DECIZIE   Nr. 1622 din 3 decembrie 2009

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 39 1 alin. (2) din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 40 din 19 ianuarie 2010

Ioan Vida                            - preşedinte

Nicolae Cochinescu           -judecător

Aspazia Cojocaru               -judecător

Acsinte Gaspar                  -judecător

Petre Lăzăroiu                    -judecător

Ion Predescu                      -judecător

Puskas Valentin Zoltan      -judecător

Tudorel Toader                   -judecător

Augustin Zegrean               -judecător

Carmen-Cătălina Gliga      - procuror

Oana Cristina Puică           - magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare în Dosarul nr. 5.962/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ.

La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.

Cauza este în stare de judecată.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă, întrucât din noua redactare a art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 lipseşte sintagma criticată de autorul excepţiei.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin Incheierea din 10 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.962/296/2008, Tribunalul Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia a fost ridicată de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare cu ocazia soluţionării recursului împotriva unei sentinţe civile pronunţate de Judecătoria Satu Mare prin care a fost respinsă cererea autorului excepţiei de neconstituţionalitate, având ca obiect înlocuirea amenzii cu sancţiunea obligării contravenientului la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii.

In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, în redactarea în vigoare la data sesizării, care condiţiona înlocuirea amenzii contravenţionale cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii de consimţământul expres al contravenientului, încalcă art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, potrivit căruia, „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", precum şi egalitatea în drepturi, întrucât are ca efect exonerarea contravenientului de orice sancţiune în ipoteza în care acesta din urmă nu are venituri care să poată fi urmărite silit. Mai arată că, prin Decizia nr. 1.354/2008, Curtea Constituţională a constatat că sintagma „cu acordul acestuia" din cuprinsul art. 9 alin. (5) al Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 încalcă dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală. Prin urmare, şi sintagma „dacă există acordul expres al acestuia" din art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 este neconstituţională.

Tribunalul Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Avocatul Poporului, în punctul său de vedere transmis Curţii cu Adresa nr. 6.987 din 10 august 2009, apreciază că dispoziţiile art. 391 alin. (2] din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 sunt neconstituţionale. In acest sens arată că aplicarea sancţiunii obligării la prestarea unei activităţi în folosul comunităţii este condiţionată de acordul contravenientului, ceea ce lipseşte de eficienţă sancţiunea aplicată pentru comiterea unei fapte antisociale, cu consecinţa încălcării dispoziţiilor art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală, în conformitate cu care, „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Menţionează că, prin Decizia nr. 1.354/2008, Curtea Constituţională a constatat că sintagma „cu acordul contravenientului", în ceea ce priveşte prestarea unei munci în folosul comunităţii, este neconstituţională. Mai arată că dispoziţiile art.16 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta cauză.

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.

Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, introduse prin Legea nr. 352/2006 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 640 din 25 iulie 2006, având, la data sesizării, următorul cuprins: „In cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa procedează, dacă există acordul expres al acestuia, la înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore." Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, textul de lege criticat a fost modificat prin Legea nr. 293/2009 pentru modificarea Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 645 din 1 octombrie 2009, având, în noua redactare, următorul cuprins: „In cazul în care contravenientul, citat de instanţă, nu a achitat amenda în termenul prevăzut la alin. (1), instanţa procedează la înlocuirea amenzii cu sancţiunea prestării unei activităţi în folosul comunităţii pe o durată maximă de 50 de ore, iar pentru minori începând cu vârsta de 16 ani, de 25 de ore."

In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art.1 alin. (5), potrivit cărora, „In România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie", şi ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi.

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că noua redactare a textului art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 înlătură sintagma „dacă există acordul expres al acestuia", criticată de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel încât aceasta din urmă a rămas fără obiect.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

CURTEA  CONSTITUŢIONALĂ

In numele legii

DECIDE:

Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 391 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Inspectoratul Judeţean al Poliţiei de Frontieră Satu Mare în Dosarul nr. 5.962/296/2008 al Tribunalului Satu Mare - Secţia comercială şi contencios administrativ.

Definitivă şi general obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 decembrie 2009.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. IOAN VIDA

Magistrat-asistent,

Oana Cristina Puică