DECIZIE Nr. 168 din 6 mai 2003
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin.
1 si 2 din Codul comercial
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 385 din 4 iunie 2003
Nicolae Popa - presedinte
Costica Bulai - judecator
Nicolae Cochinescu - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Petre Ninosu - judecator
Serban Viorel Stanoiu - judecator
Lucian Stangu - judecator
Ioan Vida - judecator
Florentina Balta - procuror
Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 42 alin. 1 si 2 din Codul comercial, exceptie ridicata de
Societatea Comerciala "Eurosac" - S.R.L. in Dosarul nr. 2.526/C/2002
al Curtii de Apel Oradea - Sectia comerciala.
La apelul nominal lipsesc partile, fata de care procedura de citare este
legal indeplinita.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei
de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, sustinand ca textul de lege
criticat nu contravine prevederilor constitutionale privind protectia
proprietatii private, intrucat in materia dreptului comercial extinderea
prezumtiei de solidaritate a codebitorilor si asupra fidejusorilor care
garanteaza obligatia comerciala poate fi inlaturata prin dispozitie contrara
cuprinsa in contractul de garantie. Astfel, ramane la latitudinea partilor sa
pastreze sau sa inlature prezumtia de solidaritate instituita de textul de lege
criticat.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
Prin Incheierea din 22 octombrie 2002, pronuntata in Dosarul nr.
2.526/C/2002, Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala a sesizat Curtea
Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42
alin. 1 si 2 din Codul comercial, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Eurosac" - S.R.L.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 42 alin.
1 si 2 din Codul comercial incalca principiul potrivit caruia nimeni nu poate
fi privat, in mod arbitrar, de dreptul sau de proprietate. In cauza dedusa in
fata instantei de judecata, autoarea exceptiei contesta hotararea arbitrala
prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator asupra unui bun aflat
in proprietatea sa, bun cu care o alta societate comerciala garantase o datorie
fata de un partener de afaceri. Se arata ca, din punct de vedere legal, masura
asiguratorie are caracter accesoriu fata de obligatia principala, astfel incat
numai daca debitorul obligatiei de plata se dovedeste insolvabil se va putea
valorifica si executa masura asiguratorie instituita. Or, prin hotararea
arbitrala s-a dat posibilitatea creditorului de a se indrepta direct impotriva
societatii comerciale proprietare a bunului adus in garantie, fara a se incerca
o executare impotriva debitorului pentru recuperarea sumelor datorate. Astfel,
prevederile art. 42 din Codul comercial incurajeaza rau platnicii, oferindu-le
mecanisme de eludare a indeplinirii obligatiilor asumate, incalcand in acest
mod obligatiile prevazute de art. 135 alin. (1) din Constitutie. De asemenea,
textul de lege criticat aduce atingere dreptului de proprietate, aceasta
restrangere nefiind justificata de existenta vreuneia din situatiile prevazute
de art. 49 din Constitutie privind restrangerea exercitiului unor drepturi sau
al unor libertati.
Curtea de Apel Oradea - Sectia comerciala, exprimandu-si punctul de vedere,
considera exceptia de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata. Se arata ca
in materie comerciala legea instituie o prezumtie de solidaritate a
codebitorilor, in scopul inlaturarii dificultatilor pe care le implica
diviziunea datoriei, insa aceasta prezumtie este relativa, astfel incat poate
fi inlaturata prin stipulatie contrara. Atunci cand obligatia este garantata de
fidejusori, legiuitorul a inteles sa extinda aceasta prezumtie de solidaritate
si asupra acestora, intrucat, data fiind natura juridica a fidejusiunii,
fidejusorul se obliga fata de creditor sa execute insasi obligatia, in cazul in
care debitorul nu o indeplineste. Prin urmare, instanta apreciaza ca textul de
lege criticat nu contravine prevederilor constitutionale invocate, cu atat mai
mult cu cat obligatia asumata de fidejusor izvoraste dintr-un contract care
exprima vointa partilor, exercitata in limitele legii.
Potrivit dispozitiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului, precum si Guvernului, pentru a-si formula punctele de
vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Guvernul arata ca prezumtia de solidaritate a debitorilor si fidejusorilor,
reglementata de Codul comercial, confera creditorului o garantie eficace a
executarii obligatiei de catre debitori. In cazul fidejusorilor din cadrul
raporturilor obligationale comerciale, acestia raspund solidar cu debitorul
principal, fara a se putea apara impotriva pretentiilor creditorilor prin
invocarea beneficiului de discutiune sau a celui de diviziune, specifice
fidejusiunii din raporturile obligationale reglementate de Codul civil. In
consecinta, se apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este nefondata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144
lit. c) din Constitutie si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din
Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de
neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie art. 42 alin. 1
si 2 din Codul comercial, text de lege care are urmatorul continut:
- Art. 42 alin. 1 si 2: "In obligatiunile comerciale codebitorii sunt
tinuti solidariceste, afara de stipulatiune contrarie.
