DECIZIE Nr.
164 din 10 februarie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 si art. 102 alin. (1) pct. 14 din
Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile
publice
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 160 din 16 martie 2009
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Simona Ricu - procuror
Afrodita Laura Tutunaru - magistrat-asistent-şef
delegat
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 39 şi art. 102 alin. (1) pct. 14 din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile
publice, excepţie ridicată de Sandor Kocsis în Dosarul nr. 2.018/310/2007 al
Tribunalului Prahova - Secţia contencios II.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Cauza se află în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, constată următoarele:
Prin Incheierea din 18 septembrie 2008, pronunţată în
Dosarul nr. 2.018/310/2007, Tribunalul Prahova - Secţia contencios II a sesizat Curtea Constituţională
cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 39 coroborat cu art.
102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002
privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Sandor Kocsis în dosarul de mai sus.
In motivarea
excepţiei de neconstituţionalitate autorul
acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile
constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în
faţa legii, art. 44 alin. (7) referitoare la dreptul de proprietate care obligă
la respectarea anumitor sarcini şi art. 48 alin. (1) referitoare la întemeierea familiei, deoarece,
în situaţia în care un autovehicul este folosit de soţul care nu apare pe
certificatul de înmatriculare al unui autovehicul sau este împrumutat de
acesta, în calitate de coproprietar, unei terţe persoane, se permite hărţuirea
nejustificată a soţului care apare în certificatul de înmatriculare al maşinii,
cu toate că este pus în imposibilitate de a furniza informaţiile solicitate din
motive neimputabile voinţei sale.
Tribunalul Prahova - Secţia contencios II opinează că excepţia de
neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Guvernul apreciază că
excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece obligaţia
instituită prin dispoziţiile legale criticate nu constituie decât o
„sarcină" legală a proprietarului autovehiculului de a cunoaşte în orice
moment persoana care utilizează vehiculul pe drumurile publice, obligaţie care,
în esenţă, contribuie la educarea şi responsabilizarea proprietarilor de autovehicule
în spiritul respectării legislaţiei rutiere.
Avocatul Poporului consideră
că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra
excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecatorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate,
raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională constată că a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din
Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de
neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 39 şi art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,
nr. 670 din 3 august 2006, cu modificările şi
completările ulterioare, care au următorul conţinut:
- Art. 39: „Proprietarul sau
deţinătorul mandatat al unui vehicul este obligat să comunice poliţiei rutiere,
la cererea acesteia şi
în termenul solicitat, identitatea persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul
pentru a fi condus pe drumurile publice."
- Art. 102 alin. (1) pct. 14: „(1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amenda prevăzută
în clasa a IV-a de sancţiuni următoarele fapte săvârşite de persoane fizice:
[...]
14. necomunicarea de către proprietarul sau
utilizatorul unui vehicul, la solicitarea poliţiei rutiere, a identităţii
persoanei căreia i-a încredinţat vehiculul spre a fi condus."
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată că dispoziţiile art. 39 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 instituie o sarcină ce incumbă proprietarului sau deţinătorului
mandatat al unui autovehicul şi, în mod corelativ, în art. 102 alin. (1) pct.
14 din acelaşi act normativ, sancţiunea aplicată în cazul nerespectării acestei
obligaţii. Faptul că poliţia rutieră se adresează acestora pentru a comunica
identitatea persoanei căreia i-a fost încredinţat vehiculul spre a fi condus pe
drumurile publice nu este de natură a afecta principiul egalităţii cetăţenilor
în faţa legii, întrucât dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor
persoanelor aflate în ipoteza normei.
Cât priveşte critica referitoare la dreptul de
proprietate care obligă la respectarea anumitor sarcini, este de observat, că,
dimpotrivă, stabilirea unor astfel de reguli în ce priveşte circulaţia pe
drumurile publice are ca scop, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, „asigurarea desfăşurării fluente şi în
siguranţă a circulaţiei pe drumurile publice, precum şi ocrotirea vieţii,
integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la trafic sau
aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanelor respective, a proprietăţii publice şi private, cât şi a
mediului", şi nu este de natură să încalce dreptul fundamental reglementat
de art. 44 alin. (7) din Constituţie. Faptul că proprietarul ori deţinătorul
mandatat al unui autovehicul este ţinut de obligaţia consacrată de textele
legale criticate nu face altceva decât să răspundă exigenţei constituţionale
pretins încălcate, potrivit căreia „Dreptul de proprietate obligă [...] la
respectarea celorlalte sarcini care, potrivit
legii sau obiceiului, revin proprietarului".
In sfârşit, prevederile art. 48 alin. (1) din
Constituţie referitoare la întemeierea familiei nu au incidenţă în cauză.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 39 şi art. 102 alin. (1) pct. 14 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie
ridicată de Sandor Kocsis în Dosarul nr. 2.018/310/2007 al Tribunalului Prahova
- Secţia contencios II.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 10 februarie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent-şef delegat,
Afrodita Laura Tutunaru