DECIZIE Nr.
1621 din 3 decembrie 2009
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 90 alin. 2 si ale art. 214 alin. 5
din Codul de procedura penala, precum si ale art. XIII din Ordonanta de urgenta
a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor masuri necesare în procesul de
integrare europeana
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 12 din 8 ianuarie 2010
Ioan Vida -
preşedinte
Nicolae Cochinescu -judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Lăzăroiu
-judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Iuliana Nedelcu - procuror
Oana Cristina Puică -
magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale
art. 214 alin. 5 din Codul de procedură penală, precum şi ale
art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005
pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană,
excepţie ridicată de Petru Ghiurcă în Dosarul nr. 2.426/102/2008
(număr în format vechi 4.534/2008) al Tribunalului Mureş -
Secţia penală.
La apelul nominal lipsesc părţile,
faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Magistratul-asistent referă că partea
Societatea Comercială „Rohofer" - S.R.L, din Alba Iulia a transmis
Curţii o cerere de amânare în vederea angajării unui
apărător ales, solicitând totodată comunicarea motivelor
invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate.
Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii de
amânare a judecării cauzei.
Curtea, deliberând, respinge cererea de acordare a unui
nou termen.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens
jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările
dosarului, reţine următoarele:
Prin Incheierea din 23 aprilie 2009,
pronunţată în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (număr în format vechi
4.534/2008), Tribunalul Mureş - Secţia penală a sesizat
Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de
procedură penală, precum şi ale art. XIII din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor
măsuri necesare în procesul de integrare europeană. Excepţia a
fost ridicată de Petru Ghiurcă cu ocazia soluţionării unei
cauze penale având ca obiect trimiterea în judecată pentru săvârşirea
unor infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art. 83 din Legea nr.
84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice.
In motivarea excepţiei de
neconstituţionalitate autorul acesteia
susţine că prevederile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5
din Codul de procedură penală aduc atingere dreptului la un proces
echitabil, deoarece permit preluarea în procesul penal a unor mijloace de
probă obţinute în proceduri ce excedează procedurii penale,
scăpând de sub controlul garanţiilor care trebuie să
însoţească principiile directoare ale procesului penal, şi anume
egalitatea de arme, contradictorialitatea, obligaţia de motivare a actelor
judiciare, comunicarea probelor, posibilitatea exercitării căilor de
atac, publicitatea, independenţa şi imparţialitatea autorităţilor
justiţiei, respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi
garantarea exercitării drepturilor apărării. Evocă, în
acest sens, evoluţia jurisprudenţei Curţii Europene a
Drepturilor Omului în materia aplicabilităţii prevederilor art. 6
referitoare la dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
în procedurile administrative de control şi în privinţa folosirii
mijloacelor de probă în procedurile penale ulterioare, respectiv cauzele Funke
împotriva Franţei (1993), Fayed împotriva Regatului Unit (1994),
Saunders împotriva Regatului Unit (1996). Arată că, în
esenţă, Curtea de la Strasbourg a decis că utilizarea
mijloacelor de probă obţinute prin constrângere în cadrul
procedurilor administrative de control aduce atingere caracterului echitabil al
procedurii penale ulterioare, prin încălcarea dreptului de a nu contribui
la propria incriminare. In acest fel, Curtea delimitează obţinerea
mijloacelor de probă în procedurile administrative de folosirea lor
ulterioară în procedurile penale. Concluzionează că, în ipoteza
înscrisurilor menţionate la art. 90 alin. 2 din Codul de procedură
penală, singura consecinţă admisibilă, în raport de
principiul echităţii procesului penal, este aceea a furnizării
de informaţii organelor de urmărire penală, acestea neputând fi
convertite în mijloace de probă fără să aducă atingere
dreptului la un proces echitabil şi fără a pune în pericol
independenţa şi imparţialitatea justiţiei.
De asemenea, consideră că art. XIII din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005, care abrogă
dispoziţiile alin. 5 al art. 83 din Legea nr. 84/1998 privind mărcile
şi indicaţiile geografice, referitoare la punerea în mişcare a
acţiunii penale la plângerea prealabilă a părţii
vătămate în cazul infracţiunilor din domeniul protecţiei
mărcilor, încalcă dispoziţiile constituţionale privitoare
la viaţa intimă, familială şi privată, respectiv la
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Susţine că incriminările prevăzute de art. 83 din Legea nr.
