DECIZIE Nr.
1643 din 10 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 149 alin. (1) din Ordonanta
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, art. 304 pct. 9 si
art. 304 1 din Codul de procedura civila
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 48 din 21 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală şi art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă,
excepţie ridicată de Societatea Comercială FMP Făget Moebel
Produktion - S.R.L, din Făget în Dosarul nr. 624/832/2008 al Tribunalului
Timiş - Secţia comercială şi de contencios administrativ.
La apelul nominal se constată lipsa
părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal
îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea excepţiei ridicate şi menţinerea jurisprudenţei
în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 5 mai 2009, pronunţată în
Dosarul nr. 624/832/2008, Tribunalul Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149
alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de
procedură fiscală şi art. 304 pct. 9 din Codul de procedură
civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială FMP
Făget Moebel Produktion - S.R.L. din Făget într-o cauză având ca
obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin
care a fost menţinută poprirea înfiinţată de organul de
executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate se apreciază în
esenţă că prin posibilitatea acordată de către
legiuitor autorităţilor fiscale de a executa silit prin poprire orice
sume urmăribile reprezentând venituri şi disponibilităţi
băneşti în lei şi în valută deţinute şi/sau
datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe persoane, se
încalcă principiile libertăţii economice şi comerciale.
Executarea silită a creanţelor unui agent economic în cazul în care
acesta nu şi-a achitat datoriile faţă de debitor reprezintă
o restrângere a libertăţii sale economice.
Totodată, se mai arată că
dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă sunt
neconstituţionale, întrucât, prin aplicarea lor, se ajunge la o prelungire
nejustificată a procesului, In final, se consideră că art. 3041
din Codul de procedură civilă încalcă art. 16 şi art. 24
din Constituţie, întrucât instituie în sarcina instanţelor
judecătoreşti facultatea, şi nu obligaţia, de a cerceta
pricina sub aspectul temeiniciei.
Tribunalul Timiş - Secţia comercială
şi de contencios administrativ apreciază
că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este
neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate,
potrivit încheierii instanţei de judecată, îl constituie
dispoziţiile art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003
privind Codul de procedură fiscală, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 513 din 31 iulie 2007, şi art. 304 pct.
9 din Codul de procedură civilă. In realitate, astfel cum
rezultă din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate,
autorul acesteia critică numai alin. (1) al art. 149 din Ordonanţa
Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum
şi dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din
Codul de procedură civilă. Prin urmare, Curtea, potrivit
jurisprudenţei sale, se va pronunţa asupra acestor din urmă
texte, care au următorul cuprins:
- Art. 149 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr.
92/2003:
„(1) Sunt supuse executării silite prin poprire
orice sume urmăribile reprezentând venituri şi
disponibilităţi băneşti în lei şi în valută,
titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deţinute
şi/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terţe
persoane sau pe care aceştia le vor datora şi/sau deţine în
viitor în temeiul unor raporturi juridice existente".
- Art. 304 pct. 9 din Codul de procedură
civilă: „Modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere în
următoarele situaţii, numai pentru motive de nelegalitate: [...]
9. când hotărârea pronunţată este
lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau
aplicarea greşită a legii."
- Art. 3041 din Codul de procedură
civilă: „Recursul declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit
legii, nu poate fi atacată cu apel, nu este limitat la motivele de casare
prevăzute de art. 304, instanţa putând să examineze cauza sub
toate aspectele."
Autorul excepţiei susţine că textele
legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16
alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul
la un proces echitabil, ale art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare
şi ale art. 45 privind libertatea economică.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea reţine următoarele:
I. Dispoziţiile art. 149 alin. (1) din Codul de
procedură fiscală au mai fost supuse controlului de
constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 875 din 10 iulie 2008,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 575 din 30 iulie
2008, Curtea, în raport cu o critică similară de
neconstituţionalitate, a statuat că „art. 45 din Constituţie
consacră libertatea economică în sensul posibilităţii
persoanelor de a accede la o activitate economică, de a-şi manifesta
libera iniţiativă şi de a exercita liber aceste drepturi în
condiţiile legii.
