DECIZIE   Nr. 162 din 22 martie 2005

referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica

ACT EMIS DE: CURTEA CONSTITUTIONALA

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 355 din 27 aprilie 2005

    Ioan Vida             - presedinte
    Nicolae Cochinescu    - judecator
    Aspazia Cojocaru      - judecator
    Constantin Doldur     - judecator
    Acsinte Gaspar        - judecator
    Kozsokar Gabor        - judecator
    Petre Ninosu          - judecator
    Ion Predescu          - judecator
    Serban Viorel Stanoiu - judecator
    Ion Tiuca             - procuror
    Gabriela Dragomirescu - magistrat-asistent sef

    Pe rol se afla solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, exceptie ridicata de Marian Ureche din Bucuresti in Dosarul nr. 1/S/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    La apelul nominal raspunde autorul exceptiei, prin avocat Florian Andreescu, cu delegatie depusa la dosar, constatandu-se lipsa Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, fata de care procedura de citare a fost legal indeplinita.
    Reprezentantul autorului exceptiei solicita admiterea acesteia, intrucat considera ca textele de lege criticate, care definesc notiunile de "agent" si "colaborator" ai organelor de securitate ca politie politica, conduc la invinovatirea unor categorii de persoane printr-o decizie a unei autoritati autonome - Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii - fara o judecata prealabila, ceea ce suprima sau ingradeste drepturile si libertatile fundamentale ale omului prevazute de Constitutie.
    Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate ca neintemeiata, intrucat considera ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 21, art. 23 alin. (11) si ale art. 41 alin. (1) teza intai din Constitutie.

    CURTEA,
avand in vedere actele si lucrarile dosarului, constata urmatoarele:
    Prin Incheierea din 22 octombrie 2004, pronuntata in Dosarul nr. 1/S/2004, Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila a sesizat Curtea Constitutionala cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica. Exceptia a fost ridicata de Marian Ureche intr-o cauza avand ca obiect contestatia formulata de acesta impotriva deciziei Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, pronuntata in temeiul Legii nr. 187/1999.
    In motivarea exceptiei de neconstitutionalitate se sustine ca art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999, care defineste organele de securitate ca politie politica prin notiunile de "agent", "colaborator" sau asimilati ai colaboratorilor, incalca prevederile art. 23 alin. (8) din Constitutie prin aceea ca persoanele astfel definite sunt considerate, "fara putinta de tagada [...]", "aprioric vinovate datorita simplei lor apartenente la una din structurile securitatii", iar in actiunile pornite impotriva acestora "cauza este prejudecata". Se considera ca, de altfel, alin. (2) - (5) ale art. 5 se abat chiar de la prevederile alin. (1) ale aceluiasi articol, potrivit carora organe de securitate ca politie politica sunt, intre altele, cele create pentru suprimarea sau ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului; asadar, textele de lege criticate trebuie interpretate "doar prin prisma consecintelor" asupra acestor drepturi si libertati. Se mai sustine ca prevederile mentionate incalca art. 21 si art. 38 alin. (1) teza intai din Constitutie "prin maniera in care sunt concepute" si "datorita modului de prejudecare a cauzei".
    In continuare, autorul exceptiei sustine ca si art. 3 din lege incalca dispozitiile Constitutiei. In acest sens, arata ca, "potrivit art. 3 din Legea nr. 187/1999, toate persoanele prevazute la art. 2 sunt obligate sa dea declaratii autentificate privind apartenenta sau neapartenenta la organele de securitate, ca politie politica, sub anumite consecinte pentru declaratia pe proprie raspundere, precum si cu publicarea acestor persoane in Monitorul Oficial, fara a se cunoaste: cine stabileste care sunt structurile considerate ca fiind de natura politiei politice cu consecinte negative asupra acestor persoane; daca persoana in cauza are o anumita vinovatie prin faptul ca s-a aflat o scurta perioada ca lucrator activ si a fost data afara pentru lipsa de activitate, sau pentru ca era suspect, sau pentru ca avea rude in strainatate, sau daca, si mai rau, s-a aflat pe listele de colaboratori fara sa cunoasca [...]".
    In concluzie, considera ca Legea nr. 187/1999, in ansamblul sau, contine dispozitii neconstitutionale, iar Curtea Constitutionala ar trebui sa "aprecieze din initiativa proprie, urmare unei analize cat mai obiective, ca unele din textele mentionate" pot incalca si alte prevederi din Constitutie, scopul analizei fiind evitarea unei noi incalcari a drepturilor si libertatilor cetatenilor.
    Exceptia de neconstitutionalitate, astfel cum a fost formulata, priveste si dispozitiile art. 16 lit. c) din Hotararea Parlamentului nr. 17/2000 pentru adoptarea Regulamentului de organizare si functionare a Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii ca Politie Politica, insa din incheierea de sesizare a Curtii Constitutionale rezulta ca autorul acesteia a renuntat la sustinerea ei, iar Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila, a retinut numai exceptia cu privire la dispozitiile art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999.
    Curtea de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila apreciaza ca art. 5 alin. (2) - (5) si art. 3 din Legea nr. 187/1999 nu incalca prevederile constitutionale ale art. 16 alin. (2), art. 21, art. 22 alin. (2), art. 23 alin. (8) si ale art. 30 - 31. Aceasta, deoarece art. 5 alin. (2) - (5) din lege "cuprinde reglementari de ordin terminologic", iar art. 3 "reglementeaza obligatia depunerii, de catre persoanele care candideaza spre a fi alese sau numite intr-o demnitate sau functie din cele prevazute la art. 2 din lege, a unor declaratii privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, determinata de natura si importanta functiei publice avute in vedere de legiuitor".
    In conformitate cu dispozitiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, incheierea de sesizare a fost comunicata presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, Guvernului si Avocatului Poporului, pentru a-si exprima punctele de vedere asupra exceptiei de neconstitutionalitate ridicate.
    Guvernul apreciaza ca exceptia de neconstitutionalitate este neintemeiata. Astfel, se arata ca adoptarea Legii nr. 187/1999 a fost determinata de vointa legiuitorului "de a oferi societatii romanesti o baza institutionala credibila pentru a putea duce la bun sfarsit dificilul proces de clarificare a trecutului comunist", iar Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii este, contrar sustinerilor autorului exceptiei, "o autoritate autonoma a Administratiei Publice Centrale de Specialitate" ce isi desfasoara activitatea sub controlul Parlamentului. Prin activitatea sa, Consiliul asigura dreptul de acces la informatiile de interes public, verificand din oficiu persoanele care candideaza pentru a fi alese sau numite in demnitati ori functii publice. In legatura cu sustinerile referitoare la neconstitutionalitatea art. 5 din lege, se arata ca acesta cuprinde reglementari de ordin terminologic, ceea ce reprezinta o optiune a legiuitorului privind conditiile de a caror indeplinire depinde "catalogarea unor persoane ca facand parte din fostele organe ale securitatii, precum si modul in care sunt stabilite criteriile de apreciere ale unei persoane ca fiind agent/colaborator al organelor de securitate".
    Referitor la criticile de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din lege, prin raportare la art. 21, art. 23 alin. (11) si art. 41 alin. (1) teza intai din Constitutie, se arata ca: accesul liber la justitie nu este incalcat atata vreme cat, potrivit art. 16 alin. (1) din Legea nr. 187/1999, decizia Colegiului Consiliului poate fi atacata in termen de 30 de zile de la data comunicarii la Curtea de Apel - Sectia civila in competenta careia isi are domiciliul cel care o contesta; Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii nu este o autoritate judecatoreasca care sa pronunte o hotarare judecatoreasca de condamnare, in intelesul legii penale, astfel ca nu se poate retine incalcarea art. 23 alin. (11), privind prezumtia de nevinovatie, iar accesul la informatiile din domeniul de reglementare al legii ce face obiectul controlului "permite publicului sa aiba o imagine adecvata si sa-si formeze o opinie critica cu privire la societatea in care traieste si la autoritatile care il guverneaza"; depunerea de catre persoanele care urmeaza a fi alese sau numite intr-o functie sau demnitate publica a declaratiilor de apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, este determinata de natura si importanta functiei sau demnitatii publice, care primeaza interesului personal, asa incat nu se incalca art. 41 alin. (1) teza intai din Constitutie, privind dreptul la munca.
    Se invoca Decizia Curtii Constitutionale nr. 203 din 29 noiembrie 1999, prin care aceasta a constatat ca nu se poate pronunta asupra eficientei si oportunitatii adoptarii unei legi.
    Avocatul Poporului, in punctul sau de vedere transmis cu adresa nr. 9.232 din 10 decembrie 2004, apreciaza ca dispozitiile art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 sunt constitutionale, iar exceptia de neconstitutionalitate referitoare la art. 17 lit. c) din Hotararea Parlamentului nr. 17/2000 este inadmisibila. Astfel, in legatura cu neconstitutionalitatea textelor mentionate din legea criticata, se arata ca acestea nu contravin: dreptului de acces la justitie de vreme ce decizia Colegiului Consiliului poate fi atacata la curtea de apel competenta; egalitatii in drepturi a cetatenilor, intrucat obligatia de a depune o declaratie pe proprie raspundere, privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, revine tuturor categoriilor de personal "prevazute in ipoteza normei legale, fara nici o discriminare pe criterii arbitrare". Cat priveste invocarea incalcarii art. 30 si 31, referitoare la libertatea de exprimare si dreptul la informatie, se mentioneaza ca prevederile de lege criticate se fundamenteaza chiar pe aceste dispozitii constitutionale.
    In sfarsit, se arata ca dispozitiile constitutionale ale art. 22 alin. (2) si ale art. 23 alin. (11), invocate ca fiind incalcate, nu au relevanta in cauza.
    Presedintii celor doua Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.

