DECIZIE Nr.
1671 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 282 1 si art. 725 alin. 1, 2 si 4
din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 118 din 23 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Fabian Niculae -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 şi art. 725
alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă, excepţie
ridicată de Grigore Ilie şi de Irina Ilie în Dosarul nr.
3.514/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a civilă.
La apelul nominal se prezintă, pentru autori,
domnul avocat Nicolae Stroian, lipsind celelalte părţi,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 3 februarie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 3.514/301/2006, Tribunalul
Bucureşti - Secţia a V-a civilă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 2821 şi art. 725 alin. 1, 2 şi 4 din
Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Grigore Ilie
şi de Irina Ilie într-un dosar având ca obiect o acţiune pentru
anularea unor acte.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorii consideră
că prevederile criticate încalcă dreptul la apărare şi
dreptul la un proces echitabil. Autorii sunt nemulţumiţi de faptul
că textul legal prevede o limită valorică în funcţie de
care sentinţa este atacabilă cu apel sau cu recurs, aceasta cu atât
mai mult cu cât în cazul lor un capăt de cerere este evaluabil în bani,
iar altul nu. In continuare, autorii arată că, dacă se
compară prevederile art. 2821 cu cele ale art. 725 alin. 4,
apare o confuzie evidentă. în concluzie, autorii arată că le
este încălcat dreptul la apărare, acesta trebuind să fie un drept
real, şi nu teoretic. De asemenea, ei mai consideră că
dispoziţia art. 2821 este neconstituţională, întrucât
îi privează de dreptul la apărare, având în vedere că textul nu
mai prevede dreptul la apel.
Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a
civilă nu şi-a exprimat punctul de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate invocate.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile
Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie prevederile art. 2821 şi art. 725 alin. 1, 2
şi 4 din Codul de procedură civilă, prevederi ce au
următorul conţinut:
-Art. 2821: „Nu sunt supuse apelului
hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă
în cererile introduse pe cale principală privind pensii de
întreţinere, litigii al căror obiect are o valoare de până la
100 de mii de lei inclusiv, atât în materie civilă, cât şi în materie
comercială, acţiunile posesorii, precum şi cele referitoare la
înregistrările în registrele de stare civilă, luarea măsurilor
asigurătorii şi în alte cazuri prevăzute de lege.
Hotărârile instanţelor
judecătoreşti prin care se soluţionează plângerile
împotriva hotărârilor autorităţilor administraţiei publice
cu activitate jurisdicţională şi ale altor organe cu astfel de
activitate nu sunt supuse apelului, dacă legea nu prevede altfel.";
- Art. 725 alin. 1, 2 şi 4: „Dispoziţiile
legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în
vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche,
precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Procesele în curs de judecată la data
schimbării competenţei instanţelor legal învestite vor continua
să fie judecate de acele instanţe. In caz de casare cu trimitere spre
rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt
pe deplin aplicabile. [...]
Hotărârile pronunţate înainte de intrarea
în vigoare a legii noi rămân supuse căilor de atac şi termenelor
prevăzute de legea sub care au fost pronunţate."
In opinia autorilor excepţiei de
neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin
dispoziţiilor cuprinse în art. 21 alin. (1) şi (2) din
Constituţie privind liberul acces la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor
art. 2821 şi art. 725 alin. 1 şi 2 din Codul de
procedură civilă, constatând că sunt constituţionale.
Astfel, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2821 din
Codul de procedură civilă, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr.
970 din 25 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 618 din 14 septembrie 2009. Cu acel prilej, Curtea a apreciat că
instituirea unor reguli speciale privind exercitarea căilor de atac nu
contravine prevederilor constituţionale cuprinse în art. 21 privind
accesul liber la justiţie, atât timp cât, potrivit celor prevăzute de
art. 2821 din Codul de procedură civilă,
părţilor interesate le este asigurată posibilitatea
exercitării unei căi de atac împotriva hotărârii
judecătoreşti considerate defavorabilă.
Cu privire la dispoziţiile art. 725 alin. 1
şi 2 din Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai
pronunţat prin Decizia nr. 519 din 20 iunie 2006, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 601 din 12 iulie 2006, statuând
că aceste dispoziţii legale instituie regula de drept comun ce
constă în aplicarea imediată a legii procesuale noi, aceeaşi
instanţă putând fi învestită cu soluţionarea a două
căi de atac în aceeaşi cauză, ceea ce nu relevă însă
niciun fine de neconstituţionalitate.
Referitor la dispoziţiile art. 725 alin. 4 din
Codul de procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia
nr. 141 din 15 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 495 din 13 iunie 2005, când a constatat că principiul aplicării
imediate a normei procesuale este de sorginte legală, iar nu
constituţională, legiuitorul având posibilitatea de a deroga de la
acesta în anumite situaţii particulare, aşa cum a procedat şi în
prezenta cauză, fără ca o atare soluţie să poată
fi calificată ca neconstituţională.
Mai mult decât atât, în această materie aplicarea
imediată a legii noi, în măsura în care s-ar referi şi la
hotărâri anterior pronunţate, care astfel ar fi supuse căilor de
atac potrivit noii reglementări sau sustrase incidenţei unei căi
de atac prevăzute de reglementarea în vigoare la data
pronunţării lor, dar abrogate prin reglementarea ulterioară, ar
avea caracter retroactiv şi, deci, neconstituţional.
Pentru evitarea acestei consecinţe negative,
legiuitorul a adoptat, cu caracter tranzitoriu, prin derogare de la regula
generală a aplicării imediate a normei procedurale, soluţia
supravieţuirii legii vechi, care, deşi abrogată, continuă
să guverneze regimul juridic al căilor de atac ce urmează a fi
exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate
sub imperiul ei, soluţie pe care Constituţia nu o prohibeşte.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură
să impună schimbarea acestei jurisprudenţe, atât soluţiile,
cât şi motivarea acestor decizii îşi păstrează valabilitatea
şi în cauza de faţă.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2821 şi
art. 725 alin. 1, 2 şi 4 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Grigore Ilie şi de Irina Ilie în Dosarul
nr. 3.514/301/2006 al Tribunalului Bucureşti - Secţia a V-a
civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Fabian Niculae