DECIZIE Nr.
162 din 26 februarie 2008
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 21 si 22 din Legea drepturilor
pacientului nr. 46/2003
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 263 din 3 aprilie 2008
Ioan Vida - preşedinte
Nicolae Cochinescu
-judecător
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Petre Ninosu -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Augustin Zegrean -judecător
Ion Tiucă - procuror
Patricia Marilena Ionea - magistrat-asistent
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea drepturilor
pacientului nr. 46/2003, excepţie ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr.
3.234/35/CA/2006 al Curţii de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios
administrativ şi fiscal.
La apelul nominal lipsesc
părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că
textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate
de autorul excepţiei.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată
următoarele:
Prin Incheierea din 6 septembrie 2007, pronunţată în
Dosarul nr. 3.234/35/CA/2006, Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia
de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea drepturilor
pacientului nr. 46/2003. Excepţia a fost ridicată de Szucs Francisc cu
prilejul soluţionării recursului în contencios administrativ formulat împotriva
Sentinţei nr. 238/CA din 19 septembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Bihor în
Dosarul nr. 3.192/CA/2006.
In motivarea excepţiei autorul
acesteia susţine, în esenţă, că textele de lege criticate, care se referă la
confidenţialitatea informaţiilor
privind starea pacientului sunt contrare art. 31 alin. (1) din Constituţie,
care consacră dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes
public. De asemenea, consideră că art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003 contravin
dispoziţiilor constituţionale care se referă la respectarea Constituţiei, a
supremaţiei sale şi a legilor, precum şi principiului neretroactivităţii legii
civile.
Curtea de Apel Oradea - Secţia comercială, de
contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.
In acest sens, arată că informaţiile enumerate la art. 21 din Legea nr. 46/2003
nu sunt asimilate informaţiilor de interes public, iar prevederea atacată cu
excepţia de neconstituţionalitate nu îngrădeşte dreptul persoanei de a avea
acces la orice informaţie de interes public, ci doar restrânge limitele, câtă
vreme legiuitorul a statuat că informaţiile cu caracter confidenţial pot fi
furnizate dacă există consimţământul pacientului sau legea
o cere expres.
In conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din
Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor
două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatul Poporului, pentru
a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de
neconstituţionalitate.
Guvernul consideră că
excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. In acest sens, arată că
prevederile art. 31 alin. (1) din Constituţie au în vedere informaţiile de
interes public, însă textele de lege criticate se referă la date cu caracter
personal. De altfel, restricţionarea accesului la aceste din urmă informaţii cu
caracter personal asigură respectarea dispoziţiilor constituţionale care
consacră dreptul la respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi
private. De asemenea, arată că art. 22 din Legea nr. 46/2003 constituie, prin
conţinutul său, un argument în plus că nu se aduce atingere existenţei
dreptului de acces la informaţie, acesta fiind doar restrâns prin condiţionarea
sa de consimţământul pacientului. In ceea ce priveşte păstrarea
confidenţialităţii datelor care privesc o persoană decedată, arată că opţiunea
privind divulgarea datelor personale nu este un drept transmisibil mortis causa, iar opţiunea exprimată
înaintea morţii nu poate fi schimbată. Protejarea datelor personale se impune
însă şi după deces ca reprezentând o modalitate de protecţie a vieţii intime,
familiale şi private. In ceea ce priveşte art. 1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2)
din Constituţie, arată că faţă de acestea autorul excepţiei nu şi-a motivat
critica de neconstituţionalitate.
Avocatul Poporului consideră
că textele de lege criticate sunt constituţionale. Astfel, arată că art. 21 şi
22 din Legea nr. 46/2003 nu conţin nicio dispoziţie contrară prevederilor art.
1 alin. (5) şi art. 15 alin. (2) din Constituţie şi, în plus, se referă la
informaţii cu caracter personal, astfel că nu este încălcat nici dreptul de
acces la informaţii de interes public.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere
ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate,
prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1
alin. (2), ale art. 2,3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze
excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 21 şi 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 29 ianuarie 2003, dispoziţii potrivit cărora:
- Art. 21: „Toate
informaţiile privind starea pacientului, rezultatele investigaţiilor,
diagnosticul, prognosticul, tratamentul, datele personale sunt confidenţiale
chiar şi după decesul acestuia.";
-Art. 22: „Informaţiile cu
caracter confidenţial pot fi furnizate numai în cazul în care pacientul îşi dă
consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres."
Autorul excepţiei consideră că textele de lege
criticate sunt contrare următoarelor dispoziţii constituţionale: art. 1 alin.
(5), care consacră obligaţia respectării Constituţiei, a supremaţiei sale şi a
legilor, art. 15 alin. (2) care consacră principiul neretroactivităţii legii
civile şi art. 31 alin. (1) care prevede că „Dreptul persoanei de a avea
acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate a
prevederilor art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003, în raport cu art. 31 alin.
(1) din Constituţie care consacră dreptul persoanei de a avea acces la orice
informaţie de interes public, Curtea reţine că textele de lege criticate se referă
la „informaţiile privind
starea pacientului, rezultatele investigaţiilor, diagnosticul, prognosticul,
tratamentul, datele personale". Acest tip de
informaţii privind sănătatea persoanei intră în noţiunea de viaţă privată,
fiind prin urmare un mod de a realiza protecţia drepturilor prevăzute de art.
26 din Constituţie, consacrate în egală măsură şi în art. 8 din Convenţia
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, In acest
sens, trebuie amintită şi Hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a
Drepturilor Omului în speţa „Z. contra
Finlandei"C\997) în care s-a arătat că
„protecţia datelor personale, nu în ultimul rând a datelor cu caracter medical,
este de o importanţă fundamentală pentru ca o persoană să se poată bucura de
dreptul său la respectarea vieţii private şi a vieţii de familie aşa cum este
acesta garantat de art. 8 din Convenţie. [...]în lipsa unei asemenea protecţii,
persoanele care necesită îngrijire medicală nu ar mai fi dispuse să furnizeze
informaţii cu caracter personal şi intim, necesare prescrierii tratamentului
apropiat pentru boala de care suferă sau să consulte un medic, ceea ce ar fi de
natură să le pună viaţa în pericol, iar, în caz de boli transmisibile, un
asemenea pericol poate exista pentru colectivitate. [...] De aceea, legislaţia
internă a statelor trebuie să cuprindă garanţii adecvate pentru a împiedica
orice comunicare sau divulgare de date cu caracter personal privitoare la
sănătatea persoanei, în conformitate cu dispoziţiile art. 8 paragrafului 1 al Convenţiei".
Extinderea obligaţiei de a păstra confidenţialitatea
datelor privind starea de sănătate a persoanei, chiar şi în cazul persoanelor
decedate, apare, de asemenea, ca un reflex firesc al drepturilor fundamentale
mai sus menţionate, dacă se are în vedere faptul că, deşi capacitatea de
folosinţă a persoanei încetează la moartea acesteia, în virtutea respectului
datorat persoanei umane, memoria persoanei decedate şi opţiunile făcute în
timpul vieţii trebuie ocrotite şi ulterior decesului. Dreptul de opţiune al
pacientului privind păstrarea confidenţialităţii cu privire la starea de
sănătate nu este transmisibil mortis causa, păstrându-se astfel opţiunea exprimată până la momentul morţii
titularului dreptului.
De altfel, Curtea constată că, alături de existenţa
consimţământului titularului dreptului, art. 22 din Legea nr. 46/2003 prevede
şi alte cazuri când se poate face excepţie de la obligaţia păstrării
confidenţialităţii datelor privind sănătatea persoanelor.
In ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a
art. 21 şi 22 din Legea nr. 46/2003, în raport cu art. 1 alin. (5) şi art. 15
alin. (2) din Constituţie, Curtea observă că autorul excepţiei nu a formulat
nicio motivare. Oricum, textele de lege criticate nu conţin dispoziţii cu caracter retroactiv, aplicându-se, de la
data intrării în vigoare, pentru viitor. De asemenea, textele de lege ce fac obiectul excepţiei de
neconstituţionalitate nu încalcă obligaţia respectării Constituţiei, a
supremaţiei sale ori a legilor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie,
precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea
nr. 47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
Respinge excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 21 şi 22 din Legea drepturilor pacientului nr. 46/2003,
excepţie ridicată de Szucs Francisc în Dosarul nr. 3.234/35/CA/2006 al Curţii
de Apel Oradea - Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 februarie
2008.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
prof. univ. dr. IOAN VIDA
Magistrat-asistent,
Patricia Marilena Ionea