84/1998 ocrotesc un interes privat, ceea ce justifică existenţa
condiţiei procedurale a plângerii prealabile a persoanei
vătămate în vederea punerii în mişcare a acţiunii penale,
ca expresie a dreptului constituţional al oricărei persoane fizice
sau juridice de a dispune în mod liber, după propria voinţă, de
drepturile personale nepatrimoniale, din categoria cărora face parte
şi marca.
Tribunalul Mureş - Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate
este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu încalcă
dispoziţiile din Constituţie şi din Convenţia pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului,
pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de
neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului apreciază
că dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din
Codul de procedură penală, precum şi ale art. XIII din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 sunt
constituţionale. Face trimitere, în acest sens, la deciziile Curţii
Constituţionale nr. 331/2005 şi nr. 509/2006. Mai arată că
prevederile art. 26 din Constituţie nu au incidenţă în prezenta
cauză.
Preşedinţii celor două Camere ale
Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat
punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al
Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor,
concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine
următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal
sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art.
146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art.
2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate
îl constituie dispoziţiile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5
din Codul de procedură penală, precum şi ale art. XIII din
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea
unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată
în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.179 din 28 decembrie 2005,
având următorul cuprins:
- Art. 90 alin. 2 din Codul de procedură
penală: „De asemenea, sunt mijloace de probă procesele-verbale
şi actele de constatare, încheiate de alte organe, dacă legea prevede
aceasta.";
- Art. 214 alin. 5 din Codul de procedură
penală: „Procesele-verbale încheiate de aceste organe constituie
mijloace de probă.";
- Art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 190/2005: „Alineatul 5 al articolului 83 din Legea nr.
84/1998 privind mărcile şi indicaţiile geografice,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23
aprilie 1998, se abrogă."
In susţinerea
neconstituţionalităţii acestor prevederi de lege, autorul
excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor
constituţionale ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces
echitabil, ale art. 26 alin. (2) referitoare la viaţa intimă,
familială şi privată, ale art. 53 alin. (2) privind restrângerea
exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale
art. 124 alin. (2) şi (3) referitoare la înfăptuirea justiţiei,
precum şi ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul
intern şi ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind
drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 referitoare la dreptul la un
proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale.
Examinând excepţia de neconstituţionalitate,
Curtea constată că prevederile art. 90 alin. 2 şi ale art. 214
alin. 5 din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului
de constituţionalitate prin raportare la aceleaşi dispoziţii din
Constituţie şi din Convenţia pentru apărarea drepturilor
omului şi a libertăţilor fundamentale, invocate şi în
prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 331 din 28 iunie 2005, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 675 din 28 iulie 2005, şi prin Decizia nr. 524 din
27 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.
764 din 7 septembrie 2006, Curtea a respins excepţia de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor de lege criticate pentru
motivele acolo arătate.
Intrucât nu au apărut elemente noi, de natură
a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia,
cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează
valabilitatea şi în cauza de faţă.
Referitor la critica de neconstituţionalitate a
art. XIII din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 190/2005,
dispoziţiile constituţionale ale art. 26 alin. (2) privind viaţa
intimă, familială şi privată nu au incidenţă în
cauza de faţă. Totodată, eliminarea condiţiei plângerii
prealabile pentru punerea în mişcare a acţiunii penale în cazul
infracţiunilor prevăzute de art. 83 din Legea nr. 84/1998 privind
mărcile şi indicaţiile geografice nu pune în discuţie
restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art.
1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 90 alin. 2 şi ale art. 214 alin. 5 din Codul de
procedură penală, precum şi ale art. XIII din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri
necesare în procesul de integrare europeană, excepţie ridicată
de Petru Ghiurcă în Dosarul nr. 2.426/102/2008 (număr în format vechi
4.534/2008) al Tribunalului Mureş - Secţia penală.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică
din data de 3 decembrie 2009.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică