DECIZIE Nr.
1619 din 16 decembrie 2010
referitoare la exceptia de
neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 36 din Ordonanta de urgenta a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice si art. 1 din
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor
ACT EMIS DE:
CURTEA CONSTITUTIONALA
ACT PUBLICAT IN:
MONITORUL OFICIAL NR. 109 din 11 februarie 2011
Augustin Zegrean - preşedinte
Aspazia Cojocaru -judecător
Acsinte Gaspar -judecător
Mircea Ştefan Minea -judecător
Iulia Antoanella Motoc -judecător
Ion Predescu -judecător
Puskas Valentin Zoltan -judecător
Tudorel Toader -judecător
Oana Cristina Puică - magistrat-asistent
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
procuror Simona Ricu
Pe rol se află soluţionarea excepţiei de
neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
excepţie ridicată de Frunda Karoly în Dosarul nr. 8.679/320/2009 al judecătoriei
Târgu Mureş.
La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care
procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza este în stare de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de
respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibilă în ceea ce
priveşte dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, respectiv ca
neîntemeiată referitor la prevederile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002.
CURTEA,
având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine
următoarele:
Prin Incheierea din 10 februarie 2010, pronunţată în
Dosarul nr. 8.679/320/2009, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea
Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36
din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe
drumurile publice şi art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravenţiilor.
Excepţia a fost ridicată de Frunda Karoly cu ocazia
soluţionării unei plângeri contravenţionale.
In motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a
Guvernului nr. 195/2002, prin obligaţiile impuse conducătorilor de vehicule şi
persoanelor transportate, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 26
alin. (2), potrivit cărora „Persoana fizică are dreptul să dispună de ea
însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau
bunele moravuri", întrucât nerespectarea măsurilor prevăzute de textul
de lege criticat nu prezintă niciun pericol social. Consideră că persoana care
conduce un vehicul trebuie protejată faţă de ceilalţi participanţi la trafic,
iar nu faţă de ea însăşi. Precizează că sporturile prezintă un pericol mult mai
mare de accidentare decât conducerea unui vehicul fără cască sau centură, mai
ales sporturile extreme, şi
totuşi nu sunt interzise. In ceea ce priveşte dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001, autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că definiţia
contravenţiei nu face referire la gradul de pericol social al faptei,
nepreluând sintagma „care prezintă un pericol social mai redus decât
infracţiunea" din
art. 1 al abrogatei Legi nr. 32/1968 privind stabilirea şi sancţionarea
contravenţiilor.
Judecătoria Târgu Mureş apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată,
deoarece dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor din
Constituţie invocate.
Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992,
încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale
Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele
de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului,
Guvernul şi Avocatul
Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere
asupra excepţiei de neconstituţionalitate.
CURTEA,
examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de
judecătorul-raportor, concluziile procurorului,
dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum
şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:
Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este
competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi
ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să
soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.
Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl
constituie dispoziţiile art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, şi ale art. 1 din
Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie
2001, modificate şi completate prin Legea nr. 180/2002 pentru aprobarea
Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie
2002. Textele de lege criticate au următorul cuprins:
- Art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002: „(1) Conducătorii de autovehicule şi persoanele care ocupă locuri
prevăzute prin construcţie cu centuri sau dispozitive de siguranţă omologate
trebuie să le poarte în timpul circulaţiei pe drumurile publice, cu excepţia
cazurilor prevăzute în regulament.
(2) Pe timpul deplasării pe drumurile publice,
conducătorii motocicletelor, mopedelor şi persoanele transportate pe acestea au
obligaţia să poarte cască de protecţie omologată.
(3) Conducătorilor de vehicule le este interzisă
folosirea telefoanelor mobile atunci când aceştia se află în timpul mersului, cu excepţia celor
prevăzute cu dispozitive tip «mâini
libere».";
- Art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Legea
contravenţională apără valorile sociale, care nu sunt ocrotite prin legea penală.
Constituie contravenţie fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată
prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a
consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului
municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al
Municipiului Bucureşti."
In susţinerea neconstituţionalităţii acestor prevederi
de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale
art. 26 alin. (2), potrivit cărora „Persoana fizică are dreptul să dispună
de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică
sau bunele moravuri".
Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea
constată următoarele:
I. In ceea ce priveşte
dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, autorul excepţiei
solicită, în realitate, completarea textului de lege criticat, în sensul ca
definiţia contravenţiei să facă referire la gradul de pericol social al faptei,
prin utilizarea sintagmei „care prezintă un pericol social mai redus decât
infracţiunea". O asemenea solicitare nu intră, însă, în competenţa de
soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea
nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la
care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse
controlului.
Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate a
dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 va fi respinsă ca
inadmisibilă.
II. Referitor la critica de
neconstituţionalitate a art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, aceste dispoziţii de lege au mai fost supuse controlului instanţei de
contencios constituţional prin raportare la aceleaşi prevederi din Constituţie,
invocate şi în prezenta cauză, şi faţă de critici similare. Astfel, prin
Decizia nr. 689 din 11 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 717 din 23 octombrie 2007, Curtea a respins ca
neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 alin.
(1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, reţinând că obligaţia
instituită prin norma de lege criticată în sarcina conducătorilor de
autovehicule şi a persoanelor care ocupă locuri prevăzute prin construcţie cu
centuri sau dispozitive de siguranţă ori omologate de a le utiliza reprezintă o măsură de ordin
legislativ menită să asigure protejarea vieţii, sănătăţii şi integrităţii
fizice a persoanelor. Necesitatea impunerii unei astfel de obligaţii a fost
dovedită de studii care au relevat că purtarea centurilor sau a dispozitivelor
de siguranţă reduce riscul producerii unor accidente mortale ori cu consecinţe
grave pe drumurile publice.
Prin stabilirea unor reguli referitoare la circulaţia
pe drumurile publice, inclusiv privind impunerea obligaţiei criticate pentru
neconstituţionalitate în prezenta cauză, legiuitorul a urmărit, aşa cum rezultă
din art. 1 alin. (2) al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, şi „ocrotirea
vieţii, integrităţii corporale şi a sănătăţii persoanelor participante la
trafic sau aflate în zona drumului public, protecţia drepturilor şi intereselor
legitime ale persoanelor respective".
De altfel, această obligaţie este în acord cu
exigenţele Uniunii Europene în materie, concretizate în prevederile Directivei
Consiliului Uniunii Europene din 16 decembrie 1991 de apropiere a legislaţiilor
statelor membre privind utilizarea obligatorie a centurii de siguranţă în
vehiculele cu o capacitate mai mică de 3,5 tone [publicată în Jurnalul Oficial
al Comunităţilor Europene L 373/26 din 31 decembrie 1991]. Consiliul Uniunii
Europene a considerat util să adopte o asemenea directivă pentru motivul
precizat chiar în preambulul acesteia, şi anume „întrucât dreptul intern cu
privire la utilizarea obligatorie a centurii de siguranţă diferă în mod
considerabil de la un stat membru la altul şi, întrucât, prin urmare, trebuie
să fie armonizată utilizarea obligatorie a acesteia (...) pentru a se asigura o
mai mare siguranţă utilizatorilor căilor rutiere". Reglementarea contestată
prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate este consecinţa obligaţiei
impuse statelor membre ale Uniunii Europene, prin dispoziţiile art. 2 al
directivei menţionate, de a veghea ca şoferul şi pasagerii care ocupă locurile
în vehiculele aflate în circulaţie să poarte centura de siguranţă.
Intrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să
determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, soluţia de respingere a excepţiei
de neconstituţionalitate a art. 36 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă,
pronunţată de instanţa de contencios constituţional prin decizia mai sus
menţionată, precum şi considerentele care au fundamentat-o îşi păstrează
valabilitatea şi în prezenta cauză, inclusiv cu privire la dispoziţiile
celorlalte două alineate ale art. 36 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.
195/2002, faţă de care nu au fost formulate critici distincte.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit.
d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11
alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr.
47/1992,
CURTEA CONSTITUŢIONALĂ
In numele legii
DECIDE:
I. Respinge ca inadmisibilă
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa
Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie
ridicată de Frunda Karoly în Dosarul nr. 8.679/320/2009 al Judecătoriei Târgu
Mureş.
II. Respinge ca neîntemeiată
excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 36 din Ordonanţa de
urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice,
excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.
Definitivă şi general obligatorie.
Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie
2010.
PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,
AUGUSTIN ZEGREAN
Magistrat-asistent,
Oana Cristina Puică