra României - 2009), să
aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile
fundamentale ale cetăţenilor şi să aibă o aplicabilitate
practică uniformă, pentru a se evita o jurisprudenţă
neuniformă (Cauza Santo Pinto contra Portugaliei - 2008). In plus
faţă de acestea, autorul excepţiei aminteşte că, prin
dispoziţiile art. 62 alin. (1) şi art. 63 alin. (3) din Legea nr.
24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea
actelor normative, legiuitorul a impus cu caracter imperativ abrogarea
expresă directă, excluzând, prin urmare, abrogarea implicită.
Acest mod de abordare a fost determinat atât pentru a asigura coerenţa
sistemului legislativ, cât şi pentru a asigura eficacitatea principiului
separaţiei puterilor în stat, întrucât nu permite judecătorului
să legifereze expres unde legiuitorul a tăcut, respectiv să
constate abrogarea, deşi legiuitorul nu a făcut-o. Nerespectarea
prevederilor Legii nr. 24/2000 prin reglementarea unei norme care are un efect
abrogator implicit, precum textul de lege criticat, are semnificaţia
încălcării art. 1 alin. (5) din Constituţie, care prevede
obligativitatea respectării Constituţiei şi a legilor,
obligaţie căreia trebuie să i se supună inclusiv
Parlamentul, întrucât textul constituţional nu face nicio distincţie
cu privire la destinatarii normei.
Instanţele de judecată şi-au exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de
lege criticate sunt constituţionale.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite
de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de
lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi
Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 298 alin. (2) ultima liniuţă din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, potrivit cărora: „(2) Pe data
intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă: [...]
- orice alte dispoziţii contrare."
Dispoziţiile constituţionale invocate în
motivarea excepţiei sunt cuprinse în art. 1 alin. (4) şi (5)
referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în
stat şi obligativitatea respectării Constituţiei şi a
legilor, în art. 73 alin. (3) lit. p) privind reglementarea prin lege
organică a regimului general privind raporturile de muncă,
sindicatele, patronatele şi protecţia socială şi în art. 79
alin. (1) referitor la Consiliul Legislativ.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea reţine că s-a pronunţat asupra dispoziţiilor de lege
criticate prin Decizia nr. 1.017 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 567 din 14 august 2009, respingând
excepţia de neconstituţionalitate. Cu acel prilej, Curtea a constatat
că întreaga motivare a acesteia se referea la modul de interpretare
şi aplicare în timp a două legi organice, şi anume Codul muncii
şi Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de
muncă. Se arată, în acest sens, că există o practică neunitară
la nivelul instanţelor de judecată, în privinţa constatării
abrogării implicite a prevederilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, având drept consecinţă
pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti diferite asupra
aceleiaşi probleme de drept. De asemenea, se susţinea nerespectarea
normelor de tehnică legislativă cu prilejul adoptării Codului
muncii.
Or, toate aspectele invocate, ce ţin de modul de
aplicare a legii şi de stabilirea unei interpretări unitare a actelor
normative, nu intră în competenţa instanţei de contencios
constituţional, aşa cum este reglementată aceasta de Legea
fundamentală şi de Legea nr. 47/1992, ci a instanţelor de
judecată, respectiv a Inaltei Curţi de Casaţie şi
Justiţie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 126 alin. (1)
şi (3) din Constituţie, care statuează că: „(1)
Justiţia se realizează prin Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti
stabilite de lege." [...] (3) Inalta Curte de Casaţie şi
Justiţie asigură interpretarea şi aplicarea unitară a legii
de către celelalte instanţe judecătoreşti, potrivit
competenţei sale."
De asemenea, Curtea a reţinut că
atribuţiile sale privind analiza conformităţii unor texte de
lege cu Constituţia nu se pot extinde şi asupra aspectelor ce
ţin de respectarea normelor de tehnică legislativă, atât timp
cât aceste norme nu au relevanţă în plan constituţional.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură
să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţia, cât şi
considerentele deciziei menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit.A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 298 alin. (2) ultima
liniuţă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, excepţie
ridicată de Societatea Comercială „Polaris M Holding" - S.R.L.
Constanţa în Dosarul nr. 18/108/2009 al Curţii de Apel Timişoara
- Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale şi în
dosarele nr. 1.195/108/2009 şi nr. 1.191/108/2009 ale Tribunalului Arad -
Secţia contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă
şi asigurări sociale, de Societatea Comercială „Refrageram"
în dosarele nr. 811/115/2009, nr. 764/115/2009, nr. 763/115/2009, nr.
728/115/2009, nr. 809/115/2009, nr. 722/115/2009 şi nr. 724/115/2009 ale
Tribunalului Caraş-Severin - Secţia civilă şi de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. în Dosarul nr. 1.677/113/2009 al
Tribunalului Brăila -Secţia civilă şi nr. 2.107/116/2008 al
Tribunalului Călăraşi - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 2 martie 2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae