DECIZIE   Nr. 17 din 20 ianuarie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275 - 278 si ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala, precum si ale art. IX pct. 3 si 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a altor legi speciale

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 176 din  1 martie 2005

    Ion Predescu          - presedinte
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Iuliana Nedelcu       - procuror
    Florentina Geangu     - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275 - 278 si ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala, precum si ale art. IX pct. 3 si 5 din Legea nr. 281/2003, exceptie invocata de Dumitru Octavian Radulescu in Dosarul nr. 1.207/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Magistratul-asistent informeaza Curtea ca autorul exceptiei a depus la dosar o cerere prin care solicita amanarea judecarii cauzei pentru lipsa de aparare.
    Avand cuvantul asupra acestei chestiuni prealabile, reprezentantul Ministerului Public nu se opune cererii de amanare.
    Deliberand, Curtea respinge cererea de amanare.
    Cauza fiind in stare de judecata, se da cuvantul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a exceptiei, intrucat apreciaza ca prevederile de lege criticate nu contravin dispozitiilor constitutionale invocate ca fiind incalcate.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 6 iulie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1.207/2004, Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275 - 278 si ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala, precum si ale art. IX pct. 3 si 5 din Legea nr. 281/2003 privind modificarea si completarea Codului de procedura penala si a altor legi speciale. Exceptia a fost invocata de Dumitru Octavian Radulescu intr-o cauza avand ca obiect solutionarea recursurilor declarate, atat de Parchetul de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, cat si de autorul exceptiei, impotriva Sentintei penale nr. 6 din 22 ianuarie 2004 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a II-a penala. Prin aceasta hotarare judecatoreasca s-a admis plangerea formulata de petentul Dumitru Coca, s-a desfiintat Rezolutia nr. 1.313/P/2000 din 5 aprilie 2001 a Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti si s-a trimis cauza procurorului in vederea inceperii urmaririi penale si a cercetarii numitului Dumitru Octavian Radulescu pentru infractiunile prevazute la art. 246 (abuz in serviciu contra intereselor persoanelor) si la art. 289 (falsul intelectual) din Codul penal.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustin urmatoarele:
    - dispozitiile art. 275 - 278 din Codul de procedura penala, in masura in care sunt interpretate in sensul ca plangerile fondate pe acest text pot fi formulate oricand, contravin prevederilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale intr-un termen rezonabil;
    - dispozitiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala incalca prevederile constitutionale ale art. 124 alin. (2), deoarece "orice persoana poate depune plangere la organul de urmarire penala contra altei persoane si, daca nu se dispune trimiterea acesteia in judecata, partea nemultumita se poate adresa instantei, indiferent de natura infractiunii, cu toate ca art. 279 din Codul de procedura penala statueaza ca partea vatamata se poate adresa direct instantei de judecata numai pentru infractiunile minore, expres prevazute de lege";
    - prevederile art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003, "pentru ipoteza desfiintarii sau a casarii hotararii atacate", sunt retroactive, intrucat se aplica unei cai de atac deja exercitate si aflate in curs de judecata, ceea ce incalca dispozitiile constitutionale ale art. 15 alin. (2);
    - prevederile art. IX pct. 5 din Legea nr. 281/2003 sunt neconstitutionale, deoarece prevad ca "termenul de un an se socoteste de la intrarea in vigoare a legii, adica de la 1 ianuarie 2004, si deci se aplica retroactiv, contrar art. 15 alin. (2) din Constitutie, precum si art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale".
    Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala si-a exprimat opinia in sensul ca dispozitiile cuprinse in textele legale criticate nu contravin prevederilor sau principiilor constitutionale si nici dispozitiilor art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, exceptia de neconstitutionalitate fiind nefondata.
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata, deoarece solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil este garantata in tot cursul urmaririi penale, in acest sens fiind dispozitiile art. 278 alin. 3, ale art. 140^1, art. 140^2 si ale art. 168 din Codul de procedura penala, tot astfel dispozitiile art. 278^1 alin. 8 lit. c) au drept scop asigurarea accesului la justitie, fiind conforme cu dispozitiile art. 21 din Constitutie, de asemenea prevederile art. IX pct. 3 din Legea nr. 281/2003 nu retroactiveaza, ci sunt reflectarea principiului activitatii legii procesual penale.
    Avocatul Poporului considera, de asemenea, ca exceptia este neintemeiata, intrucat "textele legale criticate, prin care este stabilita calea de atac impotriva masurilor si actelor efectuate de procuror in cursul urmaririi penale, nu aduc atingere solutionarii cauzelor intr-un termen rezonabil si indeplinirii conditiilor unui proces echitabil", totodata "stabilirea de catre legiuitor, in temeiul prerogativelor conferite de dispozitiile art. 126 alin. (2) din Constitutie, a cailor de atac ce pot fi exercitate impotriva incheierii prin care instanta de judecata a admis plangerea si a desfiintat rezolutia sau ordonanta procurorului de netrimitere in judecata, nu aduce atingere art. 124 alin. (2) din Constitutie", iar prevederile art. IX pct. 3 si 5 din Legea nr. 281/2003 sunt in concordanta atat cu principiul constitutional al neretroactivitatii legii, cat si cu dispozitiile art. 6 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, privind solutionarea cauzelor in mod echitabil si intr-un termen rezonabil.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului si Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile din Codul de procedura penala cuprinse in partea speciala, titlul I "Urmarirea penala", capitolul VII "Plangerea impotriva masurilor si actelor de urmarire penala" {prevederi referitoare la dreptul de a face plangere (art. 275), la obligatia de inaintare a plangerii (art. 276), la termenul de rezolvare (art. 277), la plangerea contra actelor procurorului (art. 278) si la admiterea de instanta a plangerii impotriva rezolutiei procurorului de netrimitere in judecata, cu retinerea cauzei spre judecare [art. 278^1 alin. 8 lit. c)]}, precum si dispozitiile art. IX pct. 3 si 5 din Legea nr. 281/2003, care au urmatorul continut:
    "3. Cauzele aflate in curs de judecata, la data intrarii in vigoare a prezentei legi, vor continua sa fie judecate de instantele competente, potrivit dispozitiilor aplicabile anterior acestei date. In caz de admitere a apelului sau a recursului, daca se dispune desfiintarea sau, dupa caz, casarea hotararii si rejudecarea cauzei, aceasta se va judeca de instanta competenta, potrivit prezentei legi.";
    "5. In cazul rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale, al ordonantelor ori, dupa caz, al rezolutiilor de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale, date de procuror pana la intrarea in vigoare a prezentei legi, termenul de introducere a plangerii prevazute in art. 278^1 din Codul de procedura penala este de un an si curge de la intrarea in vigoare a prezentei legi, daca nu s-a implinit termenul de prescriptie a raspunderii penale."
    In opinia autorului exceptiei de neconstitutionalitate, aceste dispozitii de lege contravin principiului neretroactivitatii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constitutie, principiului privind unicitatea, impartialitatea si egalitatea justitiei, reglementat de art. 124 alin. (2) din Legea fundamentala, precum si dispozitiilor art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, potrivit carora orice persoana are dreptul la judecarea cauzei sale intr-un termen rezonabil.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea retine urmatoarele:
    1. In ceea ce priveste termenul de formulare a plangerii reglementate de prevederile art. 275 - 278 din Codul de procedura penala, se constata ca, astfel cum s-a aratat si in punctul de vedere al Guvernului, solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil, in conformitate cu dispozitiile art. 21 alin. (3) din Constitutie si ale art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, este garantata in cursul urmaririi penale prin mai multe dispozitii legale. Astfel, in art. 278 alin. (3) din Codul de procedura penala, modificat si completat prin Legea nr. 480/2004, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 1.088 din 23 noiembrie 2004, se stabileste un termen legal de 20 de zile pentru formularea plangerii impotriva actelor procurorului de neincepere a urmaririi penale, de clasare, de scoatere de sub urmarire penala sau de incetare a urmaririi penale. Totodata, in Codul de procedura penala au fost introduse prevederi legale care au ca obiect de reglementare plangerile impotriva masurilor preventive dispuse de procuror sau de organul de cercetare penala. In acest sens, impotriva ordonantei organului de cercetare penala sau a procurorului privind masura retinerii se poate face plangere, inainte de expirarea celor 24 de ore de la luarea masurii (art. 140^1 alin. 1), iar impotriva ordonantei procurorului, prin care se dispune luarea masurii obligarii de a nu parasi localitatea ori a masurii de a nu parasi tara, termenul de formulare a plangerii este de 3 zile de la luarea masurii (art. 140^2 alin. 1). In aceeasi categorie se inscriu si dispozitiile art. 168 din Codul de procedura penala, referitoare la plangerea impotriva masurilor asiguratorii dispuse de procuror, instituindu-se posibilitatea inaintarii plangerii procurorului sau instantei de judecata, in orice faza a procesului penal. Plangerea se poate face - in fata organelor judiciare penale - numai pana la solutionarea definitiva a procesului penal (alin. 3 al art. 168).
