DECIZIE   Nr. 170 din 10 februarie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 13 si art. 278 1 alin. 8 lit. b) si c) din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 148 din 10 martie 2009

Ioan Vida                            - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Acsinte Gaspar                  -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan       -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Marinela Mincă                   - procuror

Afrodita Laura Tutunaru     - magistrat-asistent-şef delegat

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 şi art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valeria Capotă în Dosarul nr. 3.244/324/2008 al Judecătoriei Tecuci.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza se află în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Incheierea din 21 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.244/324/2008, Judecătoria Tecuci a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 şi art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valeria Capotă în dosarul de mai sus.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi ale art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece, spre deosebire de învinuit sau inculpat, care se pot prevala de dispoziţiile legale contestate, făptuitorul este privat de aceste oportunităţi procedurale menite să înlăture un eventual prejudiciu produs printr-o soluţie de netrimitere în judecată.

Judecătoria Tecuci opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13, cu denumirea marginală Continuarea procesului penal în caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile ori de existenţă a unei cauze de nepedepsire şi art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, care au următorul conţinut:

- Art. 13: „In caz de amnistie, prescripţie sau retragere a plângerii prealabile, precum şi în cazul existenţei unei cauze de nepedepsire, învinuitul sau inculpatul poate cere continuarea procesului penal.

Dacă se constată vreunul din cazurile prevăzute în art. 10 lit. a)-e), procurorul dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa de judecată pronunţă achitarea.

Dacă nu se constată vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. 1 lit. a)-e), procurorul dispune încetarea urmăririi penale, cu excepţia cazului prevăzut în art. 10 alin. 1 lit. i), iar instanţa de judecată pronunţă încetarea procesului penal.";

- Art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c): „Judecătorul pronunţă una dintre următoarele soluţii: [...]

b) admite plângerea, prin sentinţă, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi trimite cauza procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii urmăririi penale, după caz. Judecătorul este obligat să arate motivele pentru care a trimis cauza procurorului, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin care anume mijloace de probă;

c)  admite plângerea, prin încheiere, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi, când probele existente la dosar sunt suficiente, reţine cauza spre judecare, în complet legal constituit, dispoziţiile privind judecata în primă instanţă şi căile de atac aplicându-se în mod corespunzător."

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu critică textul art. 13 din Codul de procedură penală pentru ceea ce conţine, ci pentru ceea ce nu prevede, respectiv posibilitatea făptuitorului de a cere continuarea procesului penal, urmărind completarea textului în acest sens.

Potrivit competenţei sale însă, astfel cum este ea prevăzută la art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională nu poate modifica sau completa prevederea legală supusă controlului, ci se poate pronunţa numai asupra înţelesului ei contrar Constituţiei. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă şi urmează să fie respinsă ca atare.

De altfel, prin Decizia nr. 20 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 21 februarie 2005, Curtea Constituţională a respins ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 1 din Codul de procedură penală pentru considerentele acolo arătate.

In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală, Curtea constată că a examinat în numeroase rânduri excepţii similare, ocazii cu care a constatat că nu contravin Legii fundamentale. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 242 din 20 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 19 aprilie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. a)-c) din Codul de procedură penală.

Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Valeria Capotă în Dosarul nr. 3.244/324/2008 al Judecătoriei Tecuci.

2.  Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b) şi c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent-şef delegat,

Afrodita Laura Tutunaru