Decizia Nr.166 din 08.02.2011

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art.74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ - S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 5.136/118/2009 al Tribunalului Constanţa - Secţia civilă, care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 1.751D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.752D/2010, nr. 3.767D/2010 şi nr. 3.768D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 4.000/118/2009, nr. 5.271/118/2009 şi nr. 5.273/118/2009 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea dosarelor nr. 1.752D/2010, nr. 3.767D/2010 şi nr. 3.768D/2010 la Dosarul nr. 1.751D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 3 februarie 2010, 31 martie 2010, 21 aprilie 2010, pronunţate în dosarele nr. 5.136/118/2009, nr. 4.000/118/2009, nr. 5.271/118/2009 şi nr. 5.273/118/2009, Tribunalul Constanţa - Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr.168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţia ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ - S.A. din Bucureşti în cauze privind soluţionarea unor acţiuni civile având ca obiect drepturi băneşti.În motivările excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că aplicarea dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 „printr-un formalism excesiv“ de către instanţele de judecată este de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului, care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul care are calitatea de reclamant. Se critică faptul că intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina probei care îi revine, iar instanţa are posibilitatea de a decădea angajatorul din dreptul de a depune probe şi formula apărări. De asemenea, prevederile art. 164 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, întrucât lasă la aprecierea instanţei posibilitatea conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi cheltuieli, precum şi la o judecată unitară. Totodată, dispoziţiile de lege criticate încalcă, în opinia autorilor excepţiei, şi principiul efectivităţii juridice.În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în materia drepturilor omului şi dreptul intern.Tribunalul Constanţa - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următorul conţinut:– Art. 286 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.“;– Art. 287 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare.“; – Art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii: „Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia.“; – Art. 74 din Legea nr. 168/1999: „(1) Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea judecării.“;– Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „În cazul în care sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să depună dovezile în baza cărora a luat măsura respectivă.“; – Art. 77 din Legea nr. 168/1999: „(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.“;– Art. 164 din Codul de procedură civilă: „1. Părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad, în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte părţi şi al căror obiect şi cauză au între dânsele o strânsă legătură.2. Întrunirea poate fi făcută de judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o. 3. Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer trimiterea lui la una din celelalte instanţe. 4. Când una din pricini este de competenţa unei instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se va face la acea instanţă.“ În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, soluţionat într-un termen rezonabil, art. 24 care garantează dreptul la apărare, art. 53 alin. (1) referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, se invocă dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în materia drepturilor omului şi dreptul intern. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textele de lege criticate au mai constituit obiect al controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale şi prin prisma unor critici similare, Curtea Constituţională pronunţându-se prin mai multe decizii, în sensul respingerii acesteia ca neîntemeiată. Dintre acestea pot fi amintite, cu titlu de exemplu, Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august 2009, sau Decizia nr. 369 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 305 din 11 mai 2010. Prin deciziile menţionate, Curtea a reţinut că textele de lege criticate reprezintă norme care stabilesc o procedură specială, derogatorie, referitoare la termenele de judecată şi modalitatea administrării probelor în cazul judecării cererilor privind conflictele de muncă. Reglementarea acestora constituie o opţiune a legiuitorului, care a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi urgente, adaptată raporturilor de muncă şi exercitării dreptului la muncă. În plus, regulile de procedură prevăzute de aceste dispoziţii se aplică în mod echitabil atât angajatorilor, cât şi angajaţilor, fără a fi favorizată o categorie sau alta. Întrucât nu au fost evidenţiate elemente de noutate, care să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe a Curţii Constituţionale, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată prin deciziile amintite îşi menţin valabilitatea şi în ceea ce priveşte cauza de faţă. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, CURTEA CONSTITUŢIONALĂ În numele legii DECIDE: Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, 287 şi 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, 75 şi 77 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom“ - S.A. din Bucureşti în dosarele nr. 5.136/118/2009, nr. 4.000/118/2009, nr. 5.271/118/2009, nr. 5.273/118/2009 ale Tribunalului Constanţa - Secţia civilă. Definitivă şi general obligatorie. Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2011. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrat-asistent, Ioniţa Cochinţu