DECIZIE Nr.
1641 din 10 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3
din Codul de procedura civila si ale art. 31 din Legea nr. 51/1995 pentru
organizarea si exercitarea profesiei de avocat
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 26 din 13 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Antonia Constantin - procuror
Benke Karoly -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399
alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
excepţie ridicată de Lalu Edouard Spiro Nicolae în Dosarul nr.
985/279/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.
La apelul nominal se prezintă autorul
excepţiei prin avocat, lipsind celelalte părţi, faţă
de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Reprezentantul autorului excepţiei solicită
admiterea acesteia, arătând, în esenţă, că aplicarea art.
109 alin. 2 din Codul de procedură civilă raportat la procedura
prevăzută de art. 31 din Legea nr. 51/1995 este
neconstituţională din moment ce aceasta din urmă nu prevede
accesul la o instanţă de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public solicită
respingerea excepţiei ridicate, arătând că autorul acesteia
deduce neconstituţionalitatea textelor criticate din jocul combinat al
acestora. O atare chestiune este una de aplicare şi interpretare a legii,
aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi
lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 27 mai 2009, pronunţată
în Dosarul nr. 985/279/2008, Tribunalul Braşov - Secţia
civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399
alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, excepţie
ridicată de Lalu Edouard Spiro Nicolae într-o cauză având ca obiect
soluţionarea recursului formulat într-o contestaţie la executare.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că jurisdicţia reglementată de dispoziţiile
art. 31 din Legea nr. 51/1995 este una administrativă şi, prin
urmare, facultativă. In aceste condiţii, se apreciază că
art. 109 alin. 2 coroborat cu art. 399 alin. 3 din Codul de procedură
civilă încalcă accesul liber la justiţie, întrucât ambele texte
fac trimitere indirect la procedura prevăzută de art. 31 din Legea
nr. 51/1995, procedură care, la rândul ei, nu poate fi considerată ca
fiind o cale specială prevăzută de lege de care contestatorul ar
fi trebuit să uzeze în mod obligatoriu.
Tribunalul Braşov - Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
ridicată este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr.
47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor
celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului
Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate ridicate.
Avocatul Poporului apreciază
că prevederile legale criticate sunt constituţionale.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au
comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele
scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992,
reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta
excepţie.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 109 alin. 2, ale art. 399 alin. 3 din
Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea nr. 51/1995
pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 113 din 6 martie 2001, texte care
au următorul cuprins:
- Art. 109 alin. 2 din Codul de procedură
civilă: „In cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea
instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei
proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de acea lege. Dovada
îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în
judecată.";
- Art. 399 alin. 3 din Codul de procedură
civilă: „In cazul în care executarea silită se face în temeiul
unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă
judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare
apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu
prevede în acest scop o altă cale de atac";
-Art. 31 din Legea nr. 51/1995: „Contestaţiile
şi reclamaţiile privind onorariile se soluţionează de
consiliul baroului. Deciziile consiliului baroului pot fi atacate cu plângere
la Comisia permanentă, a cărei soluţie este
definitivă."
Autorul excepţiei susţine că textele
legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16
alin. (1) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 21 privind accesul
liber la justiţie.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate
ridicată, Curtea reţine următoarele:
1. Dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 51/1995 nu
reglementează, astfel cum susţine autorul excepţiei de
neconstituţionalitate, o jurisdicţie administrativă
specială. Legea nr. 51/1995 vizează ordinul profesional al
avocaţilor, aceştia având ca structură naţională
Uniunea Naţională a Barourilor din România. In aceste condiţii,
se reţine că procedurile interne specifice acestui ordin profesional
nu implică forţa de coerciţie a statului. Prin urmare, procedura
prevăzută de art. 31 din legea menţionată nu poate avea
caracter administrativ; ea este jurisdicţională prin prisma faptului
că dezbaterile sunt guvernate de principiul
contradictorialităţii, însă acest lucru nu o califică, în
mod implicit, ca fiind şi administrativă, întrucât în raportul
juridic ce se naşte nu este implicat statul prin autorităţile
şi instituţiile sale. In consecinţă, nu se poate
reţine aplicabilitatea art. 21 alin. (4) din Constituţie.
De altfel, Curtea Constituţională, prin
Decizia nr. 45 din 2 mai 1995, publicată în Monitorul Oficial al României,
Partea I, nr. 90 din 15 mai 1995, a stabilit că această soluţie
legislativă cuprinsă în momentul de faţă la art. 31 din
Legea nr. 51/1995 este constituţională „în măsura în care se
interpretează în sensul că cei interesaţi au acces la
justiţie în condiţiile legii". Prin urmare, nimic nu
împiedică crearea unor proceduri speciale de contestare a actelor
juridice emise de către membrii ordinelor profesionale atât timp cât, în
cauza de faţă, soluţia dată de comisia permanentă a
Uniunii Naţionale a Barourilor din România poate fi cenzurată de
instanţele de judecată.
Ţinându-se cont de cele arătate mai sus, nu
este încălcat dreptul autorului excepţiei de a se adresa
instanţelor de judecată.
2. Cu privire la constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 399 alin. 3 din Codul de procedură civilă,
Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia nr. 935
din 19 decembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 53 din 23 ianuarie 2007, Curtea a statuat: „Contestaţia la executare
este destinată să înlăture neregularităţile comise cu
prilejul urmăririi silite sau să ofere lămuriri cu privire la
înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu ce urmează
să fie valorificat. In cadrul soluţionării contestaţiei,
instanţa nu poate examina împrejurări ce vizează fondul cauzei
şi care sunt de natură să repună în discuţie
hotărâri ce emană de la organe cu activitate
jurisdicţională, în faţa cărora au avut loc dezbateri
contradictorii, părţile având posibilitatea, cu acel prilej, de a
invoca apărările de fond necesare. O soluţie contrară, sub
acest aspect, ar nesocoti principiul autorităţii de lucru judecat.
Totodată, Curtea observă că
hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu a fost
pronunţată în urma unui proces ce s-a desfăşurat cu
respectarea tuturor garanţiilor privind dreptul la un proces echitabil,
inclusiv exercitarea dreptului la apărare, putând fi supusă
căilor de atac stabilite de lege."
3. Cu privire la constituţionalitatea
dispoziţiilor art. 109 alin. 2 din Codul de procedură civilă,
Curtea s-a pronunţat prin mai multe decizii. Astfel, prin Decizia nr. 96
din 13 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea
I, nr. 168 din 9 martie 2007, Curtea a statuat că „din dispoziţia
criticată rezultă că este vorba de o condiţie
extrinsecă ce trebuie respectată, şi anume că sesizarea
instanţei competente se face numai după îndeplinirea unei proceduri
prealabile, dar nu în toate cazurile, ci numai în acele cazuri în care legea
prevede obligativitatea parcurgerii acestei proceduri prealabile.
De asemenea, Curtea reţine că prin
instituirea procedurii prealabile, ca de altfel în toate cazurile în care
legiuitorul a condiţionat valorificarea unui drept de exercitarea sa în
cadrul unei anumite proceduri, nu s-a urmărit restrângerea accesului liber
la justiţie, ci, exclusiv, instaurarea unui climat de ordine,
indispensabil, în vederea exercitării dreptului constituţional
prevăzut de art. 21 din Constituţie. Astfel, se previn abuzurile
şi se asigură protecţia drepturilor şi intereselor legitime
ale celorlalte părţi. Reglementarea de către legiuitor, în
limitele competenţei ce i-a fost conferită prin Constituţie, a
condiţiilor de exercitare a unui drept - subiectiv sau procesual, inclusiv
prin instituirea unor proceduri speciale, nu constituie o restrângere a
exerciţiului acestuia, ci doar o modalitate eficientă de a preveni
exercitarea sa abuzivă, în detrimentul altor titulari de drepturi, în
egală măsură ocrotite".
Neintervenind elemente noi de natură să
determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale,
considerentele şi soluţia deciziilor amintite îşi
păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.
De altfel, din critica de neconstituţionalitate se
observă că autorul excepţiei consideră dispoziţiile
legale supuse analizei Curţii ca fiind neconstituţionale prin prisma
unei greşeli procedurale pe care a săvârşit-o. Or, nemo
auditur propriam turpitudinem allegans.
Avându-se în vedere cele de mai sus, excepţia de
neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca
neîntemeiată.
Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art.
146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi
al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 109 alin. 2, ale art. 399
alin. 3 din Codul de procedură civilă şi ale art. 31 din Legea
nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat,
excepţie ridicată de Lalu Edouard Spiro Nicolae în Dosarul nr.
985/279/2008 al Tribunalului Braşov - Secţia civilă.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Benke Karoly