DECIZIE Nr.
1648 din 16 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 12 6 alin. (1) din Ordonanta de
urgenta a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de aparare
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 44 din 18 ianuarie 2011
Augustin Zegrean -
preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar
-judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu
-judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Benke Karoly -
magistrat-asistent-şef
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu.
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare,
excepţie ridicată de Vasile Moldoveanu în Dosarul nr. 7.037/62/2009 al
Tribunalului Braşov - Secţia civilă şi care formează obiectul Dosarului Curţii
Constituţionale nr. 1.841 D/2010.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr.
1.842D/2010, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică cu
cea ridicată în Dosarul nr. 1.841 D/2010, excepţie ridicată de Ştefan Claudiu
Scripcariu în Dosarul nr. 7.040/62/2009 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.
La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de
care procedura de citare este legal îndeplinită.
Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de
neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, din oficiu, pune în
discuţie conexarea Dosarului nr. 1.842D/2010 la Dosarul nr. 1.841D/2010.
Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu
măsura conexării.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din
Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.842D/2010 la Dosarul nr.
1.841D/2010, care este primul înregistrat.
Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii
acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, acordarea compensaţiilor
băneşti ţinând de politica fiscală a statului.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată
următoarele:
Prin încheierile din 22 iunie 2010, pronunţate în
dosarele nr. 7.037/62/2009 şi nr. 7.040/62/2009, Tribunalul Braşov - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, excepţie ridicată de
Vasile Moldoveanu şi Ştefan Claudiu Scripcariu în cauze având ca obiect
pretenţii băneşti.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile criticate încalcă principiul egalităţii în
drepturi, întrucât condiţionează plata unor plăţi compensatorii din partea
angajatorului de data încheierii contractului individual de muncă. Mai exact,
prevederea în textul actului normativ a dreptului la acordarea acestor
prestaţii pecuniare pentru persoanele care au încheiat contractul individual de
muncă anterior datei de 1 ianuarie 2004 face ca vechimea în muncă să nu mai
conteze, astfel încât chiar şi persoanele cu o vechime mai mică de 12 luni vor
putea beneficia de aceste măsuri, în timp ce altele, care au o vechime mai
mare, dar au fost angajate după data menţionată, nu vor beneficia de plăţi
compensatorii.
Totodată, se arată că dispoziţiile legale criticate,
prin faptul că nu iau în considerare vechimea în muncă, creează discriminări şi
între salariaţii disponibilizaţi din industria de apărare şi ceilalţi salariaţi
disponibilizaţi ca urmare a concedierilor colective.
Tribunalul Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este
neîntemeiată, întrucât celelalte două categorii de salariaţi de care se face
vorbire în motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se află în situaţii
diferite, provenind din unităţi care funcţionează în domenii diferite.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două
Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi
exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului consideră
că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, arătând că legiuitorul
este în drept să stabilească conţinutul, condiţiile şi limitele dreptului la
măsuri de protecţie socială, putând ca, în considerarea unor situaţii obiectiv
diferite, să instituie un tratament juridic diferenţiat, fără a contraveni,
astfel, dispoziţiilor constituţionale ce consacră egalitatea în drepturi a
cetăţenilor. Se mai arată că, după adoptarea Legii nr. 118/2010, nu se mai
acordă plăţi compensatorii, în vigoare rămânând doar dreptul la indemnizaţia de
şomaj.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi
Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere
ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze prezenta excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile articolului art. 126 alin. (1) din Ordonanţa
de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare, publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 463 din 28 iunie 2002, cu
modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:
„Pot beneficia de prevederile prezentei ordonanţe de
urgenţă numai persoanele concediate în condiţiile art. 12, care au contracte
individuale de muncă pe durată nedeterminată încheiate până la data de 1
ianuarie 2004."
Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile legale
criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în
drepturi.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea, în
acord cu jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Curţii Europene a
Drepturilor Omului, reţine că violarea principiului egalităţii are loc atunci
când se aplică un tratament juridic diferenţiat unor situaţii egale, fără să
existe o motivare obiectivă şi rezonabilă, sau dacă există o disproporţie între
scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite.
In cauza de faţă, Curtea constată că persoanele aflate
în ipoteza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2006 privind protecţia
socială acordată persoanelor disponibilizate prin concedieri colective efectuate
ca urmare a restructurării şi reorganizării unor societăţi naţionale, regii
autonome, companii naţionale şi societăţi comerciale cu capital majoritar de
stat, precum şi a societăţilor comerciale şi regiilor autonome subordonate
autorităţilor administraţiei publice locale, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 1.042 din 28 decembrie 2006, sunt într-o situaţie
diferită de cea a persoanelor care intră sub incidenţa reglementărilor
Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002. Dacă primul act normativ
reprezintă cadrul general în materie, cel de-al doilea vizează situaţia
specifică a personalului din industria de apărare. Chiar Curtea Europeană a
Drepturilor Omului, spre exemplu, în Hotărârea din 23 iulie 1968, pronunţată în
Cauza Aspecte privind regimul lingvistic în şcolile belgiene împotriva
Belgiei, a statuat că „statele beneficiază de o anumită marjă de apreciere
în a decide dacă şi în ce măsură diferenţele dintre diversele situaţii similare
justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în
funcţie de anumite circumstanţe, domeniu şi context". Or, în cazul de
faţă, Curtea constată că legiuitorul a folosit tocmai această marjă de
apreciere şi a instituit condiţii speciale pentru obţinerea plăţilor compensatorii
în sistemul industriei de apărare. Intrucât beneficiul acestor plăţi nu era
legat de o anumită vechime în muncă, acordarea plăţilor compensatorii se făcea
în condiţii mai favorabile în industria de apărare. O atare orientare a fost
susţinută de politica legislativă în materie economico-socială.
Curtea observă că alegerea unui criteriu sau altul
pentru acordarea unor prestaţii sociale este la libera apreciere a
legiuitorului, cu condiţia ca acest criteriu să nu fie unul aleatoriu şi să nu
încalce drepturile şi principiile consacrate constituţional. Criteriul prevăzut
prin dispoziţiile art. 126 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 95/2002, introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
22/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 361 din 26
aprilie 2004, şi anume data angajării, a fost ales de către legiuitorul român
având în vedere costurile sociale ce urmau să fie suportate ca urmare a
necesităţii îndeplinirii unorcondiţionalităţi de personal pe care România trebuia
să le realizeze în vederea aderării sale la Organizaţia Tratatului Atlanticului
de Nord; astfel, se constată că măsura criticată nu este decât una de limitare
a efectelor sociale ale îndeplinirii condiţiilor de aderare.
In fine, Curtea reţine că prin Legea nr. 118/2010
privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 441 din 30 iunie
2010, au fost eliminate toate drepturile cu caracter compensatoriu acordate în
caz de concediere colectivă, cu excepţia ajutorului de şomaj, astfel încât
persoanele care fac obiectul concedierilor colective, dacă acestea au avut loc
după intrarea în vigoare a Legii nr. 118/2010, nu mai pot beneficia de
prevederile art. 12 lit. a), b) şi d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
95/2002, indiferent că au avut sau nu încheiat contractul individual de muncă
înainte de 1 ianuarie 2004.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respingee ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 126 alin. (1) din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 95/2002 privind industria de apărare,
excepţie ridicată de Vasile Moldoveanu şi Ştefan Claudiu Scripcariu în dosarele
nr. 7.037/62/2009 şi nr. 7.040/62/2009 ale Tribunalului Braşov - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent-şef,
Benke Karoly