    Impotriva celorlalte acte si masuri de urmarire penala se poate face plangere, in conditiile art. 275 - 278 din Codul de procedura penala, pana la terminarea fazei de urmarire penala, termen care este, de asemenea, rezonabil.
    2. Referitor la critica de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala fata de prevederile art. 124 alin. (2) din Constitutie, se constata ca aceasta nu poate fi retinuta. Astfel, reglementarea de catre legiuitor, in temeiul art. 126 alin. (2) din Constitutie, a masurilor pe care instanta le ia atunci cand pronunta solutia de admitere a plangerii nu aduce atingere principiului constitutional care consacra unicitatea, egalitatea si impartialitatea justitiei. De asemenea, nu poate fi retinuta nici sustinerea autorului exceptiei potrivit careia "orice persoana poate depune plangere la organul de urmarire penala contra altei persoane", intrucat, in conformitate cu dispozitiile art. 278^1 alin. 1 din Codul de procedura penala, plangerea in fata instantei judecatoresti impotriva rezolutiilor sau ordonantelor procurorului de netrimitere in judecata se poate face de "persoana vatamata, precum si de orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate".
    3. In ceea ce priveste dispozitiile art. IX pct. 3 si 5 din Legea nr. 281/2003, critica de neconstitutionalitate, de asemenea, nu poate fi retinuta, deoarece chiar din continutul textelor de lege criticate rezulta ca se respecta principiul constitutional al neretroactivitatii legii, inscris in art. 15 alin. (2) din Constitutie. Astfel, instantele competente sa judece cauzele aflate pe rol la 1 ianuarie 2004, data intrarii in vigoare a Legii nr. 281/2003, sunt determinate de legea aplicabila anterior acestei date, deoarece schimbarea instantelor competente prin aceasta lege ar presupune tocmai incalcarea principiului neretroactivitatii legii. De asemenea, in ceea ce priveste prevederile art. IX pct. 5 se constata ca acestea nu cuprind dispozitii referitoare la o eventuala aplicare pentru perioada anterioara intrarii lor in vigoare, urmand a-si gasi aplicarea exclusiv de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 281/2003, in concordanta cu prevederile art. 15 alin. (2) din Legea fundamentala.
    Curtea retine ca nu sunt incalcate nici prevederile art. 6 pct. 1 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, intrucat dispozitiile legale criticate nu aduc atingere dreptului partilor la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 alin. (1) si (6) din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 275 - 278 si ale art. 278^1 alin. 8 lit. c) din Codul de procedura penala, precum si ale art. IX pct. 3 si 5 din Legea nr. 281/2003, exceptie invocata de Dumitru Octavian Radulescu in Dosarul nr. 1.207/2004 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie - Sectia penala.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 20 ianuarie 2005.

                           PRESEDINTE,
                          ION PREDESCU

                              Magistrat asistent,
                              Florentina Geangu