Astfel, dispoziţiile constituţionale
fixează prin însuşi conţinutul lor cadrul libertăţii
economice, care nu poate fi concepută în afara respectării
dispoziţiilor legale şi a obligaţiilor ce izvorăsc din
acestea.
Aşa fiind, executarea silită a
creanţelor unui agent economic în cazul în care acesta nu şi-a
achitat datoriile faţă de debitor nu poate fi privită ca o
restrângere a libertăţii sale economice.
In cazul particular al textelor de lege criticate, se
are în vedere situaţia specială a executării prin poprire a
bunurilor ce se cuvin persoanelor care nu au achitat obligaţiile fiscale.
Aşa cum deja s-a arătat, această măsură nu poate fi
privită ca o restrângere a libertăţii economice, în măsura
în care ea este generată nu doar de nerespectarea obligaţiilor
legale, dar şi a celor constituţionale, care, în art. 56 alin. (1),
consacră în mod expres obligaţia fiecărui cetăţean de
a contribui prin impozite şi taxe la cheltuielile publice. In acelaşi
timp, obligaţia statului de a proteja interesele naţionale în
activitatea financiară, conform art. 135 alin. (2) lit. b) din
Constituţie, justifică necesitatea asigurării certitudinii în
constituirea ritmică a resurselor financiare ale statului. Este în
afară de orice îndoială că încasarea impozitelor şi taxelor
constituie sursa principală de venituri a statului, fiind una dintre
expresiile cele mai evidente ale apărării intereselor naţionale
pe plan financiar. Numai dacă dispune de aceste resurse bugetare, statul
va fi în măsură să îşi îndeplinească obligaţiile
sale faţă de cetăţeni şi agenţii economici, care
au fost stabilite în art. 135 alin. (2) lit. a) şi b) din
Constituţie.
Pentru aceste motive, apar ca perfect justificate
şi constituţionale măsurile speciale adoptate, inclusiv prin
textele de lege care constituie obiect al controlului de
constituţionalitate, în vederea recuperării creanţelor fiscale".
II. Cu privire la art. 304 pct. 9 din Codul de
procedură civilă, Curtea s-a mai pronunţat în raport cu critici
similare de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 909 din 18
octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
790 din 21 noiembrie 2007, Curtea a stabilit că dispoziţiile
criticate „constituie norme de procedură ce au fost adoptate de legiuitor
în cadrul competenţei sale constituţionale, astfel cum este
consacrată prin art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit
cărora «Competenţa instanţelor judecătoreşti şi
procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege».
Soluţia legislativă adoptată de
legiuitor nu relevă niciun fine de neconstituţionalitate,
reglementarea criticată constituind tocmai temeiul de drept al controlului
judiciar exercitat pe calea recursului, fără a se încălca
prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei".
III. De asemenea, Curtea, prin mai multe decizii, a
analizat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 3041 din
Codul de procedură civilă. Spre exemplu, prin Decizia nr. 1.004 din 7
octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
753 din 7 noiembrie 2008, Curtea, constatând constituţionalitatea textului
supus controlului său, a statuat că „recursul constituie în
această ipoteză o cale de atac cu caracter devolutiv, în care, ca
şi în cazul apelului, instanţa de recurs judecă însăşi
cauza, atât sub aspectul legalităţii, cât şi sub acela al
temeiniciei, nelimitându-se să examineze doar hotărârea
pronunţată de prima instanţă, exclusiv pentru motivele de
casare prevăzute în art. 304 din Codul de procedură civilă, ceea
ce este în deplină concordanţă cu prevederile
Constituţiei".
Intrucât nu au intervenit elemente noi de natură a
reconsidera jurisprudenţa Curţii Constituţionale, soluţiile
şi considerentele deciziilor menţionate îşi menţin
valabilitatea şi în prezenta cauză.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al
art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 149 alin. (1) din
Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură
fiscală, art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din Codul de
procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea
Comercială FMP Făget Moebel Produktion - S.R.L. din Făget în
Dosarul nr. 624/832/2008 al Tribunalului Timiş - Secţia
comercială şi de contencios administrativ.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly