DECIZIE Nr. 169 din 11 mai 2002
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 292 din
Codul de procedura civila si ale art. 25 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 559 din 30 iulie 2002
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Florentina Geangu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 292 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Gheorghe Dobrinoiu si Laurentiu Dobrinoiu in Dosarul nr. 5.083/2001 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
La apelul nominal raspund: Ion Dobrinoiu, Stefan Dobrinoiu, Silvia Elena
Dobrinoiu, Paul Dobrinoiu si Antoaneta Silvia Andrei, lipsind autorii
exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Cauza fiind in stare de judecata, partile prezente solicita respingerea
exceptiei si constatarea ca dispozitiile art. 292 din Codul de procedura civila
sunt constitutionale.
Reprezentantul Ministerului Public, considerand ca dispozitiile de lege
criticate nu contravin prevederilor art. 21, 24 si 49 din Constitutie, solicita
respingerea exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. De
asemenea, solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a exceptiei de neconstitutionalitate
a dispozitiilor art. 25 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, republicata,
avand in vedere ca, potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 alin.
(1) din Legea nr. 47/1992, republicata, o exceptie de neconstitutionalitate nu poate
fi invocata direct in fata Curtii, aceasta putand fi sesizata cu o asemenea
exceptie numai de catre instanta de judecata.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 4 decembrie 2001, pronuntata in Dosarul nr. 5.083/2001,
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 292 din Codul de
procedura civila, exceptie ridicata de Gheorghe Dobrinoiu si Laurentiu
Dobrinoiu.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorii acesteia sustin ca
dispozitiile art. 292 din Codul de procedura civila incalca prevederile art. 21
din Legea fundamentala, deoarece "prin limitarea motivelor, mijloacelor de
aparare si dovezilor doar la cele invocate la prima instanta sau aratate in
motivarea apelului sau in intampinare, liberul acces la justitie devine o
formula lipsita, in parte, de continutul care i-ar asigura deplina utilitate,
deturnandu-l de la scopul principal pentru care a fost enuntat si inscris in
Constitutie, acela de a reprezenta un garant al drepturilor, libertatilor si
intereselor legitime ale omului". De asemenea, se apreciaza ca prevederile
legale criticate incalca atat dispozitiile constitutionale ale art. 24 alin.
(1) din Constitutie, privind garantarea dreptului la aparare, cat si pe cele
ale art. 49, referitoare la conditiile in care este permisa restrangerea
exercitiului unor drepturi sau libertati.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila apreciaza ca exceptia de
neconstitutionalitate ridicata este neintemeiata.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere
asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
Presedintele Camerei Deputatilor considera ca exceptia de
neconstitutionalitate este neintemeiata. In ceea ce priveste
neconstitutionalitatea art. 292 din Codul de procedura civila, prin raportare
la art. 21 din Constitutie, se arata ca "dreptul fiecarei persoane de a se
adresa instantei de judecata in vederea apararii drepturilor, libertatilor si
intereselor sale legitime nu este incalcat, prin interdictia de a se administra
probe noi in apel, daca ele nu au fost aratate in motivarea apelului sau in
intampinare". De asemenea, se considera ca nu poate fi sustinuta nici
incalcarea art. 24 alin. (1) din Legea fundamentala, deoarece "dreptul
constitutional la aparare este respectat in toate fazele procesului, inclusiv
in faza apelului, cand instanta poate dispune administrarea de noi probe, daca
acest lucru reiese ca necesar in urma dezbaterilor". In sfarsit, se
apreciaza ca nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 49 din Constitutie,
intrucat textul criticat "nu are ca finalitate restrangerea vreunui drept
sau a vreunei libertati".
Guvernul apreciaza criticile de neconstitutionalitate ca fiind
neintemeiate, avand in vedere ca "procedura de solutionare a apelului, ca
si procedura de judecata in intregul ei, se intemeiaza pe dispozitiile art. 125
alin. (3) din Constitutie, care prevad in mod expres ca reglementarea
competentei si a procedurii de judecata se face prin lege, dand astfel
libertate legiuitorului ordinar sa statueze in aceste domenii".
Presedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere asupra exceptiei
de neconstitutionalitate.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctele de vedere ale presedintelui Camerei
Deputatilor si Guvernului, raportul judecatorului-raportor, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, ale art. 1 alin. (1), ale art.
2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
292 din Codul de procedura civila, astfel cum au fost modificate prin art. I
pct. 98 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 138/2000, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 479 din 2 octombrie 2000.
De asemenea, prin petitia depusa la dosarul Curtii Constitutionale la data
de 27 mai 2002 autorii exceptiei au invocat si exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 25 alin. (1) si (2) din Legea nr.
47/1992, republicata.
I. Prevederile art. 292 din Codul de procedura civila au urmatorul
continut: "Partile nu se vor putea folosi inaintea instantei de apel de
alte motive, mijloace de aparare si dovezi decat de cele invocate la prima
instanta sau aratate in motivarea apelului ori in intampinare. Instanta de apel
poate incuviinta si administrarea probelor a caror necesitate rezulta din
dezbateri.
