DECIZIE Nr.
173 din 6 martie 2007
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 235-241 din Codul de procedura
civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 259 din 18 aprilie 2007
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu - judecător
Aspazia Cojocaru - judecător
Kozsokar Gabor - judecător
Acsinte Gaspar - judecător
Petre Ninosu - judecător
Ion Predescu - judecător
Şerban Viorel Stănoiu - judecător
Ion Tiucă - procuror
Daniela Ramona Mariţiu - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235 şi următoarele din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari din Str. A.
Pacha nr. 6 Timişoara în Dosarul nr. 3.017/30/2006 al Tribunalului Timiş -
Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul
Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 8 septembrie 2006, pronunţată în
Dosarul nr. 3.017/30/2006, Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de
contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235 şi următoarele din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Asociaţia de Proprietari din Str. A.
Pacha nr. 6 Timişoara într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei cereri de
asigurare a dovezilor.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, invocată oral în faţa instanţei de
judecată şi fără a depune note scrise, autorul acesteia susţine că dispoziţiile
legale criticate sunt neconstituţionale, încălcând prevederile art. 16, 20 şi
21 din Constituţie.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ arată că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
Guvernul arată că
textele de lege criticate reglementează o procedură simplificată şi de urgenţă
prin care oricare dintre părţile în proces care are interes să constate de
urgenţă o stare de fapt poate solicita administrarea dovezii, atunci când
există o anume primejdie ca dovada să dispară sau să fie greu de administrat în
viitor, fără a se încălca dispoziţiile art. 16, 20 şi 21 din Constituţie.
Avocatul Poporului arată
că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor art. 16 din
Constituţie, deoarece acestea nu instituie privilegii sau discriminări pe
considerente arbitrare şi se aplică în mod egal tuturor părţilor procesului
civil. In ceea ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, se
arată că textele de lege criticate nu opresc părţile interesate de a se adresa
instanţelor judecătoreşti şi asigură îndeplinirea exigenţelor care
condiţionează, într-o societate democratică, procesul echitabil. In ceea ce
priveşte invocarea dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, arată că acestea nu
au incidenţă în cauza de faţă.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 235 şi următoarele
din Codul de procedură civilă. Din încheierea de sesizare a Curţii şi din
opinia instanţei cu privire la excepţia de neconstituţionalitate rezultă că
autorul excepţiei se referă la art. 235-241 din Codul de procedură civilă.
Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile
art. 235-241 din Codul de procedură civilă. Art. 238 alin. 1 şi art. 239 alin.
1 au fost modificate prin pct. 71, respectiv pct. 72 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 138/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000, ordonanţă
aprobată prin Legea nr. 219/2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005.
Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 235: „Oricine are
interes să constate de urgenţă mărturia unei persoane, părerea unui expert,
starea unor lucruri, mişcătoare sau nemişcătoare, sau să dobândească
recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a unui drept, va putea cere
administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca ele să dispară sau să fie
greu de administrat în viitor.
Cererea poate fi făcută chiar dacă nu este primejdie
de întârziere, în cazul când pârâtul îşi dă învoirea.";
- Art. 236: „Cererea se va
îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripţia căreia se află
martorul sau obiectul
cercetării, iar în timpul judecăţii, la instanţa care judecă pricina.
Partea va arăta în cerere dovezile a căror
administrare o pretinde, faptele ce voieşte să dovedească, precum şi primejdia
întârzierii sau învoirea pârâtului.
Pârâtul nu este obligat să depună întâmpinare.
Instanţa va hotărî prin încheiere dată în camera de consiliu.
In caz de primejdie în întârziere, instanţa va putea
încuviinţa cererea şi fără citarea părţilor.";
- Art. 237: „Administrarea dovezii va putea fi făcută de îndată sau la termenul ce se va soroci.";
- Art. 238: „Incheierea
instanţei este executorie şi poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de
la pronunţare, dacă s-a dat cu citarea părţilor, şi de la comunicare, dacă s-a
dat fără citarea lor.
Incheierea dată în timpul judecării unei pricini nu
poate fi atacată decât o dată cu fondul. ";
- Art. 239: „Orice
persoană care are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care
ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea
cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea să delege
un executor judecătoresc din aceeaşi circumscripţie să constate la faţa locului
această stare de fapt.
Preşedintele poate încuviinţa facerea constatării
fără înştiinţarea aceluia împotriva căruia se cere.
Procesul-verbal de constatare va fi comunicat în
copie celui împotriva căruia s-a făcut constatarea, dacă nu a fost de faţă.
El va face dovada până la dovada contrarie.";
- Art. 240: „In caz de primejdie în întârziere, administrarea dovezii şi constatarea prin
executori judecătoreşti se vor putea face şi în zilele de sărbătoare şi chiar
în afara orelor legale, cu încuviinţarea anume a magistratului.";
- Art. 241: „Dovezile
administrate în condiţiile mai sus prevăzute pot fi folosite şi de partea care
nu a cerut administrarea lor.
Cheltuielile făcute cu administrarea dovezilor vor
fi ţinute în seamă de instanţa care judecă pricina de fond."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii
legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale
art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitoare la
tratatele internaţionale privind drepturile omului şi ale art. 21 referitoare
la accesul liber la justiţie.
Examinând excepţia de
neconstituţionalitate, Curtea constată că procedura de asigurare a dovezilor este
o procedură specială, de urgenţă, ce are un scop limitat, acela de conservare
a unor dovezi care se află în primejdie să dispară sau să fie greu de administrat
în viitor.
Oricine are interes să constate de urgenţă mărturia
unei persoane, părerea unui expert, starea unor lucruri, mişcătoare sau
nemişcătoare, sau să dobândească recunoaşterea unui înscris, a unui fapt ori a
unui drept, va putea cere administrarea acestor dovezi dacă este primejdie ca
ele să dispară sau să fie greu de administrat în viitor. De asemenea, orice
persoană care are interes să constate de urgenţă o anumită stare de fapt care
ar putea să înceteze ori să se schimbe până la administrarea dovezilor va putea
cere instanţei în circumscripţia căreia urmează să se facă constatarea să
delege un executor judecătoresc din aceeaşi circumscripţie să constate la faţa
locului această stare de fapt.
Astfel, Curtea constată că orice persoană interesată
poate recurge la această procedură, condiţia fundamentală a unui asemenea
demers fiind existenţa unei primejdii în administrarea dovezii sau în
constatarea unei anumite stări de fapt care ar putea să înceteze ori să se
schimbe până la administrarea dovezilor, fără ca dispoziţiile criticate să
contravină prevederilor art. 16 din Constituţie.
De asemenea, Curtea constată că nu poate fi reţinută
nici critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate contravin
prevederilor art. 21 din Constituţie. Procedura de asigurare a dovezilor are un
caracter contencios, instanţa trebuind să adopte toate măsurile pentru a
asigura garanţiile procesuale fundamentale. Liberul acces la justiţie este
compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, pentru situaţii deosebite,
şi implică existenţa unor proceduri unice pentru situaţii deosebite, aşa cum
este şi cea a asigurării dovezilor. De altfel, dovezile administrate prin
procedura reglementată în art. 235-241 din Codul de procedură civilă pot fi
folosite şi de partea care nu a solicitat administrarea lor, conservarea
dovezilor în aceste condiţii neprivând părţile interesate de dreptul de a le
combate prin alte probe în cursul procesului de fond.
De asemenea, ca o garanţie a dreptului la apărare,
legiuitorul a prevăzut, în cazul constatării de urgenţă a unei anumite stări de
fapt, obligativitatea comunicării procesului-verbal celui împotriva căruia s-a
făcut constatarea, dacă acesta nu a fost de faţă la cercetare.
Faţă de invocarea dispoziţiilor art. 20 din
Constituţie, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu a
indicat prevederile internaţionale considerate a fi încălcate de dispoziţiile
art. 235 - 241 din Codul de procedură civilă, astfel încât această critică nu
poate fi reţinută.
Pentru considerentele expuse
mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 235-241 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Asociaţia de Proprietari din Str. A. Pacha nr. 6 Timişoara în Dosarul nr.
3.017/30/2006 al Tribunalului Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 6 martie
2007.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Daniela Ramona Mariţiu