    CURTEA,
examinand incheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului si cel al Avocatului Poporului, raportul intocmit de judecatorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispozitiile legale criticate, raportate la prevederile Constitutiei, precum si dispozitiile Legii nr. 47/1992, retine urmatoarele:
    Curtea Constitutionala constata ca este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. d) din Constitutie, precum si celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 si 29 din Legea nr. 47/1992, sa solutioneze exceptia de neconstitutionalitate cu care a fost sesizata.
    Obiectul exceptiei de neconstitutionalitate il constituie dispozitiile art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica. Aceste prevederi au urmatorul cuprins:
    - Art. 3: "(1) Persoanele care candideaza spre a fi alese sau numite in una dintre demnitatile sau functiile prevazute la art. 2 sunt obligate sa faca o declaratie autentica, pe propria raspundere, potrivit legii penale, privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica. Inainte de alegere sau de numire verificarea se face din oficiu, pentru persoanele care candideaza pentru a fi alese sau numite in demnitatile ori in functiile prevazute la art. 2 lit. a) - c); de asemenea, verificarea este obligatorie si pentru persoanele care au fost alese sau numite in respectivele demnitati ori functii publice, inclusiv pentru cele aflate in exercitiul respectivelor demnitati sau functii la data intrarii in vigoare a prezentei legi, in cazul in care aceasta nu s-a facut in timpul candidaturii.
    (2) Declaratia prevazuta la alin. (1) se va depune o data cu cererea de numire sau cu declaratia de acceptare a candidaturii.
    (3) Verificarile se sisteaza daca persoana care exercita una dintre demnitatile sau functiile enumerate la art. 2 demisioneaza sau, dupa caz, renunta la candidatura ori la numire in termen de 15 zile de la data comunicarii sau solicitarii acestor verificari.
    (4) Pentru candidati verificarea se face, in mod obligatoriu, in ordinea prezentei pe lista. Rezultatele verificarii vor fi publicate imediat in Monitorul Oficial al Romaniei si vor fi puse la dispozitie mijloacelor de informare in masa.
    (5) In vederea verificarii, Biroul Electoral Central sau local, dupa caz, va comunica in termen de 24 de ore listele cuprinzand candidatii Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, care va transmite rezultatul in termen de 7 zile.";
    - Art. 5 alin. (2) - (5): "(2) Este agent al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, orice persoana care a indeplinit calitatea de lucrator operativ, inclusiv acoperit, al organelor de securitate in perioada 1945 - 1989.
    (3) Este colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, in sensul prezentei legi, persoana care:
    a) a fost retribuita sau recompensata in alt mod pentru activitatea desfasurata in aceasta calitate;
    b) a fost detinator de locuinta conspirativa sau de casa de intalnire;
    c) a fost rezident al securitatii, in sensul prezentei legi;
    d) orice alta persoana care a dat informatii securitatii, prin care s-a adus atingere, nemijlocit sau prin alte organe, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. Informatiile cuprinse in declaratiile date in timpul anchetei de catre persoana retinuta sau arestata pentru motive politice privind cauza pentru care a fost cercetata, judecata si condamnata nu fac obiectul acestei prevederi.
    (4) Se considera colaborator al organelor de securitate, ca politie politica, si persoana care a transmis sau a inlesnit transmiterea de informatii, note, rapoarte sau alte acte, prin care se denuntau activitatea sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, de natura sa aduca atingere drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.
    (5) Sunt asimilati colaboratorilor prevazuti la alin. (3) persoanele care au avut competente decizionale, juridice ori politice sau care prin abuz de putere politica au luat decizii la nivel central sau local, cu privire la activitatea securitatii sau cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist."
    In opinia autorului exceptiei, dispozitiile de lege criticate sunt contrare art. 21, art. 23 alin. (8) [devenit alin. (11)] si art. 38 [devenit art. 41] alin. (1) teza intai din Constitutie, texte care prevad:
    - Art. 21: "(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.
    (2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.
    (3) Partile au dreptul la un proces echitabil si la solutionarea cauzelor intr-un termen rezonabil.
    (4) Jurisdictiile speciale administrative sunt facultative si gratuite.";
