DECIZIE Nr.
176 din 28 februarie 2006
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedura
penala
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 238 din 16 martie 2006
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Marinela
Mincă - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Stelian Pîrvu în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
pentru minori şi familie.
La apelul nominal lipseşte autorul excepţiei, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca
neîntemeiată. In acest sens invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale în
materie, arătând că nu au intervenit elemente noi de natură să determine
schimbarea ei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 16 decembrie 2005, pronunţată în
Dosarul nr. 420/P/R/M F/2005, Curtea de Apel Braşov Secţia pentru minori şi
de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Stelian Pîrvu în dosarul de mai sus având ca
obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.
in motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate îngrădesc
liberul acces la justiţie al cărui scop primar este acela de a apăra drepturile
şi interesele legitime. Or, de vreme ce măsura arestării preventive este
dispusă în condiţii de nelegalitate susceptibile de anulare, ar trebui, în
virtutea prevederilor constituţionale referitoare la libertatea individuală, ca
persoana privată de libertate să aibă posibilitatea de a ataca şi încheierea
prin care se respinge o cerere de revocare.
In realitate, critica autorului excepţiei vizează nu
conţinutul reglementării deduse controlului de contencios constituţional, ci
forma eliptică a acestuia, fiind nemulţumit de împrejurarea că nu poate ataca,
pe lângă încheierea instanţei prin care se respinge propunerea de arestare
preventivă ori se dispune luarea, revocarea, înlocuirea, încetarea sau
prelungirea ei, şi încheierea prin care se respinge cererea de revocare a
măsurii privative de libertate.
Curtea de Apel Braşov - Secţia pentru minori şi
familie opinează, cu majoritate de voturi, că
excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece textul legal
criticat este în vădită contradicţie cu prevederile constituţionale şi convenţionale
invocate, fiind inacceptabil ca, împotriva unei încheieri prin care se respinge
cererea de revocare a măsurii arestării preventive, să nu existe o cale de atac.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece accesul liber
la justiţie nu înseamnă asigurarea lui la toate căile de atac. Legiuitorul
poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli de procedură
diferite, aşa încât faptul că încheierea de şedinţă prin care s-a respins
cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă căii de atac
a recursului nu aduce atingere dreptului unei persoane de a se adresa justiţiei
sau posibilităţii de a se folosi de căile de atac stabilite de legea
procesuală.
Cât priveşte critica art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură
penală faţă de art. 23 din Constituţie, Avocatul Poporului arată că textul este
în concordanţă cu aceste dispoziţii conform cărora încheierile instanţei
privind măsura arestării preventive sunt supuse căilor de atac prevăzute de
lege.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile
procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr.
47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală
Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul urmăririi
penale privind arestarea preventivă, care au următorul conţinut:
„Împotriva încheierii prin care se dispune, în timpul
urmăririi penale, luarea măsurii arestării preventive a învinuitului sau
inculpatului, împotriva încheierii prin care se dispune revocarea, înlocuirea,
încetarea sau prelungirea arestării preventive, precum şi împotriva încheierii
de respingere a propunerii de arestare preventivă, învinuitul sau inculpatul şi
procurorul pot face recurs la instanţa superioară în termen de 24 de ore de la
pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă."
Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că
prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale
ale art. 21, referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (7), referitoare la atacarea în condiţiile
legii a încheierilor instanţei privind măsura arestării preventive, art. 20,
privind Tratatele internaţionale privind drepturile
omului, şi art. 5 paragraful 4 din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la
dreptul oricărei persoane lipsite de libertate de a introduce recurs în faţa
unui tribunal.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură
penală au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare
la aceleaşi dispoziţii constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta
cauză şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 15 din 20 ianuarie
2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17
februarie 2005, Curtea Constituţională a respins excepţia de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată, pentru considerentele acolo arătate.
Intrucât nu au intervenit elemente noi care să
justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate prin deciziile
menţionate îşi păstrează valabilitatea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1403 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de
Stelian Pîrvu în Dosarul nr. 420/P/R/MF/2005 al Curţii de Apel Braşov - Secţia
pentru minori şi familie. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în
şedinţa publică din data de 28 februarie 2006.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Afrodita Laura Tutunaru