Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Luminiţa Nicolescu.1. Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 66 alin. (10) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea „Solo Atractiv Com" - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 39.437/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.375D/2015.2. La apelul nominal se constată lipsa părţilor. Procedura de citare este legal îndeplinită.3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate. Acesta arată că accesul liber la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale pentru situaţii deosebite. Deşi dispoziţiile legale criticate sunt derogatorii de la art. 200 din Codul de procedură civilă, ele nu încalcă prevederile art. 21 privind accesul liber la justiţie din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:4. Prin Încheierea din 14 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. 39.437/3/2014, Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 66 alin. (10) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, excepţie ridicată de Societatea „Solo Atractiv Com" - S.R.L. din Bucureşti, într-o cauză având ca obiect deschiderea procedurii simplificate a falimentului.5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia arată, în esenţă, că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât duc la o prelungire nejustificată a duratei litigiului fără ca aceasta să poată fi pusă în sarcina părţii. Trebuie reţinut că partea poate obţine reformarea hotărârii de respingere a cererii de deschidere a procedurii insolvenţei în apel, dar nedepunerea documentelor avute în vedere de instanţă nu poate fi pusă în sarcina acesteia dacă nu a fost citată.6. Legiuitorul a creat o situaţie în care niciuna dintre părţi nu a greşit: judecătorul din prima instanţă nu are posibilitatea de a cita partea şi este nevoit să respingă acţiunea, partea nu ştie că sunt necesare documente suplimentare, iar instanţa de apel este nevoită să admită cererea de deschidere a insolvenţei după depunerea documentelor suplimentare. Astfel, deşi niciuna dintre părţi nu este în culpă, cererea trebuie să parcurgă un întreg ciclu procesual doar pentru că legiuitorul a derogat de la prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă şi a creat o procedură fără citarea părţilor.7. Norma criticată nu îi dă dreptul părţii să îşi completeze cererea conform solicitării instanţei, partea fiind astfel pusă într-o poziţie de inferioritate faţă de alţi justiţiabili, fără niciun fel de justificare rezonabilă. Niciun aspect al procedurii insolvenţei nu justifică această derogare, mai ales în condiţiile în care principiul urmărit, cel al celerităţii, este înfrânt de erorile care pot apărea ca urmare a lipsei citării părţii.8. Pe de altă parte, autoarea excepţiei de neconstituţionalitate solicită constatarea neconstituţionalităţii art. 66 alin. (10) din Legea nr. 85/2014 în măsura în care este interpretat că acelaşi judecător care a pronunţat hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă va pronunţa şi soluţia de revocare a încheierii de deschidere a procedurii insolvenţei.9. Tribunalul Bucureşti - Secţia a VII-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Instanţa arată că, atât timp cât debitorul şi-a întemeiat cererea de deschidere a procedurii pe dispoziţiile art. 38 şi art. 72 din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, judecătorul-sindic prezumă că acesta cunoaşte toate dispoziţiile cuprinse în această lege, implicit şi dispoziţiile art. 67 alin. (2) care prevăd că nedepunerea actelor prevăzute la art. 67 alin. (1), fără citarea sa cu menţiunea de a le depune, deci prin derogare de la art. 200 din Codul de procedură civilă, atrage respingerea cererii.10. Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.11. Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Acesta arată că procedura insolvenţei este o procedură specială caracterizată de celeritate. Tocmai pentru respectarea termenului rezonabil de soluţionare a cererilor de acest tip s-au instituit aceste obligaţii (de depunere de documente) în sarcina debitorului care solicită deschiderea procedurii de insolvenţă cu sancţiunile aferente [respingerea cererii - nedepunerea înscrisurilor prevăzute la art. 67 lit. a), g), k), l) şi m)] sau decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare - nedepunerea înscrisurilor prevăzute de art. 67 lit. h), i) şi j) pentru nerespectarea lor.12. Stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire accesului liber la justiţie, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generate proprii unui stat de drept. Pe de altă parte, debitorul nu-şi poate invoca propria culpă în nedepunerea tuturor actelor prevăzute de lege în susţinerea cererii sale, în situaţia respingerii cererii pentru nedepunerea înscrisurilor prevăzute la art. 67 lit. a), g), k), l) şi m) din Legea nr. 85/2014 debitorul poate formula o nouă cerere completă.13. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:14. Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.15. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum este formulat în încheierea de sesizare îl constituie dispoziţiile art. 66 alin. (10) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 466 din 25 iunie 2014, dispoziţii care au următorul cuprins: „(10) Cererea debitorului se va judeca de urgenţă, în termen de 10 zile, în camera de consiliu, fără citarea părţilor. Prin excepţie de la prevederile art. 200 din Codul de procedură civilă, judecătorul-sindic va stabili termenul de judecată în camera de consiliu, în termen de 10 zile de la depunere, chiar dacă cererea nu îndeplineşte toate cerinţele legale şi nu sunt depuse toate documentele. În cazul în care la data depunerii cererii debitorului se găsesc înregistrate pe rol cereri ale creditorilor, se va proceda potrivit prevederilor alin. (6) teza a II-a."16. În opinia autoarei excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 privind accesul liber la justiţie.17. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit art. 67 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, documentele prevăzute la alin. (1) se depun odată cu cererea de deschidere a procedurii sau, cel mai târziu, până la termenul de judecată stabilit de judecătorul-sindic. Nedepunerea documentelor prevăzute la alin. (1) lit. a)-g), k), l), m) atrage respingerea cererii de deschidere a procedurii, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 38 alin. (2) lit. c) şi d), precum şi a cazului în care cererea de deschidere a procedurii este formulată de lichidatorul numit în procedura de lichidare prevăzută de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Nedepunerea documentelor prevăzute la lit. h), i) şi j) este sancţionată cu decăderea din dreptul de a depune un plan de reorganizare.18. Curtea mai observă că, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, stabilirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, care poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură. Sub acest aspect, principiul accesului liber la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a le utiliza, în formele şi în modalităţile instituite de lege (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 284 din 23 aprilie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 7 iulie 2015).19. Debitorul de bună-credinţă are tot interesul ca procedurile să se desfăşoare cu celeritate. Stabilirea condiţiilor pentru judecarea cererii debitorului ţine de opţiunea legiuitorului, având în vedere situaţia specifică a procedurii insolvenţei care prevede termene scurte care să împiedice deteriorarea situaţiei economice a acestuia şi pentru a creşte, implicit, şansele creditorilor de a-şi recupera creanţele.20. În ceea ce priveşte critica potrivit căreia prevederile art. 66 alin. (10) din Legea nr. 85/2014 ar fi neconstituţionale în măsura în care este interpretat că acelaşi judecător care a pronunţat hotărârea de deschidere a procedurii de insolvenţă va pronunţa şi soluţia de revocare a încheierii de deschidere a procedurii insolvenţei, se constată că ea priveşte, de fapt, alte prevederi legale din aceeaşi lege, respectiv art. 43 alin. (7). Potrivit acestor din urmă prevederi, „Curtea de apel învestită cu soluţionarea apelului declarat împotriva hotărârii judecătorului-sindic prin care s-a respins cererea de deschidere a procedurii insolvenţei, admiţând apelul, va anula hotărârea şi va trimite cauza judecătorului-sindic, pentru deschiderea procedurii insolvenţei." Or, aceste dispoziţii legale nu au fost indicate expres de autorul excepţiei de neconstituţionalitate şi nici nu au fost puse în discuţia părţilor în faţa instanţei de judecată, astfel că nici instanţa de contencios constituţional nu se poate pronunţa asupra lor.21. Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu unanimitate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate invocată de Societatea „Solo Atractiv Com" - S.R.L. din Bucureşti, în Dosarul nr. 39.437/3/2014 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi constată că dispoziţiile art. 66 alin. (10) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.Definitivă şi general obligatorie.Decizia se comunică Tribunalului Bucureşti - Secţia a VII-a civilă şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Pronunţată în şedinţa din data de 24 martie 2016.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALEAUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Fabian Niculae