Aceeasi presumptiune exista si contra fidejusorului, chiar necomerciant,
care garanteaza o obligatiune comerciala."
Textele constitutionale invocate de autorul exceptiei ca fiind incalcate au
urmatoarea redactare:
- Art. 1 alin. (3): "Romania este stat de drept, democratic si social,
in care demnitatea omului, drepturile si libertatile cetatenilor, libera
dezvoltare a personalitatii umane, dreptatea si pluralismul politic reprezinta
valori supreme si sunt garantate.";
- Art. 41 alin. (1) si (2): "(1) Dreptul de proprietate, precum si
creantele asupra statului, sunt garantate. Continutul si limitele acestor
drepturi sunt stabilite de lege.
(2) Proprietatea privata este ocrotita in mod egal de lege, indiferent de
titular. Cetatenii straini si apatrizii nu pot dobandi dreptul de proprietate
asupra terenurilor.";
- Art. 49: "(1) Exercitiul unor drepturi sau al unor libertati poate
fi restrans numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea
sigurantei nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a
drepturilor si a libertatilor cetatenilor; desfasurarea instructiei penale;
prevenirea consecintelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru
deosebit de grav.
(2) Restrangerea trebuie sa fie proportionala cu situatia care a
determinat-o si nu poate atinge existenta dreptului sau a libertatii.";
- Art. 135 alin. (1) si (6): "(1) Statul ocroteste proprietatea. [...]
(6) Proprietatea privata este, in conditiile legii, inviolabila."
Examinand exceptia de neconstitutionalitate, Curtea retine cele ce urmeaza:
Acceptand postura de fidejusor, de neconceput fara acordul exprimat in
acest sens, persoana in cauza este prezumata ca a cunoscut reglementarea legala
aplicabila in materie, potrivit principiului "nemo censetur ignorare
legem", si, prin urmare, ea si-a asumat in cunostinta de cauza riscurile
pe care le antrena o asemenea calitate, anume cele care decurg din prezumtia de
solidaritate in executarea obligatiilor pe care s-a angajat sa le garanteze, prezumtie
instituita prin textul de lege criticat.
Culpa sa este cu atat mai evidenta cu cat dispozitia legala cuprinsa in
art. 42 din Codul comercial nu are caracter imperativ, oferind posibilitatea,
atat codebitorilor, cat si fidejusorilor, de a inlatura prezumtia de
solidaritate pe calea unei stipulatii contrare. Asa fiind, fidejusorul unei
obligatii comerciale este in masura ca, printr-o clauza cuprinsa in contractul
de garantie, sa faca inoperanta prezumtia de solidaritate, lipsa lui de
diligenta sub acest aspect, cu consecintele drastice pe care este tinut sa le
suporte, neputand constitui motiv de critica a reglementarii legale aplicabile.
Curtea constata ca, intrucat incidenta reglementarii criticate este
subsecventa acordului de vointa intervenit intre toate partile contractante, nu
exista nici un temei in raport de care sa se poata retine ca aceasta ar
contraveni art. 41 alin. (1) si (2) si art. 135 alin. (1) si (6) din
Constitutie. O atare concluzie se impune daca se are in vedere faptul ca dreptul
de proprietate implica prerogativa dispozitiei, a carei exercitare, in limite
legale, inclusiv in sensul renuntarii la respectivul drept, nu poate fi
anihilata prin invocarea faptului ca dreptul de proprietate este ocrotit si
garantat prin Constitutie, aceste norme de protectie fiind, evident, inoperante
impotriva vointei titularului.
Fata de obiectul de reglementare al normei deduse controlului de
constitutionalitate si in raport cu sustinerile autorului exceptiei, Curtea
constata ca art. 1 alin. (3) si art. 49 alin. (1) si (2) din Constitutie nu au
relevanta in sustinerea exceptiei de neconstitutionalitate.
Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) si al
art. 145 alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 1, 2, 3, al art. 13 alin.
(1) lit. A.c), al art. 23 si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 42 alin. 1
si 2 din Codul comercial, exceptie ridicata de Societatea Comerciala
"Eurosac" - S.R.L. in Dosarul nr. 2.526/C/2002 al Curtii de Apel
Oradea - Sectia comerciala.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 6 mai 2003.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
prof. univ. dr. NICOLAE POPA
Magistrat asistent,
Mihaela Senia Costinescu