DECIZIE   Nr. 167 din  6 iunie 2002

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN:            MONITORUL OFICIAL  NR. 559 din 30 iulie 2002

    Nicolae Popa             - presedinte
    Costica Bulai            - judecator
    Nicolae Cochinescu       - judecator
    Constantin Doldur        - judecator
    Kozsokar Gabor           - judecator
    Petre Ninosu             - judecator
    Serban Viorel Stanoiu    - judecator
    Ioan Vida                - judecator
    Iuliana Nedelcu          - procuror
    Mihaela Senia Costinescu - magistrat-asistent

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Tanifidis Bancuta in Dosarul nr. 758/2002 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala.
    La apelul nominal lipseste autorul exceptiei, fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca fiind neintemeiata, aratand ca asupra constitutionalitatii dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala Curtea Constitutionala s-a mai pronuntat prin Decizia nr. 179/2001 si prin Decizia nr. 180/2001, statuand ca aceste dispozitii sunt constitutionale.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, retine urmatoarele:
    Prin Incheierea din 19 februarie 2002, pronuntata in Dosarul nr. 758/2002, Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Tanifidis Bancuta in dosarul mentionat.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate autorul acesteia sustine ca dispozitiile art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala sunt contrare prevederilor art. 21 si 128 din Constitutie, lezandu-se dreptul inculpatului de a folosi caile de atac si de a avea acces liber la justitie. Aceste dispozitii sunt considerate neconstitutionale, deoarece nu prevad posibilitatea atacarii cu recurs separat a incheierii prin care instanta a respins cererea de revocare a masurii arestarii preventive a inculpatului.
    Exprimandu-si opinia asupra exceptiei de neconstitutionalitate, Curtea de Apel Pitesti - Sectia penala arata ca dispozitiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala nu contravin prevederilor constitutionale, deoarece incheierea poate fi atacata cu recurs o data cu hotararea prin care se dispune asupra fondului cauzei. Pe de alta parte, pe tot parcursul procesului penal, daca survin imprejurari noi, inculpatul poate formula o noua cerere de revocare a masurii arestarii preventive, care urmeaza sa fie solutionata in raport cu acele imprejurari. Se apreciaza ca nu sunt incalcate nici dispozitiile art. 128 din Constitutie, deoarece dreptul de folosire a cailor de atac se realizeaza numai in conditiile legii, fara discriminari. Instanta invoca in acest sens Decizia Curtii Constitutionale nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998.
    In conformitate cu dispozitiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata, incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului si Guvernului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate in cauza.
    Guvernul considera ca exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, in raport cu prevederile art. 21 si 128 din Constitutie, este neintemeiata. Se apreciaza ca incheierea data in prima instanta, prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive, desi nu poate fi atacata separat cu recurs, poate fi atacata totusi o data cu fondul, atat de inculpat, cat si de procuror. Mai mult, inculpatul poate cere din nou revocarea masurii, daca socoteste ca nu mai exista vreun temei care sa justifice mentinerea masurii arestarii preventive. Pe de alta parte, competenta stabilirii cailor de atac apartine in exclusivitate legiuitorului, astfel incat nu poate fi retinuta sustinerea potrivit careia dispozitiile legale criticate contravin prevederilor art. 128 din Constitutie. Prin art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala legiuitorul reglementeaza modul de exercitare a cailor de atac, in concordanta cu prevederile constitutionale, stabilind ca incheierile prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu pot fi atacate decat o data cu fondul.
    Guvernul invoca, in sustinerea punctului sau de vedere, jurisprudenta Curtii Constitutionale, de exemplu, Decizia nr. 649 din 16 decembrie 1997, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 80 din 19 februarie 1998, si Decizia nr. 38 din 26 februarie 1998, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 177 din 13 mai 1998.
    Presedintii Camerei Deputatilor si Senatului nu au trimis punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, care au urmatorul continut: "Incheierea data in prima instanta prin care se dispune luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive poate fi atacata separat cu recurs, de procuror sau de inculpat. [...]"
    Dispozitiile constitutionale invocate de autorii exceptiei ca fiind incalcate sunt urmatoarele:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.";
    - Art. 28: "Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii."
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea constata ca prevederile art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala nu contravin art. 21 si 128 din Constitutie.
    In ceea ce priveste sustinerea autorului exceptiei referitoare la ingradirea prin art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala a accesului liber la justitie, prevazut la art. 21 din Constitutie, Curtea retine ca aceasta critica este lipsita de temei, deoarece art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala reglementeaza tocmai calea de atac a recursului impotriva incheierii prin care instanta de judecata a dispus luarea, revocarea, inlocuirea sau incetarea unei masuri preventive. Or, aceste dispozitii nu pot fi considerate neconstitutionale, deoarece nu ingradesc, ci permit accesul liber la justitie.
    Curtea nu poate retine nici critica privind incalcarea prevederilor art. 128 din Constitutie, care reglementeaza folosirea cailor de atac, intrucat acest drept fundamental se realizeaza in conditiile legii, iar restrangerea prin lege a cailor de atac este constitutionala, nefiind contrara dispozitiilor art. 128 din Constitutie. Prin urmare, este in competenta exclusiva a legiuitorului de a stabili care sunt caile de atac si in ce conditii pot fi exercitate. Faptul ca incheierea prin care se respinge cererea de revocare a masurii arestarii preventive nu poate fi atacata separat cu recurs se explica, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuziva a procesului, iar pe de alta parte, prin faptul ca respectiva incheiere poate fi atacata cu recurs o data cu hotararea prin care s-a solutionat fondul cauzei.
    Curtea constata ca solutia adoptata de legiuitor prin dispozitia legala criticata imbina interesul general al desfasurarii normale a procesului penal cu drepturile inculpatului si este in concordanta cu dispozitiile si principiile Constitutiei.
    De altfel, Curtea Constitutionala s-a pronuntat prin mai multe decizii asupra exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, dintre care mentionam Decizia nr. 288 din 1 noiembrie 2001, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 23 din 16 ianuarie 2002, deciziile nr. 179 si 180 din 14 iunie 2001, publicate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 490 din 23 august 2001, exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 din Codul de procedura penala fiind respinsa ca neintemeiata. Solutia adoptata in aceste decizii, precum si considerentele pe care se intemeiaza sunt valabile si in cauza de fata.

    Pentru considerentele expuse mai sus, in temeiul art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c) si al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicata,

    CURTEA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 141 alin. 1 teza intai din Codul de procedura penala, exceptie ridicata de Tanifidis Bancuta in Dosarul nr. 758/2002 al Curtii de Apel Pitesti - Sectia penala.
    Definitiva si obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 6 iunie 2002.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. NICOLAE POPA

                              Magistrat asistent,
                              Mihaela Senia Costinescu