    - Art. 23 alin. (11): "Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata";
    - Art. 41 alin. (1) teza intai: "Dreptul la munca nu poate fi ingradit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupatiei, precum si a locului de munca este libera."
    De asemenea, din incheierea de sesizare rezulta ca autorul exceptiei a mai invocat si incalcarea prevederilor constitutionale ale art. 22 alin. (2), ale art. 30 si 31, fara a arata insa in ce consta aceasta incalcare.
    Examinand exceptia de neconstitutionalitate ridicata, Curtea Constitutionala retine urmatoarele:
    In temeiul prevederilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, precum si a Hotararii Parlamentului nr. 17/2000, Colegiul Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii a adoptat procedura de deconspirare si publicare in Monitorul Oficial al Romaniei a ofiterilor si subofiterilor, activi sau acoperiti, implicati in activitati de politie politica. Ca urmare, in prezenta cauza, potrivit probelor examinate, Colegiul Consiliului a stabilit ca in activitatea desfasurata de autorul exceptiei de neconstitutionalitate, in calitatea sa de ofiter cu diferite grade, intre anii 1965 - 1984, "se regasesc elemente de politie politica asa cum sunt definite de art. 5 alin. 1 si 2 din Legea nr. 187/1999", astfel ca a emis Decizia nr. 44 din 29 martie 2004, in vederea aplicarii prevederilor art. 17 alin. (2) din legea mentionata, respectiv publicarea acestor constatari in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a. Impotriva deciziei Marian Ureche a formulat contestatie, care a fost respinsa prin Decizia Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii nr. 70 din 4 mai 2004. Potrivit Legii nr. 187/1999, aceasta decizie a fost contestata la Curtea de Apel Bucuresti - Sectia civila, instanta de judecata in fata careia a fost ridicata exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999.
    In esenta, autorul exceptiei considera ca, potrivit prevederilor art. 5 alin. (2) - (5) din lege, persoanele definite prin notiunile de "agent", "colaborator" sau "asimilati ai colaboratorilor" ai organelor de securitate, ca politie politica, sunt considerate, "fara putinta de tagada [...]", "aprioric vinovate datorita simplei lor apartenente la una din structurile societatii", iar in actiunile pornite impotriva lor "cauza este prejudecata", ceea ce incalca art. 23 alin. (8) [devenit alin. 11] din Constitutie, referitor la prezumtia de nevinovatie. Tot astfel, se considera ca, "prin maniera in care sunt concepute" si "datorita modului de prejudecare a cauzei", textele de lege criticate incalca si dispozitiile constitutionale ale art. 21, privind "Accesul liber la justitie", si ale art. 38 alin. (1) teza intai [devenit art. 41], potrivit carora "Dreptul la munca nu poate fi ingradit".
    In legatura cu invocarea incalcarii art. 23 alin. (11) din Constitutie, Curtea constata ca prezumtia de nevinovatie consacrata de textul constitutional este proprie procesului penal si ca atare irelevanta intr-o cauza civila cum este aceasta. Curtea nu poate retine nici invocarea incalcarii accesului liber la justitie, de vreme ce litigiul a ajuns in fata unei instante judecatoresti, si nici cea referitoare la ingradirea dreptului la munca, intrucat prevederile art. 5 alin. (2) - (5) din legea criticata nu fac decat sa defineasca notiunile de agent sau de colaborator al organelor de securitate ca politie politica si nu cuprind vreo dispozitie privind dreptul la munca.
    De altfel, criticile potrivit carora art. 5 alin. (2) - (5) din lege sunt contrare prevederilor din Constitutie mentionate "prin maniera in care sunt concepute" si "datorita modului de prejudecare a cauzei" nu reprezinta aspecte de constitutionalitate, ci aprecieri personale ale autorului exceptiei, asupra carora Curtea nu este competenta sa se pronunte.
    Tot astfel, Curtea nu are competenta de a se pronunta in legatura cu sustinerea referitoare la eventuala contrarietate dintre prevederile alin. (2) - (5) ale art. 5 si cele ale alin. (1) al aceluiasi articol din lege, intrucat nu intra in atributiile sale examinarea conformitatii dintre diferite dispozitii legale, ci numai concordanta acestora cu principiile si normele constitutionale.
    In opinia autorului exceptiei, art. 3 din Legea nr. 187/1999, potrivit caruia "toate persoanele prevazute la art. 2 sunt obligate sa dea declaratii autentificate privind apartenenta sau neapartenenta la organele de securitate ca politie politica [...], precum si publicarea acestor persoane in Monitorul Oficial", este neconstitutional deoarece nu prevede "cine stabileste care sunt structurile considerate ca fiind de natura politiei politice cu consecinte negative asupra acestor persoane; daca persoana in cauza are o anumita vinovatie prin faptul ca s-a aflat o scurta perioada ca lucrator activ si a fost data afara pentru lipsa de activitate, sau pentru ca era suspect, sau pentru ca avea rude in strainatate, sau daca, si mai rau, s-a aflat pe listele de colaboratori fara sa cunoasca [...]".