In cazul in care apelul nu se motiveaza ori motivarea apelului sau
intampinarea nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, instanta
de apel se va pronunta, in fond, numai pe baza celor invocate la prima
instanta."
In opinia autorilor exceptiei de neconstitutionalitate aceste dispozitii
legale contravin prevederilor constitutionale ale art. 21, privind accesul
liber la justitie, ale art. 24 alin. (1), referitoare la garantarea dreptului
la aparare, si ale art. 49, privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau
al unor libertati.
Analizand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea Constitutionala
constata ca limitarea instituita de legiuitor, prin dispozitiile art. 292 alin.
1 din Codul de procedura civila, cu privire la motivele, mijloacele de aparare
si dovezile pe care partile le pot utiliza inaintea instantei de apel, exclusiv
la cele invocate la prima instanta sau aratate in motivarea apelului, nu
contravine prevederilor art. 21 din Legea fundamentala, deoarece, ca orice alt
drept, si accesul liber la justitie poate fi exercitat doar in anumite limite
rezonabile, in asa fel incat prin valorificarea lui sa nu se aduca atingere drepturilor
altor titulari, in aceeasi masura ocrotite prin lege. In absenta acestei
limitari s-ar oferi camp liber arbitrariului si abuzului in exercitarea
dreptului, dandu-se posibilitatea reiterarii, in scop exclusiv sicanatoriu, a
unor cereri lipsite de relevanta pentru solutionarea cauzei, de natura sa duca
la prelungirea nejustificata a duratei procesului. Ca, intr-adevar, aceasta a
fost finalitatea avuta in vedere de legiuitor prin instituirea limitarii
mentionate, rezulta si din faptul ca acelasi text da posibilitatea instantei de
apel sa incuviinteze administrarea probelor a caror necesitate rezulta din
dezbateri, prerogativa de natura a-i asigura deplinul control al derularii
procesului si finalizarii sale legale si temeinice, cu luarea in considerare si
a imperativului celeritatii.
In ceea ce priveste reglementarea cuprinsa in alin. 2 al art. 292 din Codul
de procedura civila, aceasta nu face decat sa sanctioneze lipsa de diligenta a
partii care nu si-a motivat apelul sau a facut-o necorespunzator ori incomplet.
Intr-o atare situatie, instantele obisnuiau sa anuleze apelul ca netimbrat,
ignorand caracterul sau devolutiv, motiv pentru care legiuitorul a consacrat in
terminis obligatia instantei de apel, in situatia in care apelul este nemotivat
sau nu cuprinde motive, mijloace de aparare sau dovezi noi, sa se pronunte,
totusi, in fond, pe baza celor invocate la prima instanta. Aceasta noua
prevedere constituie o garantie suplimentara, pe linia asigurarii unei
valorificari plenare a dreptului consacrat de art. 21 din Constitutie,
demonstrand astfel lipsa de temeinicie a criticii de neconstitutionalitate sub
acest aspect.
Curtea nu poate retine neconstitutionalitatea textului de lege criticat
nici in raport cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea fundamentala,
deoarece exigentele instituite de legiuitor nu fac decat sa asigure un cadru
optim derularii procesului, fara a se aduce atingere dreptului la aparare.
Textul criticat nu contravine, de asemenea, nici prevederilor art. 49 din
Constitutie, deoarece, astfel cum s-a aratat, limitarea prevazuta la art. 292
din Codul de procedura civila este determinata tocmai de preocuparea ca
valorificarea dreptului la calea de atac a apelului, ca expresie a liberului
acces la justitie, sa nu aduca atingere drepturilor altor persoane.
II. In legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 25
alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992, republicata, Curtea evoca dispozitiile
art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992
privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata,
potrivit carora aceasta "decide asupra exceptiilor ridicate in fata
instantelor judecatoresti". Din aceste dispozitii constitutionale si
legale rezulta ca o exceptie de neconstitutionalitate nu poate fi ridicata
direct in fata Curtii Constitutionale, sens in care aceasta s-a si pronuntat,
in mod constant, in jurisprudenta sa (de exemplu, prin Decizia nr. 22 din 10
februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 161
din 23 aprilie 1998).
In consecinta, exceptia de neconstitutionalitate a acestor dispozitii de
lege urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.
Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin.
(2) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c),
al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
1. Respinge, ca fiind neintemeiata, exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 292 din Codul de procedura civila, exceptie ridicata de
Gheorghe Dobrinoiu si Laurentiu Dobrinoiu in Dosarul nr. 5.083/2001 al
Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
2. Respinge, ca fiind inadmisibila, exceptia de neconstitutionalitate a
prevederilor art. 25 alin. (1) si (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea
si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, exceptie ridicata de
aceiasi autori in acelasi dosar.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 11 mai 2002.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Florentina Geangu