DECIZIE Nr.
1656 din 15 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 286, art. 287 si art. 288 din Legea
nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 si art. 77 din Legea nr.
168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, precum si ale art. 164 din
Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 51 din 22 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru
-judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Petre
Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan
-judecător
Tudorel Toader
-judecător
Augustin Zegrean
-judecător
Simona Ricu -
procuror
Claudia-Margareta Krupenschi -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art.
288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77
din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă,
precum şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială „Petrom" - S.A.
din Bucureşti în Dosarul nr. 2.487/99/2009 al Tribunalului laşi -
Secţia civilă şi litigii de muncă.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată,
preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului
Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de
neconstituţionalitate, având în vedere că, faţă de
aspectele examinate de Curtea Constituţională prin Decizia nr.
1.015/2009, în prezenta cauză nu au fost aduse elemente noi.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele: Prin Incheierea din 19 august 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.487/99/2009, Tribunalul laşi -
Secţia civilă şi litigii de muncă a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi ale art.
164 din Codul de procedură civilă.
Excepţia a fost ridicată de Societatea
Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti într-o cauză având
ca obiect drepturi băneşti.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 286, art. 287
şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii şi ale art. 74, art.
75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 sunt de un formalism excesiv, de
natură să afecteze grav efectivitatea exercitării drepturilor
recunoscute de lege atât pentru angajat, cât şi pentru angajator şi
să restrângă nejustificat dreptul la apărare al angajatorului,
care este pus într-o situaţie de dezechilibru faţă de angajatul
care are calitatea de reclamant. Autorul excepţiei invocă faptul
că intervalul de timp dintre data primirii citaţiei şi data
termenului de judecată este prea scurt pentru ca un angajator să
îşi exercite dreptul la apărare şi să se achite de sarcina
probei care îi revine. De asemenea, faptul că prevederile art. 164 din
Codul de procedură civilă lasă la aprecierea instanţei posibilitatea
conexării cauzelor şi nu obligă la luarea unei astfel de
măsuri, ceea ce ar conduce la o economie de timp şi cheltuieli,
precum şi la o judecată unitară, este de natură să
aducă atingere dreptului la apărare.
Astfel, dispoziţiile legale atacate încalcă,
în opinia autorului, şi principiul efectivităţii juridice.
De asemenea, se mai susţine că obligarea
angajatorului de a suporta nelimitat întreaga sarcină a probei vine în
contradicţie cu normele constituţionale ce configurează
alcătuirea sistemului judiciar bazat pe egalitate de tratament,
imparţialitate şi echitate procesuală, determinându-l să
realizeze o probaţiune diabolică, mai mult decât
împovărătoare, cu consecinţa suportării efectelor
administrării unor probe speciale în interesul adversarilor procesuali,
cum ar fi, cu titlu de exemplu - expertizele, care în cazul unor
coparticipanţi procesuali ajung la costuri uriaşe, suportate de
angajator.
Tribunalul Iaşi - Secţia civilă
şi litigii de muncă apreciază
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.
Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea
nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată
preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului
şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu
privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au transmis punctele lor de vedere cu privire la excepţia
de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul
întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei,
precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 286, art. 287 şi art. 288 din Codul muncii,
ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999 privind
soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999, cu
modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 164
din Codul de procedură civilă, dispoziţii ce au următorul
conţinut:
- Art. 286 din Codul muncii: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în
regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de
15 zile.
(3) Procedura de citare a părţilor se
consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel
puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată.";
- Art. 287 din Codul muncii: „Sarcina probei în
conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să
depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de
înfăţişare.";
-Art. 288 din Codul muncii: „Administrarea probelor
se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în
drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în
mod nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 74 din Legea nr. 168/1999: „(1) Cererile
referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi se judecă în
regim de urgenţă.
(2) Termenele de judecată nu pot fi mai mari de
10 zile.
(3) Părţile sunt legal citate, dacă
citaţia le-a fost înmânată cel puţin cu o zi înaintea
judecării.";
- Art. 75 din Legea nr. 168/1999: „In cazul în care
sunt contestate măsuri unilaterale dispuse de unitate, aceasta are
obligaţia ca, până la prima zi de înfăţişare, să
depună dovezile în baza cărora a luat măsura
respectivă.";
- Art. 77 din Legea
nr. 168/1999: „(1) In cazul în care judecata continuă, administrarea
probelor se va face cu respectarea regimului de urgenţă al
judecării conflictelor de drepturi.
(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul
probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.";
- Art. 164 din Codul de procedură civilă: „Părţile
vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea
aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad,
în care sunt aceleaşi părţi sau chiar împreună cu alte
părţi şi al căror obiect şi cauză au între
dânsele o strânsă legătură.
Intrunirea poate fi făcută de
judecător chiar dacă părţile nu au cerut-o.
Dosarul va fi trimis instanţei mai întâi
învestită, afară numai dacă amândouă părţile cer
trimiterea lui la una din celelalte instanţe.
Când una din pricini este de competenţa unei
instanţe, şi părţile nu o pot înlătura, întrunirea se
va face la acea instanţă."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 alin. (1),
(2) şi (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul
la apărare, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi
sau al unor libertăţi şi art. 124 privind înfăptuirea
justiţiei din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 6
din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil,
prin raportare la art. 11 alin. (2) şi art. 20 din Constituţie
referitoare la raporturile dintre tratatele internaţionale în materia
drepturilor omului şi dreptul intern.
Analizând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea Constituţională constată că dispoziţiile de
lege criticate au mai constituit obiect al controlului de
constituţionalitate. Prin Decizia nr. 1.015 din 7 iulie 2009,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 547 din 6 august
2009, Curtea, pentru argumentele acolo expuse, a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art.
288 din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77
din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă,
precum şi ale art. 164 din Codul de procedură civilă.
Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură
să modifice jurisprudenţa în materie a Curţii, soluţia
pronunţată prin decizia indicată, precum şi considerentele
ce au stat la baza acesteia îşi menţin valabilitatea şi în
această cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 286, art. 287 şi art. 288 din Legea nr. 53/2003 -
Codul muncii, ale art. 74, art. 75 şi art. 77 din Legea nr. 168/1999
privind soluţionarea conflictelor de muncă, precum şi ale art.
164 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de
Societatea Comercială „Petrom" - S.A. din Bucureşti în Dosarul
nr. 2.487/99/2009 al Tribunalului laşi - Secţia civilă şi
litigii de muncă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 15 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Claudia-Margareta Krupenschi