DECIZIE   Nr. 1629 din 16 decembrie 2010

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 31 alin. 2 din Codul de procedura civila

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 129 din 21 februarie 2011

Augustin Zegrean                  - preşedinte

Aspazia Cojocaru                  -judecător

Acsinte Gaspar                      -judecător

Mircea Ştefan Minea             -judecător

Iulia Antoanella Motoc          -judecător

Ion Predescu                          -judecător

Puskas Valentin Zoltan          -judecător

Tudorel Toader                      -judecător

Mihaela Senia Costinescu      - magistrat-asistent-şef

Cu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „AII Media 2002" - S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 45.773/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, critica vizând modificarea textului de lege supus controlului.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 15 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 45.773/299/2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „AII Media 2002" - S.R.L, din Bucureşti într-o cauză având ca obiect încuviinţarea executării silite/recuzarea executorului judecătoresc.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că dispoziţiile art. 31 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care nu admit interogatoriul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare, sunt de natură să aducă atingere prevederilor constituţionale şi internaţionale invocate.

Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, pe de o parte, judecarea cererii de recuzare nu vizează fondul cauzei şi nu presupune în mod necesar dezbateri contradictorii, iar, pe de altă parte, în cadrul procedurii de executare silită, ambele părţi beneficiază de garanţii procesuale, printre care şi contestaţia la executare.

In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut: „Nu se admite interogatoriul sau jurământul ca mijloc de dovadă a motivelor de recuzare."

In opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 care consacră accesul liber la justiţie, art. 52 referitoare la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică la recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 244 din 17 septembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 15 octombrie 2002. Cu acel prilej Curtea a reţinut că, prin reglementarea dispoziţiilor art. 31 din Codul de procedură civilă, „legiuitorul a avut în vedere instituirea unei proceduri simple şi operative de soluţionare a acestei cereri, Incheierea prin care s-a respins recuzarea se poate ataca odată cu fondul, instanţa superioară urmând a reface toate actele şi dovezile administrate la prima instanţă, atunci când constată că cererea de recuzare a fost pe nedrept respinsă".

Curtea nu poate reţine susţinerea referitoare la neconstituţionalitatea prevederilor alin. 2 al art. 31 din Codul de procedură civilă prin raportare la art. 21 din Constituţie care consacră accesul liber la justiţie. In jurisprudenţa sa, instanţa constituţională a statuat că reglementarea procedurii de judecată, care include şi sistemul probator, este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Este, de altfel, o soluţie care rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora: „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

In ceea ce priveşte critica raportată la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil, Curtea observă că nici aceasta nu poate fi reţinută, întrucât prevederile convenţionale se referă exclusiv la soluţionarea în fond a cauzei, nefiind aplicabile unei proceduri derivate, cu caracter derogatoriu, astfel cum este recuzarea. De altfel, nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 52 şi 53 din Constituţie nu poate fi primită, deoarece acestea nu au incidenţă în cauză.

Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.

Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „AII Media 2002" - S.R.L, din Bucureşti în Dosarul nr. 45.773/299/2009 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2010.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

AUGUSTIN ZEGREAN

Magistrat-asistent-şef,

Mihaela Senia Costinescu