DECIZIE Nr.
1659 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea nr.
248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani în strainatate
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 118 din 23 februarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Tudorel Toader -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Maria Bratu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea
nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor
români în străinătate, excepţie ridicată de Ramiz Momeni în
Dosarul nr. 10.141/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia
civilă.
La apelul nominal răspunde, pentru autorul
excepţie, domnul avocat Mircea Ursuţa, lipsind cealaltă parte,
faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Apărătorul autorului excepţiei
solicită admiterea acesteia pentru motivele invocate în faţa
instanţei de judecată. In plus, mai ridică
neconstituţionalitatea art. 30 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 248/2005,
considerând că sunt încălcate aceleaşi dispoziţii
constituţionale, direct în faţa Curţii Constituţionale.
Reprezentantul Ministerului Public arată că
aceasta nu poate fi ridicată direct în faţa Curţii
Constituţionale, deoarece s-ar încălca prevederile art. 146 lit. d)
din Constituţie şi ale art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Referitor la excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. d)'din Legea
nr. 248/2005, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere
ca neîntemeiată a acesteia.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 22 iunie 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 10.141/271/2008, Judecătoria Oradea - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea
nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor
români în străinătate, excepţie ridicată de Ramiz
Momeni într-un proces de divorţ.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate
contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16, 20, 21, 25, 26,
29, 48 şi 124, deoarece condiţionează ieşirea din
ţară a copilului împreună cu o altă persoană decat
părinţii lui de acordul ambilor părinţi sau al
părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească
definitivă şi irevocabilă.
Judecătoria Oradea - Secţia civilă consideră excepţia neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază
excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
Avocatul Poporului consideră
că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului nu au comunicat punctele lor de
vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Guvernului şi al Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente,
concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la
dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2,3, 10
şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Cu ocazia dezbaterii în şedinţă
publică, avocatul autorului excepţiei a ridicat şi
neconstituţionalitatea prevederilor art. 30 alin. (1) lit. c) din Legea
nr. 248/2005. Cu privire la acest aspect Curtea nu se poate învesti, întrucât,
conform practicii sale constante, o excepţie de neconstituţionalitate
nu poate fi ridicată direct în faţa Curţii Constituţionale,
art. 146 lit. d) din Constituţie referindu-se expres numai la
excepţiile „ridicate în faţa instanţelor
judecătoreşti sau de arbitraj comercial". Aşadar,
Curtea urmează să se pronunţe exclusiv asupra prevederilor art.
30 alin (1) lit. d) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei
circulaţii a cetăţenilor români în străinătate,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 682 din 29 iulie
2005, aşa cum au fost modificate prin art. I pct. 23 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 207/2008, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 831 din 10 decembrie 2008.
Textul criticat are următoarea redactare:
„(1) Organele poliţiei de frontieră permit
ieşirea din România a cetăţenilor români minori numai dacă
sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră, în
următoarele cazuri: [...]
d) minorului care este titular al unui document de
călătorie individual sau, după caz, al unei cărţi de
identitate şi călătoreşte însoţit de o altă
persoană fizică majoră i se permite ieşirea în
aceleaşi condiţii şi împreună cu aceasta numai dacă
persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor
părinţi sau, dupa caz, a părintelui căruia minorul i-a fost
încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă
definitivă şi irevocabilă, a părintelui supravieţuitor
ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul
acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către
minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care
urmează să se desfăşoare călătoria, precum
şi datele de identitate ale însoţitorului respectiv."
Dispoziţiile constituţionale considerate a fi
încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20
referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21
privind accesul liber la justiţie, art. 25 privind libera circulaţie,
art. 26 referitor la viaţa intimă, familială şi
privată, art. 48 referitor la familie şi art. 124 privind
înfăptuirea justiţiei.
Examinând excepţia, Curtea reţine
următoarele: Deşi autorul excepţiei invocă încălcarea
mai multor dispoziţii constituţionale, principala critică de
neconstituţionalitate vizează înfrângerea dispoziţiilor art. 16
din Legea fundamentală. Sub acest aspect, textul de lege criticat a mai
fost supus controlului de constituţionalitate, prilej cu care Curtea
Constituţională a statuat că aceste prevederi nu contravin Legii
fundamentale. Astfel, prin Decizia nr. 974 din 6 noiembrie 2007, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 815 din 29 noiembrie 2007,
Curtea a constatat că instituirea unui tratament juridic diferit în ceea
ce priveşte părintele divorţat căruia nu i-a fost
încredinţat copilul faţă de celălalt părinte este
justificată în mod obiectiv şi rezonabil de faptul că cei doi
părinţi se află în situaţii juridice diferite. Aceste
diferenţieri sunt determinate de separarea părinţilor şi de
posibilitatea obiectivă de menţinere şi după desfacerea
căsătoriei a modalităţilor de exercitare a drepturilor
şi îndatoririlor părinteşti. După încredinţarea
copilului unuia dintre părinţi, celălalt părinte
continuă a avea dreptul şi obligaţia creşterii acestuia,
însă nu dreptul de pază şi de supraveghere. Locuirea şi
convieţuirea copilului cu părintele căruia i-a fost
încredinţat acesta sunt drepturi ce nu pot fi exercitate de părintele
care nu locuieşte cu copilul.
Considerentele reţinute de Curte în decizia
menţionată sunt pe deplin valabile şi în cauza de
faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
determina o reconsiderare a jurisprudenţei acesteia.
In plus, Curtea reţine că reglementarea
expresă de către legiuitor a situaţiilor în care minorul,
cetăţean român, poate călători în străinătate
doar cu acordul părintelui căruia i-a fost încredinţat prin
hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă
a avut în vedere interesul pe care minorul îl are în efectuarea
călătoriei, şi nicidecum restrângerea exerciţiului
drepturilor părinteşti ale părintelui căruia nu i-a fost
încredinţat acesta.
In ceea ce priveşte invocarea de către
autorul excepţiei a încălcării celorlalte dispoziţii
constituţionale, Curtea constată că nu poate exercita controlul
de constituţionalitate, deoarece, aşa cum a statuat în
jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional nu este
în măsură să se substituie părţii cu privire la
invocarea unor motive de neconstituţionalitate, astfel ar exercita un
control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în
raport cu prevederile art. 146 lit. d) din Constituţie şi cu cele
cuprinse în Legea nr. 47/1992.
Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146
lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al
art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 30 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 248/2005 privind regimul
liberei circulaţii a cetăţenilor români în
străinătate, excepţie ridicată de Ramiz Momeni în Dosarul
nr. 10.141/271/2008 al Judecătoriei Oradea - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Maria Bratu