DECIZIE Nr. 173 din 4 noiembrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin.
4 din Codul penal si a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de
procedura penala
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 624 din 21 decembrie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Laurentiu Cristescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 215 alin. 4 din Codul penal si a dispozitiilor art. 148
alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Mitica
Ionita in Dosarul nr. 2.892/1999 al Tribunalului Teleorman - Sectia penala.
La apelul nominal a raspuns Centrul de Inginerie Tehnologica Obiective
Nucleare - CITON Bucuresti, parte civila, prin consilier Dumitru Lazar, lipsind
celelalte parti, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, reprezentantul CITON Bucuresti pune
concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate, considerand ca
prevederile criticate sunt in deplin acord cu dispozitiile Constitutiei.
Reprezentantul Ministerului Public arata ca dispozitiile art. 215 alin. 4
din Codul penal, care reglementeaza inselaciunea prin emiterea de cecuri fara
acoperire, sunt considerate de autorul exceptiei ca reglementand inselaciunea
in conventii. Sustinerea autorului exceptiei se intemeiaza, evident, pe o
confuzie.
Referitor la dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura
penala, arata ca asupra constitutionalitatii acestora Curtea Constitutionala
s-a mai pronuntat anterior si, in consecinta, pune concluzii de respingere a
exceptiei.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Tribunalul Teleorman - Sectia penala, prin Incheierea din 3 august 1999,
pronuntata in Dosarul nr. 2.892/1999, a dispus sesizarea Curtii Constitutionale
cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 4 din Codul
penal si ale art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, exceptie
ridicata de inculpatul Mitica Ionita, trimis in judecata pentru savarsirea
infractiunii de inselaciune, prevazuta la art. 215 alin. 4 si 5 din Codul
penal. Prin aceeasi incheiere s-a dispus suspendarea judecarii cauzei pana la
solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate.
In motivarea exceptiei autorul arata ca dispozitiile art. 148 alin. 1 lit.
h) din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor art. 23 alin. (8)
din Constitutie, referitoare la prezumtia de nevinovatie, precum si
prevederilor art. 11 alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului si
celor ale art. 6 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, referitoare la aceeasi prezumtie de nevinovatie. In
ceea ce priveste dispozitiile art. 215 alin. 4 din Codul penal, "care
reglementeaza inselaciunea in conventii, acestea contravin dispozitiilor art.
20 din Constitutie, prin nesocotirea art. 11 din Pactul international cu
privire la drepturile civile si politice", potrivit caruia "nimeni nu
poate fi intemnitat pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o
obligatie contractuala". Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de
neconstitutionalitate, instanta considera ca aceasta este neintemeiata.
In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata
presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului pentru a-si
exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
In punctul de vedere al Guvernului se arata, cu privire la art. 215 alin. 4
din Codul penal, ca "acest text se refera la infractiunea de inselaciune
prin emitere de cecuri fara acoperire si nu la sanctionarea cu pedeapsa
inchisorii a neexecutarii unei obligatii contractuale". De aceea invocarea
prevederilor art. 11 din Pactul international cu privire la drepturile civile
si politice nu are nici un temei. In legatura cu dispozitiile art. 148 alin. 1
lit. h) din Codul de procedura penala, care reglementeaza unul dintre cazurile
in care se poate dispune arestarea preventiva a inculpatului, se arata ca
acestea nu contravin dispozitiilor si principiilor constitutionale. In
concluzie, Guvernul arata ca exceptia este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente si ale
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei,
precum si Legea nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze exceptia ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
215 alin. 4 din Codul penal si dispozitiile art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul
de procedura penala.
1. Dispozitiile art. 215 alin. 4 din Codul penal, considerate de autorul exceptiei
ca neconstitutionale, sunt urmatoarele: "Emiterea unui cec asupra unei
institutii de credit sau unei persoane, stiind ca pentru valorificarea lui nu
exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa
emitere, provizia, in totul sau in parte, ori de a interzice trasului de a
plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin.
1, daca s-a pricinuit o paguba posesorului cecului, se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta in alin. 2". Autorul exceptiei afirma ca aceste dispozitii
reglementeaza inselaciunea in conventii si ca ele contravin prevederilor art.
20 din Constitutie, prin nesocotirea art. 11 din Pactul international cu
privire la drepturile civile si politice, care prevede ca "Nimeni nu poate
fi intemnitat pentru singurul motiv ca nu este in masura sa execute o obligatie
contractuala".
Referitor la aceasta critica de neconstitutionalitate, Curtea constata mai
intai ca dispozitiile la care se refera autorul exceptiei nu privesc
inselaciunea in conventii, astfel cum se arata in motivarea aflata la dosar, ci
inselaciunea prin emiterea de cecuri fara acoperire. Inselaciunea in conventii,
ca varianta a infractiunii de inselaciune, este prevazuta in alin. 3 al art.
