DECIZIE   Nr. 168 din  6 mai 2003

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 din Codul comercial

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 385 din  4 iunie 2003

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Lucian Stangu            - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Florentina Balta         - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 din Codul comercial, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Eurosac" - S.R.L. in Dosarul nr. 2.526/C/2002 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala.
    La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale privind protectia proprietatii private, intrucat in materia dreptului comercial extinderea prezumtiei de solidaritate a codebitorilor si asupra fidejusorilor care garanteaza obligatia comerciala poate fi inlaturata prin dispozitie contrara cuprinsa in contractul de garantie. Astfel, ramane la latitudinea partilor sa pastreze sau sa inlature prezumtia de solidaritate instituita de textul de lege criticat.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 octombrie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 2.526/C/2002, Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 din Codul comercial, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Eurosac" - S.R.L.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 42 alin. 1 si 2 din Codul comercial incalca principiul potrivit caruia nimeni nu poate fi privat, in mod arbitrar, de dreptul sau de proprietate. In cauza dedusa in fata instantei de judecata, autoarea exceptiei contesta hotararea arbitrala prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unui bun aflat in proprietatea sa, bun cu care o alta societate comerciala garantase o datorie fata de un partener de afaceri. Se arata ca, din punct de vedere legal, masura asiguratorie are caracter accesoriu fata de obligatia principala, astfel incat numai daca debitorul obligatiei de plata se dovedeste insolvabil se va putea valorifica si executa masura asiguratorie instituita. Or, prin hotararea arbitrala s-a dat posibilitatea creditorului de a se indrepta direct impotriva societatii comerciale proprietare a bunului adus in garantie, fara a se incerca o executare impotriva debitorului pentru recuperarea sumelor datorate. Astfel, prevederile art. 42 din Codul comercial incurajeaza rau platnicii, oferindu-le mecanisme de eludare a indeplinirii obligatiilor asumate, incalcand in acest mod obligatiile prevazute de art. 135 alin. (1) din Constitutie. De asemenea, textul de lege criticat aduce atingere dreptului de proprietate, aceasta restrangere nefiind justificata de existenta vreuneia din situatiile prevazute de art. 49 din Constitutie privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau al unor libertati.
    Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala, exprimandu-si punctul de vedere, considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca in materie comerciala legea instituie o prezumtie de solidaritate a codebitorilor, in scopul inlaturarii dificultatilor pe care le implica diviziunea datoriei, insa aceasta prezumtie este relativa, astfel incat poate fi inlaturata prin stipulatie contrara. Atunci cand obligatia este garantata de fidejusori, legiuitorul a inteles sa extinda aceasta prezumtie de solidaritate si asupra acestora, intrucat, data fiind natura juridica a fidejusiunii, fidejusorul se obliga fata de creditor sa execute insasi obligatia, in cazul in care debitorul nu o indeplineste. Prin urmare, instanta apreciaza ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate, cu atat mai mult cu cat obligatia asumata de fidejusor izvoraste dintr-un contract care exprima vointa partilor, exercitata in limitele legii.
    Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
    Guvernul arata ca prezumtia de solidaritate a debitorilor si fidejusorilor, reglementata de Codul comercial, confera creditorului o garantie eficace a executarii obligatiei de catre debitori. In cazul fidejusorilor din cadrul raporturilor obligationale comerciale, acestia raspund solidar cu debitorul principal, fara a se putea apara impotriva pretentiilor creditorilor prin invocarea beneficiului de discutiune sau a celui de diviziune, specifice fidejusiunii din raporturile obligationale reglementate de Codul civil. In consecinta, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 42 alin. 1 si 2 din Codul comercial, text de lege care are urmatorul continut:
    - Art. 42 alin. 1 si 2: "In obligatiunile comerciale codebitorii sunt tinuti solidariceste, afara de stipulatiune contrarie.
    Aceeasi presumptiune exista si contra fidejusorului, chiar necomerciant, care garanteaza o obligatiune comerciala."
    Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au urmatoarea redactare:
    - Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social, in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta valori supreme si sunt garantate.";
    - Art. 41 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.
    (2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate asupra terenurilor.";
    - Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale; prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.
    (2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
    - Art. 135 alin. (1) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea. [...]
    (6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine cele ce urmeaza:
    Acceptand postura de fidejusor, de neconceput fara acordul exprimat in acest sens, persoana in cauza este prezumata ca a cunoscut reglementarea legala aplicabila in materie, potrivit principiului "nemo censetur ignorare legem", si, prin urmare, ea si-a asumat in cunostinta de cauza riscurile pe care le antrena o asemenea calitate, anume cele care decurg din prezumtia de solidaritate in executarea obligatiilor pe care s-a angajat sa le garanteze, prezumtie instituita prin textul de lege criticat.
    Culpa sa este cu atat mai evidenta cu cat dispozitia legala cuprinsa in art. 42 din Codul comercial nu are caracter imperativ, oferind posibilitatea, atat codebitorilor, cat si fidejusorilor, de a inlatura prezumtia de solidaritate pe calea unei stipulatii contrare. Asa fiind, fidejusorul unei obligatii comerciale este in masura ca, printr-o clauza cuprinsa in contractul de garantie, sa faca inoperanta prezumtia de solidaritate, lipsa lui de diligenta sub acest aspect, cu consecintele drastice pe care este tinut sa le suporte, neputand constitui motiv de critica a reglementarii legale aplicabile.
    Curtea constata ca, intrucat incidenta reglementarii criticate este subsecventa acordului de vointa intervenit intre toate partile contractante, nu exista nici un temei in raport de care sa se poata retine ca aceasta ar contraveni art. 41 alin. (1) si (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din Constitutie. O atare concluzie se impune daca se are in vedere faptul ca dreptul de proprietate implica prerogativa dispozitiei, a carei exercitare, in limite legale, inclusiv in sensul renuntarii la respectivul drept, nu poate fi anihilata prin invocarea faptului ca dreptul de proprietate este ocrotit si garantat prin Constitutie, aceste norme de protectie fiind, evident, inoperante impotriva vointei titularului.
    Fata de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de constitutionalitate si in raport cu sustinerile autorului exceptiei, Curtea constata ca art. 1 alin. (3) si art. 49 alin. (1) si (2) din Constitutie nu au relevanta in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 din Codul comercial, exceptie ridicata de Societatea Comerciala "Eurosac" - S.R.L. in Dosarul nr. 2.526/C/2002 al Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 mai 2003.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu