DECIZIE Nr.
165 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 si lit.
b) pct. 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia
pe drumurile publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 197 din 14 martie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Valentina Bărbăţeanu -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit.
b) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, excepţie ridicată de Valentin Secrieriu în Dosarul nr.
2.805/866/2007 al Judecătoriei Paşcani.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă
cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de
respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 11 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 2.805/866/2007, Judecătoria Paşcani a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 108
alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia
de neconstituţionalitate a fost ridicată de Valentin Secrieriu într-o cauză
având ca obiect soluţionarea plângerii formulate împotriva unui proces-verbal
de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine că „prin aplicarea unor puncte de penalizare care, în final,
conduc la suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice,
este de natură a încălca dreptul la liberă circulaţie şi constituie o
restrângere abuzivă a exerciţiului unor drepturi deja câştigate".
Judecătoria Paşcani apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Precizează că aplicarea
amenzii contravenţionale reprezintă o sancţiune care are scopul de a atrage
atenţia participantului la trafic asupra gravităţii faptei săvârşite, iar
punctele de penalizare reprezintă un mod de coerciţie complementar, cu rol
preventiv. Arată că suspendarea dreptului de a conduce
nu constituie o încălcare a principiului liberei
circulaţii.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu încalcă dreptul
la liberă circulaţie, care, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în Decizia
nr. 210/2007, nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a
deţine un permis de conducere în acest scop. Apreciază că normele legale supuse
controlului de constituţionalitate nu restrâng exerciţiul unor drepturi
constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care
pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie prevederile art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 2 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3
august 2006, care au următorul cuprins:
- Art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit. b) pct. 2: „(1)
Săvârşirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai
multor contravenţii atrage, pe lângă sancţiunea amenzii, şi aplicarea unui
număr de puncte de penalizare, după cum urmează:
a) 2 puncte de penalizare pentru săvârşirea
următoarelor fapte: (...)
3. nerespectarea obligaţiei de a purta, în timpul
circulaţiei pe drumurile publice, centura de siguranţă ori căştile de protecţie
omologate, după caz; (...)
b) 3 puncte de penalizare pentru săvârşirea
următoarelor fapte: (...)
2. depăşirea cu 21-30
km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din
care face parte autovehiculul condus,
constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate şi verificate
metrologic."
In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate,
textul de lege criticat contravine dispoziţiilor din Legea fundamentală
cuprinse în art. 25 alin. (1) care garantează dreptul la liberă circulaţie şi
în art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că textele de lege pe care autorul le critică stabilesc sancţiunile
aplicabile în cazul săvârşirii anumitor contravenţii, sancţiuni constând în
aplicarea, pe lângă amendă, a unui număr variabil de puncte de penalizare, în
funcţie de gravitatea faptei. Aşa cum, în mod constant, Curtea Constituţională
a statuat în jurisprudenţa sa, concretizată, de exemplu, în Decizia nr. 1.135
din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
9 din 7 ianuarie 2008, că reglementarea unor sancţiuni contravenţionale pentru
încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva interesului
general ocrotit, iar aceste texte de lege nu restrâng drepturi constituţionale,
ci prevăd, în deplin acord cu principiile care fundamentează statul de drept,
sancţionarea unor fapte de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa
circulaţiei rutiere, în scopul prevăzut încă din primul articol al Ordonanţei
de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, respectiv „asigurarea desfăşurării
fluente şi în siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea
vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la
trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi
a mediului". Aşa fiind, reglementarea unor sancţiuni contravenţionale
pentru încălcarea acestor reguli este deplin justificată, din perspectiva
interesului general ocrotit.
In ceea ce priveşte susţinerea referitoare la
încălcarea dreptului la liberă circulaţie, prin suspendarea permisului de
conducere, ca o consecinţă a acumulării punctelor de penalizare,
Curtea constată că nu poate fi reţinută o asemenea critică, întrucât dispoziţiile
art. 25 din Legea fundamentală, care privesc dreptul la liberă circulaţie, nu
au legătură cu prevederile de lege ce formează obiect al excepţiei. Astfel, aşa
cum Curtea Constituţională a statuat, cu valoare de principiu, în Decizia nr.
44 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 163 din 23 februarie 2005, „dreptul la liberă circulaţie vizează libertatea
de mişcare a cetăţeanului, textul constituţional reglementând ambele aspecte
care formează acest drept fundamental, şi anume: libera circulaţie pe
teritoriul României şi libera circulaţie în afara teritoriului ţării. Dreptul
la liberă circulaţie, astfel cum este reglementat de Constituţia României [...]
nu include şi dreptul de a conduce autovehicule, respectiv de a deţine un
permis de conducere auto în acest scop, prevederile constituţionale nefăcând
referire şi la mijloacele de transport prin care se realizează libera
circulaţie". Cu acelaşi prilej, Curtea a reţinut că stabilirea unor reguli
în ceea ce priveşte circulaţia pe drumurile publice, inclusiv în ceea ce
priveşte reţinerea permisului de conducere, respectiv suspendarea exercitării
dreptului de a conduce autovehicule nu este de natură să încalce dreptul
fundamental reglementat de art. 25 din Constituţie.
In fine, Curtea constată că, prin Decizia nr. 210 din
13 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267
din 20 aprilie 2007, a reţinut că dispoziţiile art. 53 din Constituţie se
referă exclusiv la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor
libertăţi prevăzute de Constituţie, or textele de lege criticate în prezenta
cauză nu restrâng drepturi constituţionale, ci prevăd sancţionarea unor fapte
de încălcare a legii care pun în pericol siguranţa circulaţiei rutiere. In
plus, alin. (1) al art. 53 prevede că exerciţiul unor drepturi poate fi
restrâns, printre altele, şi pentru apărarea drepturilor şi a libertăţilor
cetăţenilor.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de
neconstituţionalitate a prevederilor art. 108 alin. (1) lit. a) pct. 3 şi lit.
b) pct. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia
pe drumurile publice, excepţie ridicată de Valentin Secrieriu în Dosarul nr.
2.805/866/2007 al Judecătoriei Paşcani.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Valentina Bărbăteanu