    Examinand aceste sustineri, Curtea constata ca ele urmeaza a fi respinse. Art. 3 alin. (1) din lege dispune ca "Persoanele care candideaza spre a fi alese sau numite in una dintre demnitatile sau functiile prevazute la art. 2 sunt obligate sa faca o declaratie autentica, pe proprie raspundere, potrivit legii penale, privind apartenenta sau neapartenenta ca agent sau colaborator al organelor de securitate, ca politie politica [...]", iar art. 2 stabileste demnitatile sau functiile pentru care persoanele care le ocupa sau candideaza trebuie sa faca aceasta declaratie. Or, asa cum s-a aratat, prezenta exceptie a fost ridicata intr-o cauza civila in care se contesta deciziile Colegiului Consiliului National pentru Studierea Arhivelor Securitatii, prin care s-a retinut ca Marian Ureche "a desfasurat activitati de politie politica, asa cum sunt definite acestea prin art. 5 alin. (1) si (2) din Legea nr. 187/1999", ceea ce determina aplicarea prevederilor art. 17 alin. (2) din lege, si anume publicarea celor constatate in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea a III-a.
    In ceea ce priveste art. 3 din lege, criticat de asemenea ca fiind neconstitutional, Curtea constata ca, avand in vedere obiectul dosarului, prevederile acestui text nu au legatura cu cauza. Asadar, in temeiul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, potrivit carora aceasta decide "[...] asupra exceptiilor ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial privind neconstitutionalitatea unei legi sau ordonante ori a unei dispozitii dintr-o lege sau dintr-o ordonanta in vigoare, care are legatura cu solutionarea cauzei [...]", si exceptia de neconstitutionalitate referitoare la prevederile art. 3 din Legea nr. 187/1999 urmeaza a fi respinsa.
    In sfarsit, solicitarea adresata Curtii Constitutionale de a aprecia "din initiativa proprie, urmare unei analize cat mai obiective, ca unele din textele mentionate" pot incalca si alte prevederi din Constitutie, scopul analizei fiind evitarea unei noi incalcari a drepturilor si libertatilor cetatenilor, precum si de a constata ca legea in ansamblul sau contine dispozitii neconstitutionale, nu poate fi primita. Potrivit jurisprudentei constante a Curtii, neindicarea dispozitiilor din Constitutie in raport de care textul de lege criticat este considerat neconstitutional constituie un motiv de respingere a exceptiei de neconstitutionalitate. Aceasta deoarece, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, sunt neconstitutionale numai prevederile legale care incalca dispozitiile sau principiile Constitutiei. De asemenea, conform art. 10 alin. (2) din aceeasi lege, sesizarile adresate Curtii trebuie motivate, iar potrivit art. 146 lit. d) din Legea fundamentala si art. 29 din Legea nr. 47/1992, Curtea este competenta sa se pronunte numai in limitele sesizarii. Prin urmare, neindicarea de catre autorul exceptiei a normelor constitutionale in raport cu care considera ca sunt neconstitutionale dispozitiile legale criticate constituie un motiv de respingere, intrucat exceptia ridicata nu este, in sensul constitutional al termenului, o exceptie de neconstitutionalitate. Daca instanta de contencios constitutional s-ar socoti competenta sa se pronunte asupra unei asemenea exceptii, ea s-ar substitui partii in ceea ce priveste invocarea motivului de neconstitutionalitate ridicat, exercitand astfel din oficiu controlul de constitutionalitate, ceea ce este inadmisibil.

    Fata de cele de mai sus, in temeiul art. 146 lit. d) si al art. 147 alin. (4) din Constitutie, precum si al art. 1 - 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) si al art. 29 din Legea nr. 47/1992,

    CURTEA CONSTITUTIONALA
    In numele legii
    DECIDE:

    Respinge exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 3 si ale art. 5 alin. (2) - (5) din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica, exceptie ridicata de Marian Ureche din Bucuresti in Dosarul nr. 1/S/2004 al Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a III-a civila.
    Definitiva si general obligatorie.
    Pronuntata in sedinta publica din data de 22 martie 2005.

          PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE,
              prof. univ. dr. IOAN VIDA

                              Magistrat asistent sef,
                              Gabriela Dragomirescu