DECIZIE Nr. 167 din 21 octombrie 1999
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin.
3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 585 din 30 noiembrie 1999
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Iuliana Nedelcu - procuror
Mihai Paul Cotta - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din
Codul penal, ridicata de Petre Garaiman in Dosarul nr. 751/1998 al Tribunalului
Militar Teritorial Bucuresti.
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data de 14 octombrie 1999 si
au fost consemnate in incheierea din acea data, cand Curtea, avand nevoie de
timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru data de 21 octombrie 1999.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 29 iunie 1999 Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti a
sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata de Petre
Garaiman intr-o cauza penala avand ca obiect judecarea apelului declarat de
autorul exceptiei impotriva Sentintei Tribunalului Militar Teritorial Bucuresti
nr. 74/1998.
In motivarea exceptiei se sustine ca dispozitiile art. 81 alin. 3 din Codul
penal, care prevad ca "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu
poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede
pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de vatamare
corporala grava, viol si tortura", sunt neconstitutionale, deoarece
contravin prevederilor art. 4 alin. (2) si ale art. 16 din Constitutie,
privitoare la egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice,
fara privilegii si fara discriminari. Se considera ca unui cetatean nu ii poate
fi interzis in mod arbitrar accesul la masurile de politica penala neprivative
de libertate. Intrucat autorul exceptiei a fost condamnat pentru savarsirea
infractiunii de vatamare corporala grava, in sustinerea exceptiei se refera la
exceptarea de la beneficiul suspendarii executarii pedepsei sau al executarii
acesteia la locul de munca a pedepsei pentru aceasta infractiune. Acesta
compara vatamarea corporala grava, exceptata de la beneficiul masurilor mentionate,
cu infractiunea de ucidere din culpa, pentru care legea nu interzice aceste
masuri nici in cazul variantelor agravante ale infractiunii, ceea ce
constituie, in viziunea sa, o vadita inegalitate. Autorul exceptiei mai sustine
ca pentru aceleasi motive sunt neconstitutionale si dispozitiile art. 86^1
alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal.
Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, instanta de
judecata considera ca a fost legal ridicata, desi s-a depus dupa incheierea
dezbaterilor in apel. Se apreciaza insa ca este neintemeiata, deoarece
dispozitiile art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul
penal nu incalca nici o prevedere constitutionala, fiind atributul exclusiv al
legiuitorului de a stabili modalitatile concrete de individualizare a
executarii pedepselor si de a prevedea criteriile de care trebuie sa se
foloseasca instantele in aplicarea acestor masuri. Discriminarea invocata de
autorul exceptiei apare, in realitate, ca o masura necesara pentru atingerea
scopului pedepsei. Instanta face referire in acest sens la Decizia Curtii
Constitutionale nr. 25 din 23 februarie 1999, prin care s-a constatat
constitutionalitatea dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal.
In conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
republicata, au fost solicitate punctele de vedere ale presedintilor celor doua
Camere ale Parlamentului si Guvernului.
In punctul de vedere al Guvernului se arata ca din cuprinsul prevederilor
art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal
rezulta ca legiuitorul a inteles sa excluda de la beneficiul suspendarii
conditionate a executarii pedepsei, al suspendarii executarii pedepsei sub
supraveghere si al executarii pedepsei la locul de munca pe acei infractori
care au savarsit infractiuni intentionate grave, oricare ar fi natura acestora,
sau infractiunile de violenta nominalizate in texte. Prin criteriile si
exceptiile pe care legiuitorul le prevede pentru aplicarea acestor mijloace de
individualizare a executarii pedepselor nu se poate sustine ca se aduce
atingere dispozitiei constitutionale din art. 16 privitoare la egalitatea in
drepturi si nici prevederilor art. 4 alin. (2) din Constitutie privind
egalitatea intre cetateni, deoarece dispozitiile criticate nu au legatura cu
egalitatea intre cetateni, ele necontinand nici o discriminare pe temei de
rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta
politica, avere sau de origine sociala. Se invoca in acelasi sens Decizia nr.
25 din 23 februarie 1999, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia
de neconstitutionalitate a art. 81 alin. 3 din Codul penal, statuand ca acest
text nu contravine prevederilor constitutionale criticate, deoarece limitarea
aplicarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei nu incalca nici unul
dintre criteriile egalitatii in drepturi. O solutie identica a fost adoptata si
prin Decizia nr. 79 din 20 mai 1999, prin care Curtea, respingand aceeasi
exceptie, precizeaza ca art. 16 alin. (1) din Constitutie consfinteste
egalitatea in drepturi intre cetateni in ceea ce priveste recunoasterea in
favoarea acestora a unor drepturi si libertati fundamentale, nu si identitatea
de tratament juridic asupra aplicarii unor masuri, indiferent de natura lor. In
acest fel se justifica nu numai admisibilitatea, dar si necesitatea unui regim
juridic diferit fata de anumite categorii de persoane. In concluzie, se
apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate privind art. 81 alin. 3, art. 86^1
alin. 3 si art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, in raport cu art. 4 alin. (2) si
art. 16 din Constitutie, este neintemeiata.
Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele
lor de vedere.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale
criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii
nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Potrivit art. 144 lit. c) din Constitutie si art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata, Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta sa
solutioneze exceptia ridicata.
Desi in dispozitivul incheierii de sesizare instanta se refera la exceptia
de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul penal, din
examinarea cererii prin care se ridica exceptia, cerere aflata la dosarul
cauzei, precum si din continutul incheierii de sesizare rezulta ca exceptia de
neconstitutionalitate are ca obiect nu numai dispozitiile art. 81 alin. 3, ci
si dispozitiile art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal.
Curtea Constitutionala urmeaza sa se pronunte asupra constitutionalitatii
acestor texte, care au urmatorul continut:
- Art. 81 alin. 3 - "Suspendarea conditionata a executarii pedepsei nu
poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede
pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de
vatamare corporala grava, viol si tortura";
- Art. 86^1 alin. 3 - "Suspendarea executarii pedepsei sub
supraveghere nu poate fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru
care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul
infractiunilor de vatamare corporala grava, viol si tortura";
- Art. 86^7 alin. 3 - "Executarea pedepsei la locul de munca nu poate
fi dispusa in cazul infractiunilor intentionate pentru care legea prevede
pedeapsa inchisorii mai mare de 12 ani, precum si in cazul infractiunilor de
vatamare corporala grava, viol si tortura".
Ca urmare a examinarii exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor
legale criticate, se constata ca jurisprudenta Curtii Constitutionale este
constanta, statuandu-se prin mai multe decizii ca aceste prevederi sunt
constitutionale. In acest sens Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin
Decizia nr. 25 din 23 februarie 1999, publicata in Monitorul Oficial al
Romaniei, Partea I, nr. 136 din 1 aprilie 1999, si prin Decizia nr. 79 din 20
mai 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 323 din 6
iulie 1999. In considerentele acestor decizii Curtea a statuat, referitor la
exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3 din Codul
penal, ca apartin competentei exclusive a Parlamentului atat instituirea unor
mijloace de individualizare a executarii pedepsei, cum este suspendarea
executarii acesteia, cat si exceptiile de la aplicarea masurii respective, fara
ca prin aceasta sa se incalce dispozitiile art. 4 alin. (2) si ale art. 16 din
Constitutie sau alte texte constitutionale.
De asemenea, in legatura cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 81 alin. 3, art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din
Codul penal, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin Decizia nr. 95 din 17
iunie 1999, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 357 din
28 iulie 1999, constatand cu acel prilej ca Parlamentul este unica autoritate
legiuitoare a tarii, care adopta reglementari inclusiv pentru instituirea
mijloacelor de individualizare a pedepselor, asa cum este suspendarea
executarii pedepsei, in cele doua forme ale sale, sau executarea pedepsei la
locul de munca, precum si in vederea stabilirii conditiilor si a sferei de
incidenta a acestor mijloace de individualizare a pedepselor.
Deoarece nu au intervenit elemente noi care sa determine o schimbare a
jurisprudentei Curtii Constitutionale, urmeaza ca aceste considerente sa se
aplice si in cauza de fata.
Pe de alta parte, referitor la critica potrivit careia art. 81 alin. 3 din
Codul penal ingradeste accesul cetatenilor la aplicarea masurii suspendarii
executarii pedepsei privative de libertate, Curtea constata ca aceasta nu este
o problema de control al constitutionalitatii, ci o problema de politica
penala, care apartine competentei exclusive a legiuitorului, singurul care,
potrivit art. 58 alin. (1) din Constitutie, poate modifica sau completa
dispozitiile legale in vigoare. Aceeasi concluzie este, de altfel, cuprinsa si
in Decizia Curtii Constitutionale nr. 119 din 23 septembrie 1999, publicata in
Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 554 din 12 noiembrie 1999, decizie
prin care s-a retinut ca, desi reala, nu poate fi analizata in cadrul
controlului de constitutionalitate critica potrivit careia s-ar impune
reevaluarea limitei de 12 ani pana la care poate fi acordata suspendarea
conditionata a executarii pedepsei, in raport cu limitele speciale ale pedepsei
inchisorii prevazute de Legea nr. 140/1996, reevaluare care, conform art. 58
alin. (1) din Constitutie, apartine competentei exclusive a Parlamentului.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie,
precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992,
republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 81 alin. 3,
art. 86^1 alin. 3 si ale art. 86^7 alin. 3 din Codul penal, exceptie ridicata
de Petre Garaiman in Dosarul nr. 751/1998 al Tribunalului Militar Teritorial
Bucuresti.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din data de 21 octombrie 1999.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Mihai Paul Cotta