DECIZIE Nr. 163 din 22 mai 2001
referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 si ale
art. 38 din Codul familiei
ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL NR. 453 din 9 august 2001
Lucian Mihai - presedinte
Costica Bulai - judecator
Constantin Doldur - judecator
Kozsokar Gabor - judecator
Ioan Muraru - judecator
Nicolae Popa - judecator
Lucian Stangu - judecator
Florin Bucur Vasilescu - judecator
Romul Petru Vonica - judecator
Gabriela Ghita - procuror
Maria Bratu - magistrat-asistent
Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 si ale art. 38 din Codul familiei, exceptie ridicata de
Alexandru Toma in Dosarul nr. 1.725/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a
IV-a civila.
La apelul nominal este prezenta Luminita Toma, lipsind autorul exceptiei,
fata de care procedura de citare este legal indeplinita.
Magistratul-asistent refera cu privire la cererea de amanare pentru lipsa
de aparare, formulata de autorul exceptiei. Partea prezenta se opune amanarii,
invederand ca aceasta cerere este formulata in scopul tergiversarii
solutionarii litigiului. Reprezentantul Ministerului Public, de asemenea, se
opune acordarii unui termen, deoarece drepturile si libertatile constitutionale
trebuie exercitate cu buna-credinta. Curtea, deliberand, respinge cererea de
amanare, potrivit art. 156 alin. 1 din Codul de procedura civila.
Cauza fiind in stare de judecata, partea prezenta solicita respingerea
exceptiei de neconstitutionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a
exceptiei, intrucat dispozitiile legale criticate nu contravin prevederilor
constitutionale.
CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
Prin Incheierea din 20 septembrie 2000 Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a
civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a
dispozitiilor art. 37 si ale art. 38 din Codul familiei, exceptie ridicata de
Alexandru Toma in Dosarul nr. 1.725/2000 al acelei instante.
In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca dispozitiile
art. 37 si ale art. 38 din Codul familiei, asigurand posibilitatea sotilor de a
divorta cu usurinta, incalca dispozitiile art. 26 din Constitutie, care
proclama respectarea si ocrotirea vietii familiale de catre autoritatile
publice.
Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila, exprimandu-si opinia,
considera ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata.
Guvernul, in punctul sau de vedere, considera exceptia ca fiind
neintemeiata, intrucat dispozitiile legale criticate sunt rationale si nu
incalca principiul constitutional al ocrotirii si respectarii vietii familiale.
Presedintele Senatului si presedintele Camerei Deputatilor nu au comunicat
punctele lor de vedere cu privire la exceptia de neconstitutionalitate
ridicata.
CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul
intocmit de judecatorul-raportor, sustinerile partii prezente, concluziile
procurorului, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile
Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
Curtea Constitutionala a fost legal sesizata si este competenta, potrivit
dispozitiilor art. 144 lit. c) din Constitutie, precum si ale art. 1 alin. (1),
ale art. 2, 3, 12 si 23 din Legea nr. 47/1992, republicata, sa solutioneze
exceptia de neconstitutionalitate ridicata.
Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art.
37 si ale art. 38 din Codul familiei, care au urmatorul cuprins:
Art. 37
"Casatoria inceteaza prin moartea unuia dintre soti sau prin
declararea judecatoreasca a mortii unuia dintre ei.
Casatoria se poate desface prin divort.";
Art. 38
"Instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci
cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav
vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
Divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca
sunt indeplinite urmatoarele conditii:
a) pana la data cererii de divort a trecut cel putin un an de la incheierea
casatoriei si
b) nu exista copii minori rezultati din casatorie.
Oricare dintre soti poate cere divortul atunci cand starea sanatatii sale
face imposibila continuarea casatoriei.
La solutionarea cererilor accesorii divortului, referitoare la
incredintarea copiilor minori, obligatia de intretinere si folosirea locuintei,
instanta va tine seama si de interesele minorilor."
Textul constitutional invocat in sustinerea exceptiei este art. 26 care are
urmatorul cuprins: "(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata
intima, familiala si privata.
(2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca
drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri."
Analizand continutul criticii de neconstitutionalitate formulate de autorul
exceptiei, rezulta ca acesta considera ca textele de lege criticate ar
contraveni dispozitiilor art. 26 alin. (1) din Constitutie, care proclama rolul
autoritatilor publice in respectarea si ocrotirea vietii de familie, intrucat
ingaduie "posibilitatea de a divorta cu usurinta", subminand astfel
"familia si societatea".
Cu privire la exceptia ridicata Curtea constata ca motivele de
neconstitutionalitate invocate sunt neintemeiate. In realitate, dispozitiile
art. 37 din Codul familiei nu fac decat sa enumere cauzele de incetare a
casatoriei, una dintre acestea fiind divortul, iar dispozitiile art. 38
stabilesc conditiile in care instantele judecatoresti pot pronunta divortul,
precizand la alin. 1 ca divortul nu se poate pronunta decat in anumite
conditii, si anume cand exista motive temeinice si numai daca raporturile
dintre soti sunt grav vatamate, iar continuarea casatoriei nu mai este
posibila, conditii care trebuie indeplinite cumulativ, asa cum rezulta din
text.
De asemenea, pentru divortul reglementat la alin. 2 al art. 38 din Codul
familiei ("divort prin consimtamantul mutual", bazat pe acordul
partilor) legiuitorul a impus unele conditii (o anumita durata minima a
casatoriei care se desface, precum si inexistenta copiilor minori rezultati din
casatorie), ceea ce demonstreaza grija legiuitorului pentru mentinerea
institutiei casatoriei si inlaturarea posibilitatii de tratare cu usurinta a
responsabilitatilor fata de copiii minori rezultati din casatorie.
In ceea ce priveste posibilitatea oricarui sot de a cere desfacerea
casatoriei atunci cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea
casatoriei, posibilitate prevazuta la alin. 3 al art. 38 din Codul familiei,
este, de asemenea evident ca, prin conditiile impuse de legiuitor, acesta a
manifestat o grija deosebita pentru evitarea recurgerii cu superficialitate la
actul grav de desfacere a unei casatorii, fara insa a se mentine artificial si
nociv pentru sotul bolnav o casatorie devenita imposibila, cum precizeaza
textul de lege.
Asa fiind, rezulta ca dispozitiile criticate de autorul exceptiei nu
contravin art. 26 din Constitutie. Dimpotriva, instantele de judecata dispun de
instrumente legale pentru a nu permite desfacerea cu usurinta a casatoriei, pe
care trebuie sa le aplice in litera si spiritul lor, actionand astfel in sensul
indeplinirii obligatiei ce revine autoritatilor publice de a respecta si ocroti
viata de familie. Este astfel imbinat rational principiul stabilitatii
casatoriei cu admisibilitatea desfacerii ei, cand continuarea casatoriei nu mai
este posibila.
Pentru considerentele expuse, in temeiul art. 144 lit. c) si al art. 145
alin. (2) din Constitutie, precum si al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23
si al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicata,
CURTEA
In numele legii
DECIDE:
Respinge exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 37 si ale
art. 38 din Codul familiei, exceptie ridicata de Alexandru Toma in Dosarul nr.
1.725/2000 al Tribunalului Bucuresti - Sectia a IV-a civila.
Definitiva si obligatorie.
Pronuntata in sedinta publica din data de 22 mai 2001.
PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
LUCIAN MIHAI
Magistrat asistent,
Maria Bratu