215 din Codul penal, in care se arata: "Inducerea sau mentinerea in eroare
a unei persoane cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsita
in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau
executat contractul in conditiile stipulate, se sanctioneaza cu pedeapsa
prevazuta in alineatele precedente, dupa distinctiile acolo aratate".
Curtea constata ca, inclusiv in cazul in care autorul exceptiei ar fi avut
in vedere, in realitate, dispozitiile alin. 3, iar nu cele ale alin. 4 al art.
215 din Codul penal, ori chiar ambele dispozitii, critica de
neconstitutionalitate este neintemeiata. Inselaciunea, in oricare dintre
variantele sale, este o grava infractiune contra patrimoniului, constand in
inselarea increderii participantilor la raporturile juridice patrimoniale, fapt
absolut intolerabil in cadrul acestor raporturi juridice. In toate sistemele de
drept inselaciunea sau escrocheria este o fapta incriminata si sever
sanctionata. Nu poate fi confundata infractiunea de inselaciune cu neexecutarea
unei obligatii contractuale. De aceea, invocarea dispozitiilor art. 11 din
Pactul international cu privire la drepturile civile si politice privitoare la
interzicerea sanctionarii penale a neexecutarii unei obligatii contractuale
este total nepertinenta. Sub acest aspect, exceptia de neconstitutionalitate
urmeaza sa fie respinsa ca neintemeiata.
2. In ceea ce priveste critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor
art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de procedura penala, Curtea retine ca acest
text, cu denumirea marginala "Conditiile si cazurile in care se dispune
arestarea inculpatului", prevede, printre cazurile in care poate fi luata
masura arestarii preventive, la alin. 1 lit. h): "inculpatul a savarsit o
infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 2 ani,
iar lasarea sa in libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea
publica". Autorul exceptiei sustine ca aceste dispozitii ar fi contrare
prevederilor art. 23 alin. (8) din Constitutie, potrivit carora "Pana la
ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este
considerata nevinovata". Sunt invocate, totodata, prevederile art. 11
alin. 1 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului, potrivit carora
"Orice persoana acuzata de un delict este prezumata nevinovata pana cand
vinovatia sa va fi dovedita in mod legal in cursul unui proces public in cadrul
caruia i s-au asigurat toate garantiile necesare apararii", precum si cele
ale art. 6 alin. 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale, in sensul carora "Orice persoana acuzata de o
infractiune este prezumata nevinovata pana ce vinovatia sa va fi legal
stabilita".
Din analiza textului considerat ca fiind neconstitutional nu rezulta insa o
incalcare a prezumtiei de nevinovatie. Prevazand, printre cazurile in care
poate fi luata masura arestarii preventive, si pe acela in care, pentru
infractiunea imputata inculpatului, se prevede pedeapsa inchisorii mai mare de
2 ani, legea nu il considera pe inculpat deja vinovat de savarsirea infractiunii
- lucru care nu este posibil de stabilit decat prin hotararea judecatoreasca de
condamnare ramasa definitiva -, ci prevede numai o conditie pentru luarea
masurii arestarii preventive a inculpatului. Termenul infractiune, folosit de
legiuitor, are aici semnificatia unei fapte prevazute de legea penala, care se
incadreaza intr-un anumit text de lege ce o prevede si o sanctioneaza, si nu
desemnarea unei infractiuni a carei existenta sa fi fost constatata printr-o
hotarare de condamnare definitiva. Masura arestarii preventive este o
restrangere a libertatii persoanei, permisa de Constitutie prin art. 49, in
scopul bunei desfasurari a instructiei penale, iar conditia ca fapta imputata
inculpatului sa fie prevazuta de legea penala, ca infractiune de o anumita
gravitate, reprezinta tocmai o garantie impotriva luarii arbitrare a acestei
masuri.
De altfel asupra conformitatii dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din
Codul de procedura penala cu Constitutia, desi, sub alte aspecte, Curtea s-a
mai pronuntat prin Decizia nr. 268 din 18 iunie 1997, ramasa definitiva prin
Decizia nr. 709 din 19 decembrie 1997, ambele publicate in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 134 din 2 aprilie 1998, constatand ca aceste dispozitii
legale sunt constitutionale.
Intrucat nu au intervenit elemente noi care sa determine schimbarea
jurisprudentei Curtii Constitutionale, exceptia urmeaza sa fie respinsa.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea
nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 215 alin. 4
din Codul penal si a dispozitiilor art. 148 alin. 1 lit. h) din Codul de
procedura penala, exceptie ridicata de Mitica Ionita in Dosarul nr. 2.892/1999
al Tribunalului Teleorman - Sectia penala.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 4 noiembrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Laurentiu Cristescu